RESTITUIRI

Horia Truţă
istoric, Arad

Aradul, George Coşbuc şi A. D. Xenopol

George Coşbuc (1866-1918), poet clasic român, născut la Hordou (judeţul Bistriţa-Năsăud), a lucrat câţiva ani la Sibiu, la solicitarea lui Ioan Slavici, în redacţia ziarului „Tribuna”, începând prin a nota în jurnal preţurile de pe piaţă. Acolo a publicat Nunta Zamfirei, care a atras atenţia lui Titu Maiorescu. Stabilindu-se la Bucureşti ca desenator la serviciul de arhitectură al Ministerului Cultelor a îmbinat creaţia poetică originală cu cea de traducător, publicist şi autor de manuale didactice. Post mortem, a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române.

Colaborarea lui George Coşbuc cu Aradul, a început prin articolul Cele trei marşuri (ale lui Vasile Cârlova, Vasile Alecsandri şi Andrei Mureşanu), publicat la 23 ianuarie 1897 în ziarul „Tribuna Poporului”. Urmează poezia de atmosferă clasică Ştrengarii din Cynthus, apoi o suită de legende, zicători comentate, tălmăciri, studii, critică literară, proze de război şi bineînţeles, poezii. Acestea au apărut cu regularitate, la început în „Tribuna Poporului”, apoi în „Tribuna”, „Românul”, dar şi în calendarele româneşti redactate de ziarele locale. Semnătura lui Coşbuc este vizibilă în presa arădeană până în 28 aprilie 1912, fiind consemnate în această perioadă numeroase vizite şi întâlniri cu publicul, unde era întâmpinat de fiecare dată, cu admiraţie şi dragoste. Era genul sănătos, chibzuit, discret, care ducea o existenţă echilibrată, orientat către valorile ultratradiţionale ale neamului din care făcea parte, ferindu-se de incidente şi de abateri de orice fel. În opera lui se regăsesc liniştea şi calmul tânjit de societatea românească arădeană a acelor vremuri. Memoria oraşului, a reţinut stima, preţuirea şi afecţiunea grupului de redactori şi scriitori locali, grupaţi în jurul diverselor periodice, manifestată atunci când poetul sosea singur sau în tovărăşia unor scriitori din România, între care, mai des era pomenit numele lui Ion Luca Caragiale. Ziaristul şi omul politic Ion Russu Şirianu, evoca în unul din studiile sale, interesul manifestat de George Coşbuc, faţă de satul lui Ioan Slavici, unde petrecerile de nuntă, însoţite de chiuituri şi farse improvizate, şezătorile, bocetele şi alte obiceiuri erau comparate cu întreaga comoară de valori populare preluate din satele Năsăudului.

Poetul obişnuia să tragă la fostul hotel şi restaurant „Vass”, numit în perioada interbelică „Cornul Vânătorului”, loc preferat se pare, în scurtele sale opriri în Arad.

Cinstindu-i numele şi opera, la peste un deceniu de la moartea scriitorului, arădenii au propus ridicarea unui monument pe care să-l aşeze în preajma Palatului Cultural, unul din cele mai centrale şi pitoreşti locuri ale oraşului, alături de al istoricului A. D. Xenopol.

Istoric, sociolog, economist şi filozof român, Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920), s-a născut în mahalaua Păcurari din Iaşi, unde din 1883, la Universitate, a fost profesor de Istorie a Românilor şi a condus revista „Arhiva”. Membru al Academiei Române, este autorul unei impresionante opere a istoriografiei româneşti. În lucrările sale economice s-a impus prin concepţia protecţionismului economic, menit să asigure crearea unei industrii naţionale şi a celorlalte compartimente ale producţiei şi serviciilor.

Nu dispunem de documente care să ateste faptul că A. D. Xenopol a fost la Arad, dar încă din tinereţe, opera îi era cunoscută şi apreciată aici, numele său, apărând frecvent în coloanele ziarelor arădene „Tribuna” şi „Românul”.

După moarte, soţia Coralia (Riria), s-a preocupat atât de soarta moştenirii culturale a marelui istoric şi economist, cât şi de bogata şi valoroasa sa bibliotecă. Iniţial i-a cerut lui Nicolae Iorga să o accepte, dar acesta a refuzat. O parte din cărţi a fost donată Universităţii din Iaşi, dar partea care a mai rămas, foarte consistentă, a fost donată Aradului, ca o invitaţie pentru înfiinţarea unei biblioteci publice în folosul muncitorimii româneşti a oraşului. Meritul obţinerii acestui impresionant tezaur de cultură l-au avut parlamentarii arădeni ai acelor vremuri: Ştefan Cicio Pop, Ghiţă Crişan, Nicolae Adam, Procopie Givulescu, dr. Aurel Iancu, Iuliu Grofşoreanu, precum şi intervenţia decisivă a Ministrului muncii, Gr. L. Trancu Iaşi. Drept urmare, la 12 mai 1921, la Palatul Cultural, a avut loc inaugurarea Bibliotecii „A. D. Xenopol”. Aceasta cuprindea 2032 volume din cele 2203 donate, diferenţa de 171 cărţi de mai mică valoare fiind transferate unor şcoli din oraş. În Fondul Xenopol, cum este cunoscut şi astăzi, se află cărţile cu autografe primite din partea unor personalităţi, carte veche românească şi de patrimoniu, alături de opera de căpătâi, în şase volume, adnotată şi adăugită de marele istoric.

În semn de recunoştinţă şi apreciere faţă de memoria marelui savant şi istoric român, în iulie 1921, s-a luat hotărârea de a eterniza în bronz, figura distinsului om de ştiinţă A. D. Xenopol. În acelaşi an, printr-o Decizie semnată de prefectul dr. Mihai Mărcuş, i se conferea Ririei Xenopol, Diploma de Cetăţean de Onoare al Aradului.

O primă variantă a bustului, a fost realizată câţiva ani mai târziu de către sculptorul Romul Ladea. Acest lucru l-a determinat pe episcopul Aradului, Ioan Ignatie Papp, numit preşedintele Comitetului pentru realizarea monumentului A. D. Xenopol, să lanseze un nou apel pentru obţinerea sumelor care să acopere cheltuielile necesare ridicării soclului. Dar după vizionarea sculpturii, Riria Xenopol, printr-o scrisoare adresată la 18 octombrie 1925 lui Lazăr Nichi, directorul Palatului Cultural, şi-a exprimat părerea că lucrarea lui Romul Ladea nu satisface exigenţele necesare expunerii sale ca monument public, propunând ca acesta să fie aşezat în interior.

George Coşbuc
Foto: Horia TruţăDupă respingerea sculpturii lui Romul Ladea, câştigătorul concursului lansat pentru realizarea busturilor lui A. D. Xenopol şi George Coşbuc, a fost sculptorul Gheorghe Groza, fiul unui pietrar din Moneasa, lucrările fiindu-i comandate de Comisia de Supraveghere a Palatului Cultural, la sfârşitul lui septembrie 1926. Acesta, ca urmare a recomandărilor Ririei Xenopol, a definitivat lucrarea la începutul anului 1927, dându-i maestrului chipul solicitat: senin şi blând. Ca model, artistul s-a folosit, probabil, de fotografii cunoscute şi consacrate în mediile culturale româneşti. De aceea lucrările exprimă mai degrabă gustul estetic al comanditarilor decât cel al autorului.

În martie, 1927, directorul Palatului Cultural, aflându-se la Bucureşti, a solicitat doamnelor Xenopol şi Coşbuc să vizioneze busturile celor doi, transpuse în bronz la turnătoria V. Răşcanu din capitală, invitaţie la care nu a răspuns decât soţia marelui istoric, care s-a arătat mulţumită de lucrare. Pentru ambele lucrări, s-a folosit bronz de prima calitate, extras din ţevi de tun, puse la dispoziţie de Ministrul de Război prin intervenţia lui Trancu-Iaşi.

A.D. Xenopol
Foto: Horia TruţăCele două sculpturi au fost aşezate pe soclu, simetric la dreapta şi stânga intrării în Palatul Cultural, bustul lui Xenopol, fiind fixat în partea dinspre intrarea în bibliotecă, instituţie publică care atunci se afla acolo.

Soclurile identice, concepute în 1926 de firma pietrarului Iosif Menrath sub forma unor trunchiuri de piramidă suprapuse peste câte un cub, unesc două bănci decorative cu spătarul traforat, dispuse lateral.

La impresionanta Serbare Culturală organizată la 9 iunie 1929 cu prilejul dezvelirii celor două monumente, au participat înalte personalităţi ale vieţii politice şi culturale: Ştefan Cicio-Pop, preşedintele Camerei Deputaţilor, Voicu Niţescu, ministrul Ardealului, văduva lui George Coşbuc, prof. univ. Bogdan Duică, generalul Anton Iovanovici, comandantul Diviziei I Cavalerie şi Instrucţie şi alţii.

După serviciul religios, în cuvântul său, Episcopul Grigore Comşa al Aradului a atras atenţia, să nu se uite niciodată, fapta măreaţă a lui Xenopol, care a dăruit Aradului vasta sa bibliotecă. De asemenea, a conferenţiat prietenul lui George Coşbuc, profesorul G. Bogdan Duică, cel dintâi spirit critic care i-a pătruns şi înţeles opera, care i-a încurajat începuturile literare şi care, împreună cu şirianul Ioan Slavici, l-a condus în 9 mai 1918 la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Asociaţia Filmul didactic a propus realizarea unui film documentar al festivităţilor, intitulat Dezvelirea monumentelor George Coşbuc şi A. D. Xenopol, dar Primăria a refuzat oferta din lipsă de bani.

Busturile celor doi titani ai culturii, aşezate în parcul din faţa Palatului Cultural sunt primele monumente realizate de administraţia românească a Aradului, instaurată începând din 17 mai 1919.