POEZIE
Beke Sándor
poet, Odorheiu Secuiesc
Cazanul ceresc
(Az égi katlan)
Marginea cerului e roşie,
mov,
sură,
fulgi agitaţi.
Focul
scânteie, fulgeră
sub cer.
Dumnezeu a aprins focul
în cazanul ceresc.
Trebuie pâine.
Marfă proaspătă
din brutăria
duhului omenesc.
Catehismul timpului trecător
(A mulandóság kátéja)
Lumea-i trecătoare.
De aceea-i important
ca spiritul nostru să lumineze
ca stelele
şi să fim drepţi
ca pădurile de brazi.
Mărturisire
(Vallomás)
Sunt lucruri
pe care nu pot să le zic.
Sunt lucruri
pe care doar le simt.
Sunt lucruri
care mi s-au strâns în inimă,
fiindcă
mi-e teamă să le zic.
Totuşi,
mă străduiesc puternic
şi îţi zic:
Tu eşti universul
pentru mine.
Sau poate bate Soarele mai mult?
(Vagy talán többet süt a Nap?)
Se spune
că ceea ce pomenim de multe ori
soseşte
şi despre ce vorbim prea mult
se produce.
Libertatea e o rază de lumină.
Raza Soarelui.
Vai,
acum deja înţeleg
de ce accentuăm de atâtea ori
încălzirea globală.
Răspuns de Crăciun
(Karácsonyi válasz)
Fiului meu, Tamás
Când ai pus întrebarea,
ţi-am mângâiat faţa
şi ţi-am răspuns:
– Îngerul este
cine te iubeşte, fiul meu...
Locatarul casei
(A ház lakója)
Casa stă în ruine.
Locatarul casei totuşi pleacă.
Ultimul portret al nenei acolo se piteşte,
în dulapul aruncat, în sertar.
El acolo se plimbă sub cer.
Soarele răsare.
Soarele apune.
Soarele răsare.
Acum e seară iarăşi.
Ana
(Anna)
E un nume frumos, Ana!
Dacă citesc din dreapta spre stânga,
dacă citesc din stânga spre dreapta,
dacă citesc de sus în jos,
dacă citesc de jos în sus,
E atunci ANA.
N
A
Dreptate
(Igazság)
Din cer a deprimat
baltagul sentinţei.
S-a întâmplat ceva,
poate pedeapsă...
Penele păsărilor
se pulverizează.
Butucul e sângeros.
Este şi Dumnezeu – îmi liniştesc
propria minte.
Văd
degetul lui arătător
pe cer printre ramuri
Stâlp de mormânt
(Ódon fejfa)
moartea
e semnul
excla-
mării
pe ruinele
vieţii
noastre
timpul
nu
şter-
ge
ci
pune
în
paran-
teză
viaţa
noastră
Traducere din limba maghiară de
Regéczy Szabina Perle