logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

 

Jarmila Horáková
(*1980), traducătoare şi poetă, predă literatura română la Universitatea Carolină din Praga. A publicat poeme scrise în limba română în revistele „Observatorul cultural”, „Urmuz” şi „FITRALIT” şi proză scurtă scrisă în limba cehă în revista „Texty”. Traduce din literatura română şi polonă în limba cehă.

 

O CLIPĂ
Eliade Mircea a fost cel
care m-a învăţat
că se poate
pătrunde în timp
că clipa şi veşnicia 
sunt elemente identice.

Că ne putem întâlni
la începutul timpului
sau la sfârşitul lui
Dar niciodată
între aceste două hotare.


NU
Nu se va prăbuşi bolta cerească
nu vor cădea toate stelele
(poate cel mult una sau două)
nu se va stinge
pentru totdeauna soarele
nu va veni potopul
sfârşitul lumii
dacă ea, fata drăguţă şi cuminte
Va zice o dată nu.

RĂTĂCIRE
Te caut peste tot
dar nu eşti nicăieri
Acolo unde mi se pare
că văd umbra ta
se află doar
o imagine iluzorie.
Din chip a rămas
doar o oglindă
sute de oglinzi
un labirint de oglinzi
printre care trebuie
să mă regăsesc


TROTUAR
Păşesc pe un trotuar
din ce în ce mai îngust
nu lipseşte mult
şi va rămâne din el numai bordura
Dar mai întâi
trebuie să ocolesc
un stâlp plasat în mijlocul drumului
care te face să te întrebi
dacă te mai afli eşti încă pe trotuar
N-a mai rămas din el
decât un fragment de decor, o machetă,
un element artizanal
poate chiar un artefact
bine premeditat


NU SE POATE TRĂI
O atingere întâmplătoare
care aduce fericire fără margini
nu-i un semn bun

Înseamnă pierderea completă
în haosul fără început şi fără sfârşit
prea multe visuri, marea cu sarea

Visurile atârnă ca rufele pe sfoară
Visul despre două persoane
devenite una singură este multicolor

dar dispare primul
întrucât alături de un zburător
se poate zbura dar nu trăi

El se află într-o altă lume
în lumea lui nu ai acces
Aripi? Stoc epuizat.


COLECŢIONARA
N-aş fi crezut
că mi se poate întâmpla tocmai mie
După atâţia ani
în care m-am ferit de orice emoţie
într-o dimineaţă m-am trezit
acasă cu o colecţie de doruri.

Este într-adevăr bogată
conţine doruri de diferite culori şi forme
nici nu ştiu de unde au apărut
în asemenea cantităţi enorme
Sunt între ele şi exemplare rarisime
scumpe şi valoroase,
unele ar costa cât
timbrul Mauritius, de 2 penny, albastru.

Dar colecţia este prea mare
pentru apartamentul meu modest
eu cu viaţa mea cu tot nu încăpem acolo.

N-am ce să fac trebuie să-mi vând colecţia
Scriu un anunţ
şi-l trimit în România
ţara lor de origine
poate că acolo se va găsi un cumpărător
pentru toate aceste doruri venetice
care s-au îngrămădit în jurul meu
sufocându-mă.

O CLIPĂ
Eliade Mircea a fost cel
care m-a învăţat
că se poate
pătrunde în timp
că clipa şi veşnicia 
sunt elemente identice.

Că ne putem întâlni
la începutul timpului
sau la sfârşitul lui
Dar niciodată
între aceste două hotare.


NU
Nu se va prăbuşi bolta cerească
nu vor cădea toate stelele
(poate cel mult una sau două)
nu se va stinge
pentru totdeauna soarele
nu va veni potopul
sfârşitul lumii
dacă ea, fata drăguţă şi cuminte
Va zice o dată nu.

RĂTĂCIRE
Te caut peste tot
dar nu eşti nicăieri
Acolo unde mi se pare
că văd umbra ta
se află doar
o imagine iluzorie.
Din chip a rămas
doar o oglindă
sute de oglinzi
un labirint de oglinzi
printre care trebuie
să mă regăsesc


TROTUAR
Păşesc pe un trotuar
din ce în ce mai îngust
nu lipseşte mult
şi va rămâne din el numai bordura
Dar mai întâi
trebuie să ocolesc
un stâlp plasat în mijlocul drumului
care te face să te întrebi
dacă te mai afli eşti încă pe trotuar
N-a mai rămas din el
decât un fragment de decor, o machetă,
un element artizanal
poate chiar un artefact
bine premeditat


NU SE POATE TRĂI
O atingere întâmplătoare
care aduce fericire fără margini
nu-i un semn bun

Înseamnă pierderea completă
în haosul fără început şi fără sfârşit
prea multe visuri, marea cu sarea

Visurile atârnă ca rufele pe sfoară
Visul despre două persoane
devenite una singură este multicolor

dar dispare primul
întrucât alături de un zburător
se poate zbura dar nu trăi

El se află într-o altă lume
în lumea lui nu ai acces
Aripi? Stoc epuizat.


COLECŢIONARA
N-aş fi crezut
că mi se poate întâmpla tocmai mie
După atâţia ani
în care m-am ferit de orice emoţie
într-o dimineaţă m-am trezit
acasă cu o colecţie de doruri.

Este într-adevăr bogată
conţine doruri de diferite culori şi forme
nici nu ştiu de unde au apărut
în asemenea cantităţi enorme
Sunt între ele şi exemplare rarisime
scumpe şi valoroase,
unele ar costa cât
timbrul Mauritius, de 2 penny, albastru.

Dar colecţia este prea mare
pentru apartamentul meu modest
eu cu viaţa mea cu tot nu încăpem acolo.

N-am ce să fac trebuie să-mi vând colecţia
Scriu un anunţ
şi-l trimit în România
ţara lor de origine
poate că acolo se va găsi un cumpărător
pentru toate aceste doruri venetice
care s-au îngrămădit în jurul meu
sufocându-mă.