POEZIE

Gheorghe Mocuţa
(5 iunie 1953 – 28 noiembrie 2017)
poet, critic literar, Curtici

tentamen


în tribunalele incandescente ale sufletului meu
moartea nu mă poate condamna
la moarte
cel mult la o altă viaţă
sau la o altă carte
(ai carte ai parte
de viaţă
şi după moarte)
sau la o călătorie într-o ţară străină
între cer şi pământ
de unde m-aş întoarce cântând
cu viaţa pe moarte călcând.


viaţa la ţară


credeai că viaţa la ţară
te va salva de spaime şi nebunie
de trecerea timpului
şi îţi va aduce pe o tavă de argint
capul otrăvit al ratării.
nu mai scriu versuri noaptea
nici frescele bisericii
în care ai citit revelaţia
nu îţi mai spun nimic.
aştepţi zadarnic şoapta
îngerul a murit în tine
zadarnic îţi mai umblă doctorii
prin trup
subiectele nu-şi găsesc predicaţia
zadarnic un diavol îţi dă târcoale
şi te îndeamnă să scrii
tu priveşti în gol
ca în vizuina unui animal fugărit:
da e ceva acolo în măruntaie în creier
ce seamănă cu mersul şerpuit al fiecărei
zile
cu freamătul mulţimii
care între barabas si isus
îl alege pe isus
să se răstignească.


zodiac


m-am născut pe 5 iunie la 5 dimineaţa în ziua a cincea
a săptămânii
mama în chinurile facerii blestema cât o ţineau plămânii
îşi dorise o fată – să-l ia moartea de băiat
frate-meu a fugit de acasă la bunici înspăimântat
doar tata se ruga liniştit în tindă
frământând o lacrimă cu privirea în grindă
unde ţineau busuiocul unde era duhul casei
doftoroaia m-a adus la viaţă m-a uns cu ţărână
m-a stropit cu apă rece scoasă atunci din fântână
eu mă luptam cu întunericul mă luptam cu lumina
cu trupul slab al mamei cu laptele şi vina
de-a fi fost odrăslit sub gemeni dintr-o fecioară
şi un leu
în trupul meu curgea sângele unui alt eu
otrava lumii îmi intra în timpane
iar în nas şi în gură năvăleau muşuroaie duşmane
în ochi fulgerau amnare divine
şi în culcuşul pielii marginile se desfăceau din mine.
când am scos primul ţipăt când mi-a intrat în gură duhul
prima rază de soare a retezat florile de salcâm:

s-a înălţat văzduhul.


Pregătiri pentru marea călătorie


„marea călătorie nu e nici iluzie nici vis
e imensa putere pe care ţi-o dă
exerciţiul răbdării. începând de azi
nu-mi mai contrazic semenii,
nu-i mai frecventez pe filozofi.
nu-mi mai cheltuiesc inutil energia.
pregătirile pentru marea călătorie
au început prin descătuşarea unor forţe subtile
puterea celui umil, a celui slab, a
celui învins care întinde mâna
după un bănuţ. de mâine voi
porni singur în marea călătorie