ARTE VIZUALE

Onisim Colta
pictor, Arad

Un alb surâs

În perioada 9 mai – 9 iunie 2019, Muzeul de Artă din Arad a găzduit o amplă expoziţie (55 de lucrări, majoritatea de mari dimensiuni) de pictură, grafică, desen şi obiect, semnată de prof. univ. dr. Doina Mihăilescu de la Facultatea de Artă şi Design din Timişoara. Spaţiul de expunere a cuprins trei săli, între care cea mai generoasă, ca dimensiuni a fost Sala „Ovidiu Maitec”. Curatorul expoziţiei a fost dr. Adriana Pantazi, istoric de artă al muzeului arădean. Prezentarea expoziţiei şi a artistei a fost făcută de cunoscutul critic de artă Mircea Oliv.

Titlul, Un alb surâs, este unul semnificativ pentru această etapă din creaţia artistei, care stă sub semnul sacrului. Artista, profund motivată a încărcat cu spiritualitate fiecare plăsmuire, fiecare detaliu.

Întreaga panotare, juxtapunerea inspirată a pânzelor, succesiunea lor pe simeză s-a dovedit a fi de o coerenţă care a făcut posibilă prezenţa unei aure, ce venea de dincolo de veacuri.

Arta Doinei Mihăilescu îşi are parcă obârşia în bisericile săpate în muntele de cretă, cu galerii convertite în spaţii de rugăciune şi închinare, cu catacombe, toate austere alveole subterane din Complexul rupestru Basarabi-Murfatlar, în care, secole la rând, s-au nevoit monahi. Ghidată de entităţi cereşti, artista a găsit în aceste arhaice altare creştine, săpate în piatră, filonul autohton care-i legitimează opera.

O altă obârşie a artei sale, a facturii suportului şi a picturii, este detectabilă în anii mulţi în care Doina Mihăilescu, predând tehnici de realizare şi de restaurare a icoanei, a făcut demonstraţii de lucru cu tempera aplicată pe grunduri albe de cretă de munte.

Contaminarea a însemnat sursa unei matrici stilistice de adâncime în timp şi spaţiu.

Dominanta cromatică în creaţia artistei este de câţiva ani albul frământat, care după cum a subliniat la vernisaj criticul de artă Mircea Oliv, citându-l pe Kandinski, devine „liniştea absolută, o linişte care nu e moartă ci abundă de posibilităţi vii”.

Tot Mircea Oliv, a scris în textul care a acompaniat expoziţia de la Arad că „Doina Mihăilescu este un spirit modern, care face pe deplin dovada că nu şi-a pierdut încă memoria canonică”. Realismul său epifanic şi simbolic ne îndeamnă să înţelegem că „ceea ce se vede în tablou e semnul a ceea ce nu se vede”.

Prin infuzarea comorii tradiţiei, prin experienţa inefabilă a sacrului, Doina Mihăilescu dă adâncime, sensuri profunde şi substanţă creaţiei sale.

Prima pânză cu care a debutat panotarea a fost Maria Egipteanca (Despre sublim), care ne îndeamnă parcă să percepem rămăşiţe de pictură (cu adieri minoice) după milenii de intemperii. Gestul pictural este unul viguros, cu „canale” şi cracluri în carnea pastei, amintind de spălările repetate de ploi sau de nenumăratele furtuni de nisip.

Materia picturală este una aspră, de o nuanţă de ocru roşcat, ce ne trimite cu gândul spre arhaica cetate Petra.

Lucrarea Arca (Un poem născut din nimic), de mari dimensiuni, a fost cap de perspectivă în spaţioasa Sală „Ovidiu Maitec”.

Arca Doinei Mihăilescu este o suveică uriaşă, cu care Creatorul a reţesut lumea, a înnoit-o odată cu încetarea potopului.

Orizontala, linia din foiţă de aur, ce sugerează nivelul apei, intră în consonanţă cu acoperişul auriu al arcei, care oglindeşte lumina celestă.

Fundalul, figurând cerul luminat oglindit în apa „scăzută”, este amprentat, în pasta de alburi vibrate, de relieful consistent al crucilor mici „desenate” prin zgârierea pe ud a suprafeţei fundalului.

„Crinii pustiei”, lucrare executată cu pensula şi cuţitul, tot pe pânză nepreparată, de sac, prin modul de orchestrare a suprafeţei picturale cu alburi (simbolul purităţii) şi gălbuiuri (simbol al aurului, al Divinităţii) devine un fel de cor îngeresc. Pigmentul consistent nu este aşternut compact pe pânza de sac lăsând ochiul să pătrundă printre siluetele verticale ale crinilor/ îngeri, şi să desluşească vibraţia de adâncime a acestei orgi vii, înmiresmate.

Pictura prin suprapuneri şi reveniri este un fel de pictură palimpsest, în care, în treimea superioară se profilează un cer frământat de lumină.

Tot în această sală, artista a mai expus alte două versiuni ale Mariei Egipteanca (Convertirea II şi III), ambele într-o dominantă de arămiuri de deşert pe un fond alb.

Maria Egipteanca II ţine pe umeri mielul alb, iar Maria Egipteanca III apare cu mielul în braţe. Pasta picturală este atât de consistentă încât artista a scrijelit practic nişte linii paralele, care se împletesc cu cele de cărbune. La fel de bine par a fi linii rezultate din picăturile de medium ce s-au prelins pe verticală, pe albul pânzei, antrenând cu ele praful de cărbune de un gri antracit.

Sala „Ovidiu Maitec” a concentrat cele mai mari pânze, ce degajau energii aduse de dincolo de fire. Între acestea s-a numărat ascetul în picioare, cu mâinile subţiri ridicate simetric spre cer, parcă în rugăciunea inimii (Locuitor în Pustietăţi).

Pictura El este frumos luminând este realizată pe o pânză aspră de cânepă cu fir de grosime medie, iar culoarea (straturi de alburi) este aşternută cu cuţitul de paletă, ghidată de desenul şi limitele marcate de cărbune presat.

Giulgiul în care este înfăşurat Iisus este realizat cu un pigment de alb cald, suculent, care după uscare a dat cracluri ce sugerează vechime, trimiţând la acel timp al înmormântării Mântuitorului. Aceste cracluri sporesc plasticitatea picturii bine delimitată de conturul trasat cu nerv pe fondul pânzei negrunduite.

Tot în această sală au fost expuse desene discret colorate, din ciclul Pasărea suflet. Desenele (sufletul înfăşat în pânză de un alb imaculat, mâini cu gesturi tandre) au fost realizate din linii subţiri de tuş negru şi roşu pe fâşii juxtapuse pe orizontală sub sticle mari înrămate. Aceste fâşii de hârtie manuală lipite pe fond alb gălbui, pe registre paralele evocă parcă un portativ de muzică psaltică. Hârtia manuală prezintă texturi de pânză, amprentate cu fire mai rare şi mai dese, ce dau „imperfecţiuni”, care îmbogăţesc cu noi şi noi valenţe plastice tratarea expresiv arhaizantă. Liniile sinuoase marchează pe hârtia manuală simboluri creştine (mâini încleştate în rugăciune, mâini ocrotitoare, aripi de îngeri, nimburi circulare din foiţă de aur). La acestea se adaugă „umezirile” decise de artistă, care diluează pigmentul negru şi roşu, sporind bogăţia de nuanţe a desenelor.

În lucrarea Hai să numim adevărul şi frumuseţea, chipul îngerului şi aripile sunt desenate curat, în cărbune presat iar drapajul care îmbracă îngerul (realizat în acril cu şpaclul), este în nuanţe subtile de alburi argintii. Veşmântul învolburat de mătase sugerează discrete fâlfâiri de aripi. Desenul geometrizat al cutelor draperiei pare un proiect de mozaic din vechime. Chipul şi aripile se profilează pe fundalul de pânză din fibră naturală nepreparată sau tratată în prealabil cu zeamă de clei de peşte sau oase.

În lucrarea Raclă de lumină, silueta lui Iisus în mormânt iradiază energia tainică a tăcerii adânci.

Florile de crin sângerii susţin, cu puterea fragilităţii petalelor deschise spre cer, trupul Mântuitorului.

Iisus înfăşat în giulgiul alb (El este frumos luminând) degajă lumina increată. Mama şi Fiul strălucesc într-o atitudine de sfântă iubire.

Panotarea expoziţiei Doinei Mihăilescu a fost structurată pe o axă care a unit virtual două capete de perspectivă: Arca la răsărit şi mormântul gol al Învierii la apus.

Privind expoziţia în ansamblu, cu întreaga ei încărcătură de sacralitate, putem spune în final, fără să greşim, că Doina Mihăilescu face parte din acea „turmă mică” de artişti care resementizează actul de creaţie, îl reîncarcă cu sarcină spirituală, cu sens până la urmă, cu conţinut. Pentru că întotdeauna „dezumanizării artei trebuie să-i urmeze o nouă umanizare în rugăciune”. Este ceea ce face Doina Mihăiescu în creaţia sa.

  1. Doina Mihăilescu, Iov (Crucea vizibilului), 75 / 57 cm, tehnică: hârtie, colaj, 2017

2. Doina Mihăilescu, Maria Egipteanca (Despre sublim), 120 / 90 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2017

3. Doina Mihăilescu, Maria Egipteanca (Convertirea), 75 / 57 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2017

4. Doina Mihăilescu, Crinii pustiei I, 120 /90 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2008

5. Doina Mihăilescu, Crinii pustiei II, 120 /90 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2008

6. Doina Mihăilescu, Racla de lumină 3, 120 / 180 cm, tehnică mixă pe pânză, 2017

7. Doina Mihăilescu, Maria Egipteanca (Etern acum), 180/120 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2017

8. Doina Mihăilescu, Raclă de lumină, 120 / 180 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2017

9. Doina Mihăilescu, Hai, să numim adevărul şi frumuseţea I, 150 / 130 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2015

10. Doina Mihăilescu, Desen cu ochii închişi, 50 / 40 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2017

11. Doina Mihăilescu, Alb veşmânt, 120 / 180 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2017

12. Doina Mihăilescu, Crinii pustiei III, 130 / 110 cm, tehnică mixtă pe pânză, 2008