logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

POEZIE

 


Marilena B. Matei
poetă, Madrid

 

respir oraşul acesta
fără margini
pînă şi adierile
sunt ucise pe asfaltul fierbinte
copaci îngropaţi în ciment
îşi construiesc coroane
elastice
pe străzi prea curbe
mă întreb
ce văd
ce simt
ce am
îmi pun un amonit la gît
şi trimit
SCRISORI DIN LUMEA LUI QUIJOTE

la doi metri de stradă
cu telefonul la ureche
o chinezoaică obosită
trece în anul şarpelui
măsoară paşi eleganţi
ca o artistă cu buletin expirat
sub ochelari fumurii
doi ochi bătrîni
îi admiră fusta mini
deşi ploaia s-a oprit
umbrela lor a rămas deschisă
într-un
SPECTACOL IEFTIN


îmi plac zilele acestea leneşe
cînd izolată în pijamale
nu mi-e foame nici nu aud
chiar dacă raţiunea îmi ceartă inima
zile în care n-am chef să-mi repar
defectele vechi sau ridurile noi
cînd o carte bună
mă lasă să mă mişc
doar între pat şi sofa
să sorb
din cafeaua abandonată pe masă
atunci îmi aliniez
OASELE SUB PIELE

dragostea noastră
miroase a cer
îţi sărut fiecare atom
şi nu mă satur
m-aştern sub paşii tăi
să-mi striveşti nerăbdarea
de a te-mbrăţişa
în dimineţi cu aripi
călcăm
legea gravitaţiei
printre cuvinte albastre
şi umbre de demon
comprimăm eternitatea
într-o secundă
ULTIMA

miroase a rece aerul pădurii
pofte androide
vor preface frunzele în plastic
şi florile în forme colorate
paznici de tinichea
ne limitează aspiraţiile
disconfortul funest al nopţii
e imposibil de oprit
cuvintele periculos de mute
ne vor sufoca
RESPIRĂM URAGANE

despre copilăria mea
cu plete roşcate
şi pistrui aurii
subjugată de Eros
hărţuitorul
uscam lacrimi
cu petalele trandafirilor
azi scenograful
fără vîrstă sau umbră
îşi croşetează paşii
OCHI CU OCHI

rătăcesc pe străzi răvăşită
ispitesc poeţii
inversînd ordinea versurilor
oraşul acesta e suficient de mare
să ceară lacrimi
liniştea i-ar îneca gîndurile într-un caiet
din care vîntul spulberă paginile
peste cimitirul altor cărţi
COȘMARUL NU A TRECUT

pictez cerul cu litere roz
pe „ i ” pun fire de nisip
din deşertul
cu vise proaspete
aştern soarelui covor de foc
în dimineţi apatice
peste zi
acelaşi dus-întors
între vicii şi regrete
las liniştea să-nghită vîntul
adun seară peste seară
într-o carte
ca pe nişte frunze la presat
pînă îmi va adormi în păr
ULTIMA ZĂPADĂ