RESTITUIRI

Iulian Negrilă
istoric literar, Arad

Alexandru Munteanu (al lui Vasile) (1871-1929)

A fost preot, poet, scriitor. S-a născut la Lipova. A fost o personalitate marcantă a Transilvaniei interbelice. Alături de soţia sa, Elena Munteanu, a făcut parte din cei 60 de delegaţi, care au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.

A urmat şcoala la Brad şi Beiuş, iar seminarul la Caransebeş. Un an mai târziu, urmează studiile teologice la Bucureşti, audiind în paralel şi cursurile de la Facultatea de Litere.

În 1900 e repartizat preot în comuna Cherechiu, episcopia Oradea, ca după şase ani să fie protopop la Tileagd. A fost căsătorit cu Elena, născută Călniceanu, şi au avut doi copii, pe Alexandru şi Tiberiu.

A făcut parte din Partidul Naţional Român, iar din 1919 a fost ales senator. A fost un om de cultură, militant pentru drepturile românilor de a se afirma prin educaţie, limbă şi literatură. În 1913 a scris lucrarea Mitropolitul Dosoftei, 1671-1686: Studii de istorie literară română, semnată Munteanu Sandor.

În preajma Marii Uniri, el publică în „Românul” din Arad, poezia Noi vrem unirea tuturor:

Prin sânge cald, prin foc şi fum,
Dreptate, s-a pornit la drum,
În straie rupte şi-a venit
Pe-un cal, din viscol plămădit,

La poarta mea , şi mi-a şoptit:
Juraţi unirea tuturor
Jurăm răspund din codrii – atunci
Robiţi milenarei munci
Jurăm răcniră cei legaţi
Şi-n fiare grele ferecaţi.

De la Abrud, de prin Albac,
Din Ţebea, unde moaşte zac
Din câmpul sfintei libertăţi,
Din cel Bănat, cu bunătăţi,
Veniţi la praznic, mici şi mari,
Voinici cu piepturile tari,
Eroii noştri legendari,
Noi vrem unirea tuturor !

Problemele sociale, politice dar şi culturale, îl preocupă deopotrivă pe protopopul Alexandru Munteanu (al lui Vasile), fiind în corespondenţă cu contemporanii săi:

On. Domn Alexandru Drimba,
Instituirea D-tale de învăţător la şcoala ort. română din Cetea conf. ord. Veneratului Consistor detto 11/24 nov. No. 254/280 şc. 1908 în urma excepţionării inspectorului regesc prin hârtia sa de sub No. 5885 din 20 Nov. este nevalidă, iar întrucât să dispune ca în termen de 30 de zile să se ia măsuri pentru aplicarea unui alt învăţător eşti poftit a te interesa de aflarea unui, căci la caz contrar, cum zice ordinul, se vor face dispoziţiuni din partea autorităţii civile, pentru a se pune în curgere înfiinţarea unei şcoale comunale.
Despre demersurile d-tale în privinţa aceasta aştept neamânat, dar cel mult în 8 zile raport.
Cu dragoste, Al. Munteanu, protopop
              
               Tileagd, 20 nov./3 dec. 1908

Urmează şi alte scrisori către acelaşi Alex. Drimba, dar şi Mihai Drimba, preoţi la Cetea, Valeamare:

Partidul Naţional Liberal din judeţul Bihor sub prezidiul d‑lor miniştri: General Moşoiu, Constantin Banu şi Nicolae Yigre, au binevoit să mă candideze, oficios, pentru scaunul de senator al cercului Tileagd.
D-voastre care, cei mai mulţi, îmi cunoaşteţi trecutul, fraţii preoţi, învăţători, intelectuali şi popor, ştiţi cine sunt. Viaţa mea întreagă a fost o luptă îndârjită pentru drepturile poporului românesc. Aceste cuvinte, cari le-am scris aici, constituie programul meu de muncă: să duc în Senat un suflet gata de jertfă, pentru Rege, Dinastie şi Patrie.
În convingerea că, după dreptate, nu se află nimenea care să-mi conteste marea dragoste de neam şi dorul de muncă, vă rog respectuos ca să binevoiţi a-mi da sprijinul valoros, ca să fiu alesul D‑voastră la Senat, în baza principiilor cuprinse în programul naţional liberal.
Cu distinsă stimă, protopop Alexandru Munteanu

Pentru o problemă literară, vom aminti scrisoarea expediată de părintele Al. Munteanu, către părintele Al. Drimba, la Cetea:

Dragă părinte Alexandre,

Pentru a avea o consemnare cu rost a opurilor literare ori filosofice, adresează-te librăriei Minerva le Bucureşti, ori la librăria şcoalelor a lui C. Sfetea, tot în Bucureşti.

De altfel şi Librăria diecezană din Caransebeş, are un depozit frumos de cărţi bune, cere-le un buletin de preţuri şi-ţi vei alege Maiorescu, Iorga, Caragiale, Conta, A. C. Cuza, Stelian, iată în fuga gândului, câţiva bărbaţi mărimi la noi românii, apoi cu ei poţi străbate uşor mai departe, comandă-le opera.

Mă bucur că ţi-a sosit primul fascicol din Dicţionarul Carol. Cu noroc înainte!

Tileagd, 27 faur – 1 martie, 1908

Cu dragoste, Alexandru Munteanu, protopop 

Alexandru Munteanu (al lui Vasile) a colaborat cu poezii şi la revista ,,Biserica şi şcoala” din Arad:

Veacuri triste, robi şi birnici, trupul sfânt, aproape mort,
Satele pustii şi-n ţară sărăcia-ntinsă cort...
La duşmani muzici, ospeţe şi orgii nenumărate,
Cineva prin aer scrie vorbe mari, însângerate,
Tot amarul ăstor veacuri, cu lumini şi cu tămâie,
L-am adus la o căsuţă, unde stă blândul Isus 
Şi cu semnul sfânt al crucii şi cu lacrimi care dor,
A-nviat străbunul suflet şi-am crescut, de nou, popor...
Parcă-l văd cum se apleacă pe sub uşa de o şchioapă,
A bisericei bătrâne , preotul bătrân din sat;
Şi-i viforniţă pe afară, lupii urlă, uliţi moarte...
În biserică poporul e întreg la închinat...

Poetul-cântăreţ al gingaşelor sentimente creştine a plecat în lumea de dincolo la 56 de ani, vlăguit cu totul de vicisitudinele unei vieţi prea furtunoase. El a fost o inimă aleasă de român, cu talent oratoric şi simţ puternic de poet.