REMEMBER

Lucian Emandi (1920-2020 – Centenar)



S-a terminat osânda


De ani în şir, sfidându-se tradiţii,
Poeţii-aveau o tragică menire:
Să zdrăngănească mincinoase lire
Zbătându-se în lanţ, ca osândiţii.

Şi pentru râvna lor, nefericiţii,
Zadarnic aşteptau vreo preţuire,
Că doar batjocură şi răstignire
Le-au rânduit, făţarnici, toţi smintiţii.

Dar crugul lumii tot schimbându-şi mersul,
Ajuns-a iar la mare cinste versul,
S-aprindă-n inimi flacără curată.

S-a terminat osânda, slavă ţie,
Eternă şi sublimă poezie,
Că-n pisc de vremi vei fi încoronată.

Lucian Emandi s-a născut la 15 februarie 1920, la Pecica, în judeţul Arad. A decedat tot la Arad, în 1998. Studii teologice şi filologice la Arad şi Sibiu. După debutul literar în presă (1937, în „Hotarul”, Arad) au urmat volumele: Cântarea fiului pierdut (1940), Pescarii de năluci (1942), Lumina inimii (1977), Îmblânzitorul de taine (1980), Mănăstirea Hodoş-Bodrog (1980, monografie, coautor), Drumul pe ape (1985), Torsul monadelor (1997). Referinţe critice: Gheorghe Vrabie, Ştefan Augustin Doinaş, Ovidiu Papadima, Ion Maxim, Lucian Alexiu, Vasile Dan, Ilie Măduta ş.a.