POEZIE

Beke Sándor
poet maghiar, Odorheiu Secuiesc

În timpul viitor - la ora de gramatică
(Jövő időben-nyelvtan órán)


noi ne vom naşte
noi vom veni
noi vom vorbi
noi vom face
noi vom crede
noi ne vom bucura
noi vom râde
noi vom iubi
noi ne vom aminti
na bine
copiii
puteţi să staţi jos
a spus
tovarăşul profesor
când clasa avea iarăşi
nota zece la
conjugare
la data de douăzecişitrei octombrie
omie nouăsute optzecişişase



Aritmetică
(Aritmetika)


Mă odihnesc.
Şi mă plimb singur
în grădina sufletului.

Se pregăteşte o furtună,
vântul bate puternic,
copacii se clatină sălbatici.

Mă aşez pe un buştean vechi
şi stau pe gânduri:
oare de ce?


Le număr
erorile mele
săvârşite...



Dor de ţară
(Honvágy)


Şi distanta are melodie.
Dar melodia distanţei
numai atunci o auzi,
când te-ndepărtezi de pământul natal.
Atunci, dacă te uiţi
pe culmile norilor
răsună o muzică,
Tu asculţi muzica dureroasă.
Te-ai duce acasă.



Profil
(Arcél)


Pe mine praf zboară,
ploaie mă loveşte -
Asta-i faţa mea cealaltă în oglindă.
Păcatele
cad în coş de timp,
ard.
O, draga mea,
tu,
întâmplare frumoasă, indispusă...



Când poeţilor li se face somn
(Ha elálmosotinak a kőltök)


Azi-mâine poeţii
scriu doar pentru ei înşişi,
scriu doar pentru propria lor persoană
poezia minunată,
despre ţara poeţilor
eliberată
fără forţă,
care va citi un prieten bun,
nevasta înţelegătoare –
Când se obosesc de
scrisul poeziei,
li se face somn,
îşi apleacă capul
pe sânul poeziei,
în somn
dau mâna cu poezia,
şi pornesc
la o călătorie gratuită
pe un avion supersonic
în ţara poeţilor.



Fără sucire de vorbă
(Kertelés nélkül)


Te aştept.
cu ţigară fumegând,
cu patul neaşternut,
cu cameră întunecoasă,
pe o masă pustie
cu un fir de floare.
Ştiu, tu-mi aduci
Lumina în casă.



Tanti Ana
(Anna néni)


Tanti Ana,
au mâncat păsările?
Nu vedeţi
pe pământul dumitale pasc mioriţele?
Copiii fură mere de vară!
Cine a lăsat deschisă poarta grădinii?
În straturi scormonesc găinile!
Vai, a venit acasă turma!
De ce aţi închis ochii
chiar acum,
tanti Ana?


Cineva lipseşte
(Valaki hiányzik)


În sălile răcoroase ale durerii
aud cum scheaună materia.
Numai duhul luminează sărăcăcios
ca flacăra brânduşei
la sfârşitul lunii noiembrie –
Sinucigaşii
s-ar mai duce odată acasă,
şi fii risipitori,
păsările călătoare,
căprioarele,
dar din sălile răcoroase ale durerii
chiar a ieşit Dumnezeu –



Invidioşilor mei
(Irigyeimnek)


Dragii mei semeni,
numai aceea rămâne,
pentru care am muncit,
ce am realizat
cu propria noastră
minte şi mână.
Celelalte:
cuvintele rele,
picăturile
de viperă ale invidiei -
Împreună cu faţa voastră
se pierde în neant,
ca o ceaţă.

Traducere din limba maghiară:
Regéczy Szabina Perle