BIBLIOTHECA UNIVERSALIS
Miroslav Demák
(n. 2 noiembrie1948, Stara Pazova, Serbia), poet, prozator, dramaturg, traducător, publicist, redactor, editor, născut în Serbia, trăieşte în Republica Slovacă. A absolvit cursuri superioare de jurnalism în cadrul Universităţii Komenský din Bratislava (1967-1972), după care a funcţionat ca ziarist şi redactor, redactor-şef, redactor executiv în redacţiile mai multor publicaţii de limbă slovacă din Iugoslavia (Serbia), director al editurii Tvorba.În anul 1991 a contribuit la fondarea editurii ESA din Bratislava, pe care a preluat-o peste patru ani, axându-se pe editarea literaturii scrise de slovacii din Serbia, Ungaria şi România. După ce s-a mutat cu familia în Slovacia (1993), a reprezentat mai multe firme iugoslave/ sârbe (1995), a devenit şeful departamentului de marketing al editurii pedagogice Slovenské pedagogické nakladateľstvo, din vara anului 1997 redactor-şef şi coproprietar al editurii Tigra, din grupul internaţional Novum Publishing Group (până în 2006), redactor al ediţiilor străine în cadrul editurii Knižné centrum (Centrul de carte, Žilina). Alături de Ján Sirácky şi Ondrej Štefanko a contribuit la reluarea în 1996 a revistei „ Dolnozemský Slovák” („Slovacul din Ţinuturile de Jos”, cu apariţie în România), unde a fost redactor, ulterior membru al consiliului redacţional. La Stara Pazova a fondat „Pazovský kalendár” ( „Calendarul pazovian“, cu apariţie neîntreruptă din 2002). Este autorul culegerilor de poezie: Din palma deschisă(Z otvorenej dlane,1974), Zodiac (Zverokruh, ediţie în tandem cu Víťazoslav Hronec ,1977), selecţia poetică, Reconstrucţia Elsinorului (Prestavba Elsinoru, 2008) , Zodiac(2018, traducere de Dagmar Maria Anoca şi Lucian Alexiu); culegeri de povestiri Căsuţe în stil suedez (Švédske domky, 1980) şi Rege va fi acela care se întoarce(Kráľom bude ten, ktorý sa vráti, 2001, povestirea cu acelaşi titlu tradusă în limba română de Ondrej Štefanko). Pe postul de radiodifuziune Novi Sad a fost difuzată piesa Eliberarea (Vyslobodenie) .Pentru copii, Demák a scris texte dramatice, două fiind puse în scenă şi a publicat volumele: Despre trei artişti (O troch umelcoch, 1977), Balaurul Ştefan, cu trei capete (Trojhlavý drak Štefan, 1979), Corul dihorilor (Tchorí chór, 1985) şi Vioara (Husle, 1993, ediţia a doua 2008). Miroslav Demák a alcătuit mai multe antologii de poezie slovacă, a tradus (din limbile sârbă, croată, macedoneană, ruteană, germană). Din literatura slovacă a tradus şi publicat în sârbă antologia de poezie Ja posadih telefon (Am sădit un telefon, 1994). Lucrările sale au apărut în limbile sârbă, germană, croată, macedoneană, română. Miroslav Demák este laureat al mai multor premii.
Acel ceva
În definitiv ce ştiţi voi despre păsări
Zboară au aripi
au pene cuiburi în cuiburi ouă
Am citit patru cărţi de zoologie
şi-am ţinut păsările sub observaţie un an de zile
I-am întrebat pe pădurar, pe ţăran şi pe bătrân
Cu toţii povesteau despre păsări
şi fiecare spunea altceva
Iar eu în continuare nu am ştiut ce este o pasăre
Într-o bună zi am ţintit şi am apăsat pe trăgaci
Şi acum pot să vă spun totul despre păsări
Acel ceva mic, umed, acel ceva mort
acel ceva e o pasăre
Ianuarie
(Hamlet)
La început a fost cuvântul şi cuvântul a fost Hamlet
Şi Hamlet nu a dat crezare cuvântului
Câmpia a fost bătătorită de un toc greu Timpul
Apasă fruntea în iarbă Ne trezim
Şoaptele paşilor vestesc sosirea prietenilor
Adormim cu pământul De aceea nu sunt capabil
Să fac primul pas Pe drumul din Elsinore
Oriunde mă voi duce din această cetate
Pretutindeni sunt văzut Şi intens chemat înapoi
Prezenţă tăcută Doar de unul ca el e nevoie
Ianuarie se află în toate celelate luni
Aduceţi-vă doar aminte de pletele vălurite ale Ofeliei De
norişorii de primăvară Fie de toamnă De regina mamă
Sau de solara carte a lui Hamlet
Fără care lucrurile ar rămâne pe veci
Doar ceea ce, de fapt, sunt
La început a fost luna Ianuarie şi a fost Cuvântul
Şi Hamlet tot nu credea în Cuvânt
În acela care singur la nesfârşit va rămâne
Septembrie
(Romeo şi Julieta)
S-a terminat totul
Dar câte încă nu sunt în faţa noastră
După prima noapte se odihnesc
În palma mea Romeo şi Julieta
Peisajul li se aşază în linişte pe pleoape
Din toate părţile o dimineaţă de septembrie
cade pe strugurii copţi
Dimineaţa care a început atât de demult
şi nu se termină î na intea dimineţii
Se scufundă în faţa noastră în fântânile arteziene
Pentru totdeauna încă o dată pleacă regina Mab
Atunci nimeni nu vrea să intre
şi nimeni să iasă afară Suntem disperat de singuri
De aceea probabil îl îndrăgim pe Mercutio
dintre toţi cel mai mult
S-a terminat totul Şi atâtea
atâtea în faţa noastră mai sunt
O pictură nerealizată a lui Vermeer
Fetiţa cu sticlete
Prietenilor mei pictori Pavel Pop şi Vlado Kardelis
În căruciorul pentru invalizi stă o fetiţă nefericită.
Are picioruşele paralizate, lipsite de putere.
Fetiţa citeşte o carte.
O carte de poezie.
Poemul citit de fetiţă este scris
de o autoare care, la rândul ei,
e nevoită să stea-n cărucior.
Poeta scrie despre o pasăre cu picioruşe subţiri.
În loc să-şi ia zborul,
pasărea cu picioruşe subţiri
împinge uşor globul pământesc mai încolo,
în cosmos,
şi continuă să plutească în spaţiu.
Fetiţa nefericită ridică privirea din carte
şi, pe pământ, drept în faţa ei, vede
un sticlete cu picioruşe subţiri,
care o priveşte drept în ochi,
de parcă ar întreba:
‒ Să-l împingem?
Fetiţa zâmbeşte:
‒ De ce nu?
În cărucior stă o fetiţă fericită.
Traducere din limba slovacă:
Dagmar Mária Anoca, Lucian Alexiu