logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

LECTURI PARALELE

 

Constantin Butunoi
poet, Arad

 

Un titlu care provoacă[1]

 

logoTitlul volumului produce într‑un fel fiori, dar eu am coborât în ape mai liniştite după ce am citit Cuvântul înainte al Elei Iakab, care este şi antologator, unde se spune că este vorba despre o mărturie a istoriei literare din partea vestică a României. Deşi nu ăsta este rolul unei antologii de poezie contemporană.

Importanţa antologiilor nu poate fi pusă la îndoială, în evidenţierea actualităţii literare, precum şi faptul că ea, antologia, pune la dispoziţie celor interesați, iubitorilor de texte selectate, sinteze necesare în stabilirea preferinţelor și ierarhiilor pentru un segment de istorie literară.

Tot din Cuvânt înainte aflăm că iniţiativa acestei antologii a pornit de la Cenaclul literar „Anotimpuri” din Lugoj, condus de poetul şi pictorul Ion Oprişor. Apoi, prin prietenii literare, aria s-a extins depăşind cu mult zona locală, propunând cititorilor autori „legaţi de afinităţi elective şi care aparţin unor vârste de creaţie diferite”, cu niveluri diferite de notorietate.

Antologia este structurată astfel: Cuvântul înainte al antologatorului, scurte biografii ale poeţilor selectaţi, o selecţie de poezii din fiecaree dintre ei, una-două pagini de referinţe critice. În total 28 de poeţi publicați în ordine alfabetică, pe o scară valorică flexibilă, în cele 333 de pagini. 

Nu voi face referiri privind selecţia textelor, e dreptul antologatorului să-şi manifeste preferinţele , eu doar voi cita, în cele ce urmează, din autori ale căror versuri mi s-au părut deosebite, fără a supăra pe cei omişi. Tot alfabetic. Am şi eu gusturile mele: Armina Flavia Adam – „Într-un târziu,/ ne vom întoarce, nu în pământ,/ ci în mare,/ să ne-ncolţească, – loc de inimi,/ în piept,/ dâre de calcar şi sare.”(Cântec de îmblânzit marea); Vasile Dan – „Degetele pot fi nişte ochi mai buni/ decât ochii ficși ai pisicii urmărind vrabia roşie ce-şi scaldă penetul/ în praful galben de peste Nil sub nori ce vin nisipoşi din deşert,/ eu sunt acel copil care strigă că arborii au aripi/ ce cresc direct din pământ,/ că norii zboară traşi de el doar cu un firicel de foc,/ ascuns în căuşul palmei.” (Oglinda fluidă (I); Octavian Doclin (dispărut recent dintre noi) – „Voi crea, singur, o altă lume, îşi spuse/ mulţumit Poetul,/ în timp ce frământa, fericit şi viclean,/ una cîte una, în palmele lui,/ literele.” (În apărarea lui Esau); Remus Valeriu Giorgioni – „Iar, în timp ce Mare-i pe lume o încântare/ Autoritatea Supremă apasă covârşitor/ de greu asupra numelui ei: Marea-o lungă Legendă/ Iehova un Cuvânt.” (Mărirea şi Marea); Ioan Matiuţ – „mi s-a spus/ să nu am nicio/ grijă// toţi care sunt împotrivă/ vor muri” (nr. 8); Andrei Mocuţa – „Am mai multe cicatrice/ decât un veteran de război,/ dar în ciuda aspectului/ lor dezgustător/ femeile tind să le considere/ atrăgătoare.” (Scar song); Ion Oprişor – „de lumină roşie şi galbenă/ umbrele îşi făceau aripi una alteia/ undeva cineva a săpat o fântână/ străinul/ încă mai bea apa zilei de ieri” (înserarea se rostogolea în unde subţiri); Liubiţa Raichici – „O mână invizibilă oprea divizia neprietenilor. La fel de nefireşti./ Zâmbeşti/ Privirea ta, caută,/ Mult aşteptatul răspuns albastru.” (Şi când te-ai întors spre mine); Costel Stancu – „Sunt gropar într-un oraş unde,/ aparent nu moare nimeni./ Sap gropi ce rămân mereu nefolosite.” ( ```); Robert Şerban – „s‑au dus femeile/ care ieşeau din copilărie cu palmele crăpate/ ca să nu alunece/ când se prindeau de viaţă” (Femei care s-au dus); Adriana Weimer – „E o contopire de mări/ – o mare de cer,/ una de apă/ şi una de nisip” (Clepsidra cuvântului).

„O carte polifonică, centrată pe triada ontos-eros-thanatos şi trecută prin filtrul unor viziuni lirice aflate într-un raport de complementaritate”, ne asigură Ela Iakab, şi nu avem motive prea multe să o contrazicem.

 

 

[1] Ontos, eros, thanatos, Antologie de poezie contemporană, Editura Mirador, 2019, Cuvânt înainte, Ela Iakab, 333, p