logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

 

Miroslav Demák
(n. 2 noiembrie1948, Stara Pazova, Serbia), poet, prozator, dramaturg, traducător, publicist, redactor, editor, născut în Serbia, trăieşte în Republica Slovacă. A absolvit cursuri superioare de jurnalism în cadrul Universităţii Komenský din Bratislava (1967-1972), după care a funcţionat ca ziarist şi redactor, redactor-şef, redactor executiv în redacţiile mai multor publicaţii de limbă slovacă din Iugoslavia (Serbia), director al editurii Tvorba.În anul 1991 a contribuit la fondarea editurii ESA din Bratislava, pe care a preluat-o peste patru ani, axându-se pe editarea literaturii scrise de slovacii din Serbia, Ungaria şi România. După ce s-a mutat cu familia în Slovacia (1993), a reprezentat mai multe firme iugoslave/ sârbe (1995), a devenit şeful departamentului de marketing al editurii pedagogice Slovenské pedagogické nakladateľstvo, din vara anului 1997 redactor-şef şi coproprietar al editurii Tigra, din grupul internaţional Novum Publishing Group (până în 2006), redactor al ediţiilor străine în cadrul editurii Knižné centrum (Centrul de carte, Žilina). Alături de Ján Sirácky şi Ondrej Štefanko a contribuit la reluarea în 1996 a revistei „ Dolnozemský Slovák” („Slovacul din Ţinuturile de Jos”, cu apariţie în România), unde a fost redactor, ulterior membru al consiliului redacţional. La Stara Pazova a fondat „Pazovský kalendár” ( „Calendarul pazovian“, cu apariţie neîntreruptă din 2002). Este autorul culegerilor de poezie: Din palma deschisă(Z otvorenej dlane,1974), Zodiac (Zverokruh, ediţie în tandem cu Víťazoslav Hronec ,1977), selecţia poetică, Reconstrucţia Elsinorului (Prestavba Elsinoru, 2008) , Zodiac(2018, traducere de Dagmar Maria Anoca şi Lucian Alexiu); culegeri de povestiri Căsuţe în stil suedez (Švédske domky, 1980) şi Rege va fi acela care se întoarce(Kráľom bude ten, ktorý sa vráti, 2001, povestirea cu acelaşi titlu tradusă în limba română de Ondrej Štefanko). Pe postul de radiodifuziune Novi Sad a fost difuzată piesa Eliberarea (Vyslobodenie) .Pentru copii, Demák a scris texte dramatice, două fiind puse în scenă şi a publicat volumele: Despre trei artişti (O troch umelcoch, 1977), Balaurul Ştefan, cu trei capete (Trojhlavý drak Štefan, 1979), Corul dihorilor (Tchorí chór, 1985) şi Vioara (Husle, 1993, ediţia a doua 2008). Miroslav Demák a alcătuit mai multe antologii de poezie slovacă, a tradus (din limbile sârbă, croată, macedoneană, ruteană, germană). Din literatura slovacă a tradus şi publicat în sârbă antologia de poezie Ja posadih telefon (Am sădit un telefon, 1994). Lucrările sale au apărut în limbile sârbă, germană, croată, macedoneană, română. Miroslav Demák este laureat al mai multor premii.

 

 

 

Acel ceva

 

 

În definitiv ce ştiţi voi despre păsări

 

Zboară au aripi

au pene cuiburi în cuiburi ouă

 

Am citit patru cărţi de zoologie

şi-am ţinut păsările sub observaţie un an de zile

 

I-am întrebat pe pădurar, pe ţăran şi pe bătrân

Cu toţii povesteau despre păsări

şi fiecare spunea altceva

 

Iar eu în continuare nu am ştiut ce este o pasăre

 

Într-o bună zi am ţintit şi am apăsat pe trăgaci

Şi acum pot să vă spun totul despre păsări

 

Acel ceva mic, umed, acel ceva mort

acel ceva e o pasăre

 

 

 

Ianuarie

(Hamlet)

 

 

La început a fost cuvântul şi cuvântul a fost Hamlet

Şi Hamlet nu a dat crezare cuvântului

 

Câmpia a fost bătătorită de un toc greu Timpul

Apasă fruntea în iarbă Ne trezim

Şoaptele paşilor vestesc sosirea prietenilor

Adormim cu pământul De aceea nu sunt capabil

Să fac primul pas Pe drumul din Elsinore

Oriunde mă voi duce din această cetate

Pretutindeni sunt văzut Şi intens chemat înapoi

Prezenţă tăcută Doar de unul ca el e nevoie

 

Ianuarie se află în toate celelate luni

Aduceţi-vă doar aminte de pletele vălurite ale Ofeliei De

norişorii de primăvară Fie de toamnă De regina mamă

Sau de solara carte a lui Hamlet

Fără care lucrurile ar rămâne pe veci

Doar ceea ce, de fapt, sunt

 

La început a fost luna Ianuarie şi a fost Cuvântul

Şi Hamlet tot nu credea în Cuvânt

În acela care singur la nesfârşit va rămâne

 

 

 

Septembrie

(Romeo şi Julieta)

 

 

S-a terminat totul

Dar câte încă nu sunt în faţa noastră

 

După prima noapte se odihnesc

În palma mea Romeo şi Julieta

Peisajul li se aşază în linişte pe pleoape

Din toate părţile o dimineaţă de septembrie

cade pe strugurii copţi

Dimineaţa care a început atât de demult

şi nu se termină î na intea dimineţii

Se scufundă în faţa noastră în fântânile arteziene

Pentru totdeauna încă o dată pleacă regina Mab

Atunci nimeni nu vrea să intre

şi nimeni să iasă afară Suntem disperat de singuri

De aceea probabil îl îndrăgim pe Mercutio

dintre toţi cel mai mult

 

S-a terminat totul Şi atâtea

atâtea în faţa noastră mai sunt

 

 

 

O pictură nerealizată a lui Vermeer

Fetiţa cu sticlete

 

Prietenilor mei pictori Pavel Pop şi Vlado Kardelis

 

În căruciorul pentru invalizi stă o fetiţă nefericită.

Are picioruşele paralizate, lipsite de putere.

Fetiţa citeşte o carte.

O carte de poezie.

Poemul citit de fetiţă este scris

de o autoare care, la rândul ei,

e nevoită să stea-n cărucior.

Poeta scrie despre o pasăre cu picioruşe subţiri.

În loc să-şi ia zborul,

pasărea cu picioruşe subţiri

împinge uşor globul pământesc mai încolo,

în cosmos,

şi continuă să plutească în spaţiu.

Fetiţa nefericită ridică privirea din carte

şi, pe pământ, drept în faţa ei, vede

un sticlete cu picioruşe subţiri,

care o priveşte drept în ochi,

de parcă ar întreba:

‒ Să-l împingem?

Fetiţa zâmbeşte:

‒ De ce nu?

 

În cărucior stă o fetiţă fericită.

 

 

Traducere din limba slovacă:

Dagmar Mária Anoca, Lucian Alexiu