POEZIE

Mihai Kantzer
poet, Craiova

Peisaj betonifer

Mă plimb în cerc prin sertarele oraşului,

Pe scările şubrede ale azilurilor de noapte

Ca într-un borcan gol de murături

Uitat în debaraua istoriei

Pe câmpiile mănoase de beton armat P+2+M,

În care se construieşte de zor omul nou

Străbat pieptiş lanuri nesfârşite de pixeli,

Sub cerul agavelor albastre, îmi vând trupul ieftin,

Aproape degeaba, unei zeităţi inferioare

Al cărei unic merit este că deţine monopolul

În pachete de obligaţiuni de stat

Cu scadenţă pe termen scurt.

Exit

Dincolo de linia galbenă,

Mă dau în leagăn, la marginea peronului,

Aşteptând trenul de noapte la Eroilor,

În jurul meu scrie EXIT

Ca şi cum viaţa însăşi trebuie evacuată

Repede, în somn şi fără durere.

Secreţii urbane

Oraşul îşi deversează secreţiile

Cu un jet scurt, dar direct

(aş adăuga bine ţintit),

Ne împroaşcă în faţă

Ca într-o saga musonică

În care murim şi renaştem,

Fecundaţi de polenul noxelor

Şi al petalelor de helicobacter.

Lăzi vechi şi nefolositoare

Din balconul de la dormitor

Înţeleg mai bine singurătatea vârfurilor înzăpezite,

Teama portarului în faţa loviturii de la unsprezece metri,

Ultima dorinţă a patinatorului

Când gheaţa dă semne că cedează

Cu fiecare centimetru, în orice direcţie ar lua-o

Istoria este un'opera aperta

Printre lăzi vechi şi nefolositoare,

Sticle goale şi amurguri secerate de frig

Noaptea polară soseşte cu cinci minute de întârziere

Toate planurile mele pe ziua de azi ajung în spam, la radio

se anunţă capturi record ale vameşilor de frontieră.

Selfie

Uşile se deschid din mers, fug

Să postez la timp pe Facebook

Un selfie cu ego-ul meu plimbat în lesă

De două ori pe zi, vară sau iarnă

Poate aşa mă voi elibera, de zgomotul asurzitor

Al marilor planuri de viitor.

Ostilităţi

Manevrele NATO din bucătăria noastră continuă

totul se transformă într-un câmp de luptă

Se trage glonţ după glonţ până la ultima replică

Ce va consfinţi, în cele din urmă, noua ordine globală.

Nu am şanse reale să intru în galeria marilor eroi ai neamului,

Mai bine mă retrag în garsoniera mea interioară

Ca un rentier low-cost,

Înainte ca lucrurile să iasă de sub control

Pentru a mă dedica picturii murale

De îngeri căzuţi şi peisaje ecstatice

Aşa se mai duse o zi care putea fi sfârşitul lumii

Şi am stat, ca de obicei, cu mâinile în sân.

Odiseea spaţială

În odiseea spaţială dintre scara blocului

şi semaforul din colţul străzii,

Peturi plutesc pe contrasens

şi feţe intră periculos în depăşire,

că ţi se ia respiraţia

Plase pline anunţă apocalipsa calorică

În inima oraşului,

Zgomotul tranzitului intestinal

Îşi continuă marşul triumfal, până la următorul viraj

Maşini în marşarier într-un du-te-vino

pe kantul intersecţiei de la Universitate

Cerul aproape albastru seamănă cu un maestru kung-fu

În poziţia Gong Bu,

Vom sărbători viitorul cu mii de leduri de acum înainte,

Anunţul câştigătorului de anul acesta a fost amânat

Din lipsă de fonduri.