logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

PRO MUSICA

 


Călin Chendea
redactor al revistei „Arca”, Arad

 

„Pierzându-te în simfonia nesfârşită”

Nightwish e, probabil, cea mai cunoscută trupă finlandeză de rock. Claviaturistul şi compozitorul Tuomas Holopainen este arhitectul sound-ului marca Nightwish, o ingenioasă combinaţie de heavy metal şi gothic metal cu muzica simfonică. Se spune că ideea înfiinţării unui band de rock i-a venit după ce a petrecut o noapte în care a cântat cu prietenii lângă un foc de tabără. În iulie 1996, Holopainen i-a invitat în cadrul proiectului pe chitaristul Emppu Vuorinen şi pe Tarja Turunen, soprană lirică profesionistă de muzică clasică. Primul pas făcut de cei trei muzicieni a fost înregistrarea unui demo format din trei piese în variantă acustică. Unul dintre cântece s-a numit chiar Nightwish, de unde a venit şi numele trupei.

La începutul anului 1997, bateristul Jukka Nevalainen s-a alăturat grupului. Iar în producţiile lor muzicale chitara acustică a fost înlocuită cu cea electrică. În luna mai a aceluiași an, au reuşit să încheie un contract pentru două albume cu o casă de discuri finlandeză.

Angels Fall First a fost albumul lor de debut, lansat în noiembrie 1997. Cu compoziţii ceva mai dure, aceasta a atins doar poziţia 31 în topul finlandez de albume, iar criticii de la allmusic.com i-au acordat trei stele (din cinci posibile).

În 1998, basistul Sami Vanska, un mai vechi prieten al lui Holopainen, a fost inclus în trupă, pentru ca în primăvara lui 1999 să aibă loc apariţia celui de-al doilea album de studio, Ocean Born. Compoziţiile acestui album au o producţie mai elaborată faţă de precedentul LP, beneficiind de riff-uri mult mai rapide de chitară, dar şi de o mulţime de intervenţii ale chitarei bas, claviaturilor şi bateriei. Cu totul remarcabile sunt cele trei balade: Sleeping Sun – compusă de Tuomas Holopainen cu ocazia eclipsei totale de soare din 1999 –, Walking on the Air – un cover după Howard Blake – şi Swanheart. Trei piese melodioase, emoţionante, în care orchestra simfonică şi vocea caldă, luminoasă, a Tarjei încântă auditoriul.

Următorul album, Wishmaster, a fost lansat în mai 2000 şi a reuşit să intre direct pe locul întâi în topul finlandez de albume. Piesa care dă titlul discului, editată şi pe single, devenită mare hit, a fost inspirată din romanul de ficţiune fantastică Stăpânul inelelor al lui Tolkien.

Spre sfârșitul anului 2001, basistul Sami Vänskä a fost înlocuit de Marco Hietala, care pe lângă partea instrumentală, asigură şi a doua voce în trupă, una masculină.

Anul 2002 aduce grupului cel de-al patrulea album de studio, Century Child. Pe lângă hiturile Ever Dream şi Bless the Child, extrase şi pe single, discul conţine şi o variantă cu totul excepţională a compoziţiei lui Andrew Lloyd Webber, The Phantom of the Opera, din celebrul musical cu acelaşi titlu.

În iunie 2004, Nightwish a lansat albumul Once, care aduce, în premieră pentru trupă, o orchestră simfonică din afara Finlandei, şi anume, London Philharmonic Orchestra, prezentă în nouă din cele unsprezece piese ale LP-ului. Extrasul pe single Nemo este probabil compoziţia de cel mai mare succes a trupei. Un alt hit imens, editat şi pe single, este Wish I Had an Angel.

Once a fost foarte bine primit, atât de public cât şi de critică. Grupul a hotărât să profite de forma maximă în care se afla şi a pornit într-un turneu mondial de promovare intitulat Once World Tour, în cadrul căruia au concertat şi la Sala Palatului din Bucureşti în 19 noiembrie 2004.

Tocmai în această perioadă, când band-ul se afla într-o excelentă dispoziţie muzicală, a venit o bombă care i-a uluit şi i-a întristat pe fanii din întreaga lume. Tarja Turunen a fost dată afară din formaţie, ceilalţi patru membri motivând că aceasta e decizia cea mai bună pentru viitorul trupei. Au şi publicat pe site-ul oficial Nightwish o scrisoare deschisă către Turunen, în care îi comunicau acest lucru, argumentând că odată cu apariţia soţului acesteia, Marcelo Cabuli, om de afaceri argentinian, anumite interese comerciale au schimbat atitudinea Tarjei față de trupă.

Tarja Turunen a organizat două conferințe de presă în Finlanda și Germania, subliniind că demiterea a fost un adevărat șoc pentru ea. A considerat că atacurile personale asupra soțului ei au fost nejustificate, iar tratarea problemei în mod public a fost un act crud şi fără niciun sens.

După ce mai multe vocaliste au trimis demo-uri pentru a fi admise în trupă, a fost aleasă Anette Olzon, fosta solistă vocală a band-ului suedez Alyson Avenue.

În noua formulă, Nightwish a înregistrat două albume de studio, Dark Passion Play (2007) şi Imaginaerum (2011).

Deşi Holopainen este un compozitor maestru, plin de idei interesante, având abilitatea de a îmbina momentele simfonice cu pasajele de rock exploziv, în aceste două discuri grupul Nightwish nu a mai fost atât de inovator ca altădată, iar vocea Anettei s-a dovedit potrivită mai degrabă pentru stilul pop-rock.

Totuşi, Dark Passion Play a fost foarte bine vândut şi apreciat de o parte a criticii. De pildă, revista „Metal Hammer” plasa LP-ul pe locul 60 într-un clasament al celor mai bune albume ale secolului al XXI-lea. Ambiţia lui Tuomas de a menţine ridicată calitatea artistică a producţiilor trupei, chiar dacă nu mai beneficia de vocea Tarjei, s-a simţit şi în albumul Imaginaerum. Unul conceptual, care redă povestea unui bătrân compozitor, care, pe patul de moarte fiind, e copleşit de amintirile tinereţii. Discul a fost produs alături de filmul cu același titlu.

Rezultatele nu au fost însă pe măsura aşteptărilor lui Tuomas Holopainen. În timpul turneului de promovare Imaginaerum World Tour, înaintea concertului programat la Denver, Colorado, Anette s-a îmbolnăvit, nu a mai putut evolua şi a fost înlocuită de un vocalist din trupa de deschidere. La câteva zile după aceea, Olzon a fost exclusă din Nightwish printr-un anunţ publicat pe pagina lor de Facebook, iar pentru restul turneului mondial a fost cooptată solista vocală olandeză Floor Jansen, fostă componentă After Forever şi ReVamp, două trupe de metal simfonic cu puternice influenţe progresive, care utilizau atât vocea de soprană, cât şi acele mormăituri, death grunts, atât de întâlnite în death metal şi thrash metal.

În 9 octombrie 2013, pe site-ul oficial Nightwish, a fost anunţată înlocuirea Anettei Olzon cu Floor Jansen, iar mai vechiul colaborator Troy Donockley (cimpoi irlandez, instrumente medievale, voce) a fost promovat ca membru permanent, band-ul devenind, astfel, un sextet.

În 2014, trupa a intrat în studiouri pentru a înregistra albumul Endless Forms Most Beautiful, lansat în luna martie a anului 2015.

Potrivit compozitorului Tuomas Holopainen, titlul albumului face parte dintr-un citat din cartea lui Charles Darwin, Despre originea speciilor, apărută în 1859. Acesta include cuvintele „Endless Forms Most Beautiful” (Cele mai frumoase forme sunt cele fără contur) pentru a descrie evoluția tuturor formelor de viaţă.

În compoziţiile discului regăsim clasicul sound Nightwish, previzibil în felul său, dar irezistibil din punct de vedere melodic, odată cu revenirea unei soprane în rol de solist vocal principal. Cele două piese editate şi pe single, Elan şi cea eponimă discului, au devenit hituri.

logoHuman Nature, cel de-al nouălea album de studio Nightwish, a fost lansat la 10 aprilie 2020. Toate piesele au fost scrise de Tuomas Holopainen, în paralel cu munca la un alt proiect, o trupă nouă numită AURI. După cum mărturisea într-un interviu acordat canalului de youtube, KaaosTV, Holopainen a suferit câteva blocaje de inspiraţie. A fost astfel nevoit să compună în mai multe etape. Abia spre final a realizat că multe compoziţii conţin cuvintele uman şi natură. Ar putea fi vorba despre un concept, deşi Tuomas nu a avut niciodată această intenţie.

Human Nature este primul dublu album Nightwish.

Discul numărul unu conţine nouă momente muzicale.

Music este piesa de deschidere, iar instrumentele cu clape (Tuomas Holopainen) ne însoţesc într-o călătorie în timp în lumea medievală a sunetelor. După câteva melisme magistrale, tipice Nightwish, Floor Jansen interpretează versurile cu un timbru cald, luminos, plin. Textul este despre magia şi farmecul muzicii, despre puterea ei miraculoasă.

„Then orchestrate an air for only you to sing
Caress it deep
It`s always there to unlock the stars
To enter

Music
Fanning the flames of a mystery
Deepening the listening
Losing
Yourself to the endless symphony
Of now”

„Apoi orchestrează văzduhul ca să poţi cânta singur
Alintă-l îndelung
E mereu acolo ca să deschidă stelelor
Intrarea

Muzica
Stârneşte flăcările misterului
Aprofundează ascultarea
Tu însuţi
Pierzându-te în simfonia nesfârşită
De acum”

Al doilea act muzical al discului, Noise, este totodată şi primul single care a precedat albumul şi a fost lansat la 7 februarie 2020. Riff-urile abrazive ale chitarei bas, dublate de ritmul rapid şi susţinut al bateriei, mi-au adus aminte de hit-ul Wish I Had An Angel, din prima perioadă a trupei. Aceste elemente specifice heavy metal-ului alternează fie cu scurte pasaje melodioase interpretate la pian de Tuomas Holopainen, fie cu acordurile instrumentelor de coarde complementare timbral vocii lui Floor Jansen. Textul este bine elaborat, bogat în imagini întunecate, depresive, paranoice, atât de specifice rock-ului nordic.

„Noise
From a sunless world
Your mirror is black, only a copy stares back
At a slave of brave new world
Noise
To decoy the human voice
Brain insomniac, paranoiac
Endless noise”

„Zgomot
Dintr-o lume fără soare
Oglinda ta e neagră, doar o copie se uită insistent înapoi
La un sclav al bravei lumi noi
Zgomot
Pentru a ademeni vocea umană
Creier insomniac, paranoic
Zgomot fără sfârșit”

Referitor la piesa Shoemaker, Floor a dezvăluit fanilor câteva amănunte prin intermediul unui scurt mesaj video publicat pe canalul youtube la 9 aprilie 2020. Jansen sublinia că melodiei îi lipseşte o structură regulată, fiind foarte complexă, la fel ca şi versurile. A fost destul de complicat pentru ea să o interpreteze, i-au fost necesare mai multe sesiuni de înregistrare până să ajungă la rezultatul scontat. Remarcăm câteva schimbări bruşte de orchestraţie, cu salturi de la pasajele line ale instrumentelor cu clape, sau ale orchestrei simfonice, la riff-urile dure de bas. Spre final, solista vocală îşi dezvăluie forţa interpretativă, acompaniată magistral de cor şi orchestra de coarde. Compoziţia lui Tuomas Holopainen este despre Eugene Shoemaker, un fost mare geolog american. În 1997, acesta a decedat în urma unui tragic accident de mașină petrecut în Australia, în timp ce vizita site-ul unui crater de impact. Doi ani mai târziu, o parte din cenușa sa a fost transportată pe Lună prin intermediul sondei spaţiale Lunar Prospector.

„Now you`ve been tucked in
For eternal earthrise and wonder
A sailor through aeons
Story unheard
Howling at the Earth
Yours the whole graveyard of heavens
A ship that sailed home”
„Acum ai fost corcolit
Pentru eternul răsărit și eterna minune
Un marinar printre eoni
O poveste nemaiauzită
Urlând către Pământ
Al tău este tot cimitirul cerurilor
O corabie navigând către casă”

logoNightwish (2020)
Sursa foto: facebook.com/nightwish/photos

 

A doua piesă extrasă pe single, la 6 martie 2020, este Harvest. Aceasta face o notă distinctivă, depărtându-se întrucâtva de zona metalic simfonică, printr-o sumedenie de ritmuri medievale produse de cimpoiul irlandez, dar şi de bouzuki (instrument grecesc cu coarde ciupite) şi o serie de instrumente de suflat. Uimitor este faptul că la toate aceste instrumente evoluează un singur muzician, Troy Donockley, care asigură şi interpretarea vocală, Jansen fiind, de această dată, vocea secundară.

Pan este, de asemenea, o compoziţie bine echilibrată. În prima parte sesizăm un balans foarte bine gândit dintre vocea lui Floor Jansen şi tuşeele claviaturii lui Tuomas, aflat în postura unui pianist de factură clasico-romantică. În partea a doua, vocea lui Floor trece într-un registru mai puternic, beneficiind de o textură instrumentală complexă, o mixtură a sound-ului aprig al chitarei bas cu cel natural al orchestrei simfonice, dar şi cu grandoarea corurilor. Versurile ne amintesc de libertatea cu care ne putem trăi propria viaţă asemeni unei minunate piese de teatru pe care o scriem şi o jucăm totodată.

„A pale blue theatre stage
A feast of beautiful tragedy, wonderful fantasy
The play is yours to write
Yours to live
Ready the night by a playwright”
„O scenă de teatru albastru pal
O sărbătoare a unei frumoase tragedii, o fantezie minunată
Piesa este a ta, să o scrii tu
A ta, s-o trăiești tu
Terminată într-o noapte de un dramaturg”

Playlist-ul LP-ului continuă cu visătoarea piesă Procession, cu vocea caldă şi dulceagă a lui Floor Jansen, în timp ce Tribal, cu joaca viguroasă la tobe a lui Kai Hahto, este un alt exemplu al varietăţii stilurilor muzicale prezente în compoziţiile marca Nightwish.

Cel de-al doilea disc aduce o mare surpriză, ni-l dezvăluie pe Tuomas Holopainen în postura de compozitor de muzică clasică. Nu e singurul rocker cu o astfel de ispravă muzicală. Un alt exemplu ar fi şi Steve Hacket, fostul chitarist al imensului grup de rock progresiv Genesis. Acesta a realizat în 1997 A Midsummer Night’s Dream, un album cu piese pentru chitară rece şi orchestră simfonică (Royal Philharmonic Orchestra).

All the Works of Nature Which Adorn the World este titlul poemului simfonic în opt acte propus de Holopainen.

Introducerea e făcută de câteva versuri din Lord Byron recitate de actriţa britanică Geraldine James:

„There is a pleasure in the pathless woods, There is a rapture on the lonely shore,
There is society, where none intrudes
By the deep Sea, and music in its roar: I love not Man the less, but Nature more”

„E o plăcere în pădurea fără drum, e o răpire pe malul singuratic,
E o societate unde nu e niciun intrus
Pe malul Mării adânci şi muzica e un muget: nu iubesc Omul mai puţin, ci Natura mai mult ”

Nimic mai potrivit pentru a descrie frumuseţea naturii decât sunetul natural al unei orchestre simfonice formate din 54 de instrumentişti. Compozitorul aduce, pe rând, în prim plan anumite instrumente: violoncelul, harpa, pianul, dar şi minunate pasaje corale. Toate transmit emoţie, pătrund în zona sensibilă a auditoriului, creând o punte între artist şi iubitorul de muzică.

În final, revine Geraldine James rostind un citat celebru din cartea Pale Blue Dot a cunoscutului astronom american Carl Sagan, în care comentează o fotografie a planetei Pământ, din 14 februarie 1990, făcută de sonda spaţială Voyager 1, când aceasta se găsea pe orbita lui Neptun, la o distanţă de peste 6 miliarde de kilometri. Pământul abia se poate distinge în poză, fiind un punct foarte mic (cât un pixel) în contrast cu imensitatea spaţiului cosmic.

Acelaşi text i-a inspirat şi pe cei de la Dream Theater la scrierea compoziţiei care se numeşte chiar Pale Blue Dot, de pe cel mai recent album al lor Distance over Time, apărut în 2019 şi comentat pe larg în cadrul rubricii noastre.

„Look again at that dot. That’s here. That’s home. That’s us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every „superstar,” every „supreme leader,” every saint and sinner in the history of our species lived there-on a mote of dust suspended in a sunbeam.

That’s here. That’s home. That’s us.”

Priviţi din nou acel punct. Acolo e, de fapt, aici. Acolo e casa noastră. Acolo suntem noi. Pe el sunt toți cei pe care îi iubești, toţi cei pe care îi cunoști, toţi cei de care ai auzit vreodată, fiecare ființă umană care a existat vreodată. Acolo sunt adunate bucuriile şi suferinţele noastre, mii de religii, de ideologii şi doctrine economice încrezătoare, fiecare vânător şi culegător, fiecare erou şi las, fiecare creator şi distrugător al civilizaţiei, fiecare rege şi ţăran, fiecare tânăr cuplu de îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, fiecare copil plin de speranţă, fiecare inventator şi explorator, fiecare moralizator, fiecare politician corupt, fiecare «superstar», fiecare «lider suprem», fiecare sfânt şi păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo – pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.”

Acolo e, de fapt, aici. Acolo e casa noastră. Acolo suntem noi.”

Aşadar, Human Nature este producţia discografică, marca Nightwish, dăruită fanilor rock-ului în luna aprilie a anului 2020, în plină pandemie, când mare parte a omenirii se afla în lockdown. Piesele primului disc sunt construite în stilul componistic Holopainen, riff-urile dure ale chitarelor contrastează eficient, pe de o parte, cu corurile în continuă creștere şi cu pasajele vocale tipice de operă ale sopranei Floor Jansen, iar, pe de altă parte, cu orchestra simfonică, instrumentele cu clape, cimpoiul şi alte instrumente medievale. Iar prin discul al doilea, Holopainen se audodepăşeşte din punct de vedere componistic explorând teritoriul secular al muzicii clasice.