logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

LECTURI PARALELE

 

Romulus Bucur
poet, eseist, traducător,Braşov

 

Poetica intersecţiei[1]


logoO astfel de antologie, masivă (433 de pagini), pune de la bun început o serie de întrebări, nu noi, dar din categoria acelora care fac discuţia să meargă înainte. Cum ar fi, de pildă, ce‑i poezia? E ea compatibilă cu orice tematică, oricît de excentrică, cum ar fi constrîngerile de gen ale literaturii SF? cît de tare contează statutul literar al autorilor cuprinşi în ea, ca să ne referim la o posibilă încercare de valorizare a cărţii? Cît de relevante sînt vechile criterii de evaluare, şi cît cele noi? Şi aşa mai departe. Începem cu lista autorilor, pe măsura dimensiunilor cărţii: Anca Bucur, Sebastian Big, Dan Coman, Valentina Chiriţă, Caius Dobrescu, Newclearfairy (aka Linda Barkasz), Andrei Dósa, Gabi Eftimie, Şerban Foarţă, Nora Iuga, T. S. Khasis, Timotei Nicolae Drob, bogdan lypkhan, Ştefan Manasia, I. M. Clau, Micleuşanu M., Dmitri Miticov, Rareş Moldovan, Sorina Vazelina, Vlad Moldovan, Cosmina Moroşan, Radu Niţescu, Dan Sociu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Cristian Darstar, Dr. Ştefan Tiron, Răzvan Ţupa, Alex Văsieş, Elena Vlădăreanu. Precum se vede, predomină poeţi ai noii generaţii, majoritatea deja consacraţi, cîţiva a căror notorietate e în construcţie, dar şi poeţi ai generaţiilor (din ce în ce mai) vîrstnice.

Motoul antologatorului, Urmăriţi cu atenţie mişcările din pădurea întunecată, ar putea fi o bună cheie de lectură: replica lui Hamlet, „There are more things in heaven and earth, Horatio, / Than are dreamt of in your philosophy”, se aplică aici, în sensul că realitatea cea mai familiară (sau care pare astfel) are o parte necunoscută, ameninţătoare, pe care mediul nostru securizat, protector, aparent familiar, reuşeşte s-o ascundă destul de bine.

Selecţia poate fi văzută ca un platou de aperitive (sau de prăjituri asortate). Cum ar veni, înainte sau după felurile principale. şi faţă de care aşteptările sociale spun (mai exact, sugerează) că nu e frumos să te năpusteşti ca nehalitul şi să înfuleci tot. Ca să nu mai vorbim de dificultăţile practice: dincolo de inevitabilele preferinţe, e destul de complicat să vorbeşti despre 29 (douăzeci şi nouă) de autori, fie şi dedicîndu-i fiecăruia doar un paragraf – ar depăşi cu mult spaţiul uzual al unei recenzii.

Proiectul lui Leac l-am văzut; altfel, nu există prefaţă, criteriile sînt implicite, manifestate în selecţia autorilor (şi în selecţia de către aceştia a textelor trimise), aceştia fiind aşezaţi, în cel mai deplin spirit democratic, în ordine alfabetică. Proiectele lor personale se intersectează, atît între ele cît şi cu proiectul antologatorului, rezultînd o carte compozită, care dă seama de o realitate similară, apoi de organizarea acestei realităţi în mintea autorilor şi, mai departe, de expresia acestei organizări. Sau dezorganizări. Indiferent de post-urile (şi post post-urile) în care trăim, modernitatea nu pare a se fi terminat, ci doar a-şi fi schimbat înfăţişarea: cea de-a doua scrisoare a vizionarului si ce qu’il rapporte de là-bas a forme, il donne forme: si c’est informe, il donne de l’informe, se confirmă încă o dată, după o sută patruzeci şi opt de ani. Ca şi moştenirea mai nouă a avangardei (istorice) şi cea, şi mai nouă, a experimentalismului (nu o să intru în detalii asupra subiectului, pentru că aş deveni plictisitor). Putem vorbi şi de un manifest – şi aici, exegeza avangardei o spune destul de limpede, avem de-a face cu o intersecţie între două canoane moderne, cel creativ şi cel teoretic (altă discuţie care poate deveni fastidioasă, aşa că o las pentru întîlnirile la o cafea, cursuri, colocvii academice sau alte ocazii similare).

Pentru a convinge (selecţia mea e strict subiectivă; în alt moment, în altă dispoziţie, probabil că aş fi ales un alt autor / un alt text), un unic exemplu, Pfisica [sic!] lui Erwin Schrödinger (Şerban Foarţă):

„Ştiam mâţime cu toptanul / dar deveneam stinghr / când eram singur cu motanul / lui Erwin Schrödinger, // cu care intri-ntr-un container / simţindu-te hingher / de mâţi, căci în acel container / descris de Schrödinger, // urmà evenimentul cuantic, / tranşant ca un echer,/ ce-l segmenta micro-gigantic, / conform lui Schrödinger, // în două părţi, ca semiluna, / pe-acel motan becher: / în una moartă şi în una / ca dl Schrödinger // de vie, – când făcea ecuaţii / în magicu-i ungher / de pfisician, ca toţi confraţii / lui Erwin Schrödinger, // ce n-au, ca mine, vreun motiv / pe urme să nu-i calce; în timp ce eu, de-atunci, cultiv / doar mâţişori de salcie”.

 

 

[1] V. Leac, coord., hotel cosmos. Poezie românească SF, frACTalia, 2019.