RESTITUIRI
Iulian Negrilă
istoric literar, Arad
Ion Băilă (1879-1929)
S-a născut în satul Vale, comuna Sălişte, judeţul Sibiu. A fost un poet, prozator şi un important gazetar. Urmează liceul german în Sibiu. Studiază literatura şi filosofia la Viena. Debutează cu un sonet la „Tribuna literară”, în 1898. În acelaşi an, tipăreşte prima plachetă de Epigrame, semnată Iulian Devale. Mai foloseşte pseudonimele Delavale şi Ion Vălean. În 1901 publică volumul Pe sub arini apoi Mortua est, (1092), Cântece (1902) şi Poeţi germani (1902) – cuprinzând tălmăciri din aceşti poeţii .
Din 1911 este redactor la „Românul” din Arad, unde publică poezii adunate în volumul Zbuciumul Ardealului (1928). La Arad mai publică volumele de teatru Pe povârniş şi Însurăm pe Victor (1916).
Familia Băilă a avut trei fii: Ion Băilă, poet şi ziarist. Poemul său Imnul unirei a fost tipărit pe foi volante în 100.000 de exemplare, şi au fost împărţite participanţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1918. Versurile poemului au fost recitate cu însufleţire:
Neam român din patru unghiuri, fruntea ţi-o ridică sus
Căci din somnul cel de moarte înviat-ai ca Iisus !
Lanţul sclavului de veacuri azi îl scuturi la pământ,
Iar duşmanii tăi ca pleava umblă-acum bătuţi de vânt.
Cei ce-au vrut ca să-ţi răpească legea ta şi graiul tău
Au ajuns de-ocara lumii sub blăstemul cel mai rău.
.............................................................................
Neam român, până acuma toate ţi-au fost în zadar
Şi revolta cu puterea, ca şi ruga la altar.
Căci duşmanii te-mpărţiră – să te poată stăpâni.
Astăzi însă într-un cuget şi-ntr-un simţ ne vom uni
Şi vom spune-n lumea mare că suntem aceiaşi fii
Noi români din patru unghiuri şi din patru-mpărăţii
Cel de-al doilea frate, Nicolae, a fost profesor şi actor, secretar al Astrei la Sibiu, director al Teatrului german din Sibiu, prieten cu George Coşbuc. A militat pentru teatru în limba română. La Adunarea de la Alba Iulia a recitat poezia fratelui său, Imnul unirei. Cel de al treilea frate, Constantin Băilă, a fost inginer agronom. Toţi cei trei fraţi Băilă au făcut studii universitare la Viena, fiind îndârjiţi militanţi pentru unire.
În versurile sale, Ion Băilă dă glas chemării „bătrânilor obşitari”, a căror credinţă în puterea neamului e de neclintit. Invocaţia sa retorică are puternice efecte de conştiinţă:
Tu, Oltule, val furtunos ,
Tu, Mureş, blând şi lin
Păziţi Ardealul cel frumos
De ori şi ce străini !
(Cântecul obşitarilor).
Volumul Zbuciumul Ardealului cuprinde poezii care au ca temă războiul pentru întregirea neamului. Acestea au apărut mai întâi în paginile Românului din Arad. Volumul se deschid cu poezia În noaptea mobilizării:
În noaptea când s-a pus la cale
Acest război îngrozitor
Era în multe inimi jale
Şi multe feţe erau pale
De groaza gândului că mor.
Poeziile acestea, deşi nu dispun de virtuţi estetice, au însă o importanţă sporită ca documente istorice. Versurile înfăţişează realitatea crudă şi soarta nemiloasă a combatanţilor:
Cu plugu-n brazdă ne-a aflat solia
În ce necaz ajunse-mpărăţia
Şi am pornit voinicii toţi din sat
Să ocrotim cu arma pe-mpărat
Să ne păzim de cotropitori moşia.
(Cu plugu-n brazdă)
Ştirea începerii războiului i-a derutat pe toţi cei care erau antrenaţi în treburile lor curente, căzând ca un trăsnet:
Mă legănam în visuri fericite
Cum te visezi în aşternutul moale,
Cum zgomot surd de tobe învechite,
Din somnul lui venise să mă scoale.
(Despărţirea)
Sfârşitul războiului e prezentat printr-un un peisaj trist, dar plin de încredere, mobilizator:
Aprinde-vom făcliile de ceară
În amintirea celor răposaţi
Va fi o jale sfântă şi amară
Din malul Tisei până la Carpaţi
.....................................................
Aprinde-vom făclii de ceară
În amintirea celor răposaţi
Vom strânge-n lacrimi jalea cea amară
Din malul Tisei până la Carpaţi!
(Sâmbăta morţilor)