POEZIE
Ileana Ursu
poetă, Braşov
portret
nu plânge, Ingrid
că nu toată lumea are talent în literatura vremii
tu străluceşti în întunericul scenei de teatru
şi lumea îţi adoră stângăcia
mersul pe aleile pavate ale oraşului ce imită boemul occidentului
înecat în romantism înalt
eu te admir, Ingrid,
mai ales când suspini tăcut în sala de cinema
mai ales când îţi sorbi voluptos cafeaua
cu nerostita poftă de păcate
mai ales când ţi se deşiră firul de la dressul negru mat
întins pe glezna imperfectă
mai ales când alergi după autobuz
de la Operetă până în centrul oraşului europenizat până la refuz
mai ales când nu mă recunoşti privindu-te minute-n şir printre rafturile bibliotecii
stai mult la bibliotecă, Ingrid
şi te decizi mereu cam greu
când alegi la ce spectacol să mai apari în paltonul tău roşu cu umeri laţi şi pălăria bărbătească, neagră cu borul lat şi părul aiurea, tot timpul - nici cum
şi porţi geanta pe umărul tău stâng, cel care doare de nesărut
visezi, Ingrid,
la scene mari şi călătorii la marginile cunoscutului
şi un pian sau violoncel în sufrageria cu mobilă albă
şi cărţi care să sufoce pereţii
vrei poezii, ode, romanţe în dimineţi oarecare, vrei dichiseală şi plimbări şi dans în pereche
să vrei şi alte... câte alte,
dar, Ingrid, eu nu sunt decât un biet poet
ce abia îşi peteceşte versul
netuns, neras, necopt,
ce te admiră tăcut când plângi la finalul peliculelor rulate joi
la cinemaul închis al închipuirii mele.