logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

PRO MUSICA

 


Călin Chendea
redactor al revistei „Arca”, Arad

 

La o zi după frângerea inimii

 

Norah Jones este o solistă vocală, compozitoare şi pianistă americană, născută la 30 martie 1979 în Manhattan, New York, cu numele Geethali Norah Jones Shankar.

Mama Norahei, americana Sue Jones, a fost producătoare de concerte, iar tatăl ei, Ravi Shankar, a fost un celebru exponent al muzicii clasice indiene. Compozitor, vocalist şi virtuoz al unui instrument cu coarde smulse, numit sitar, Ravi Shankar a câştigat premiul Grammy pentru „Cea mai bună muzică de cameră” cu albumul West Meets East (1967) – o colaborare cu uriaşul violonist Yehudi Menuhin, fostul elev al lui George Enescu. De asemenea, Shankar a concertat la Woodstock, 15-18 august 1969, într-un celebru festival pe scena căruia au mai urcat o seamă de nume mari, printre care: Joan Baez, Santana, Creedence Clearwater Revival, Janis Joplin, The Who, Joe Cocker, Ten Years After, The Band, Crosby, Stills, Nash & Young, Jimi Hendrix. Demnă de menţionat este şi colaborarea lui Ravi Shankar cu George Harrison, chitaristul grupului Beatles. Harrison l-a întâlnit la Londra în 1966, iar apoi l-a vizitat în India pentru şase săptămâni pentru a studia sitarul. Cei doi au mai avut două mari proiecte muzicale, respectiv, concertul de caritate pentru Bangladesh (august 1971) şi albumul Shankar Family & Friends (1973).

Din partea tatălui, Norah mai are o soră, Anoushka Shankar, care muziciană fiind şi ea, a continuat arta tatălui lor, fiind cântăreaţă la sitar şi compozitoare. 

După ce părinţii ei s-au despărţit în 1986, Norah a rămas cu mama sa într-o suburbie a metropolei Dallas, statul Texas. Cu consimţământul ambilor părinţi, la vârsta de 16 ani şi-a schimbat numele în Norah Jones. La Dallas a urmat cursuri de jazz, pian şi solist vocal, în cadrul University of North Texas.

În 1999, Norah s-a mutat la New York, unde după doar trei ani a reuşit consacrarea deplină cu primul ei album, Come Away with Me. Mixtura de jazz, country, blues şi pop i-a adus şarmantei brunete, la doar 23 de ani, cinci premii Grammy, cele mai importante fiind pentru „Albumul anului” şi pentru „Cel mai bun artist debutant”. Discul a ajuns până pe prima poziţie a topului american de albume, a avut şi un succes comercial imens, cu vânzări de peste 27 milioane de exemplare, devenind astfel Disc de Diamant. Un album de-a dreptul fabulos, printre cele mai bune într-un top al preferatelor mele, pe care l-am ascultat la nesfârşit pe o platformă de streaming tocmai apărută ca un miracol tehnic, atunci, la începutul anilor 2000.

Următoarele albume de studio au fost Feels Like Home (2004) şi Not Too Late (2007). Ambele au fost number one în topul albumelor revistei „Bilboard” şi s-au vândut în peste un milion de exemplare, fiind declarate discuri de platină.

logo După o carieră de aproape 20 de ani, Norah Jones a ajuns la cel de-al optulea său album de studio, Pick Me Up Off the Floor, lansat în 12 iunie 2020.

LP-ul se deschide cu How I Weep, moment muzical decupat parcă din prima perioadă a carierei Norahei Jones, în care tonul emoţional al vocii sale amplifică tristeţea pierderii unei persoane iubite, evocată în versuri sumbre:

 „Inside I weep
And I weep for a loss that's so deep
That it hardens and turns into stone
There it stays
And rolls through bones
'Til they crumble”

„Plâng şi plâng înăuntru
Pentru o pierdere atât de grea
Încât plânsul se întăreşte şi se transformă în piatră
Rămâne acolo şi se rostogoleşte prin oase
Până se sfărâmă”.

Textura instrumentală reuşeşte să contrabalanseze întrucâtva amărăciunea printr-un aranjament de coarde expresiv.

În aceeaşi notă plină de melancolie e realizată şi compoziţia Heartbroken, Day After.

La o zi după ce i-a fost frântă inima, apare un dialog între sentiment şi raţiune, între inimă şi minte:

“Heartbroken, day after, our world is wasting away”...
(...)
Oh hey, hey, it’s gonna be okay my little one
I promise we’ll find our way.”

„La o zi după frângerea inimii, lumea noastră se risipeşte” ...
(...)
Oh, hei, hei, va fi bine, micuţa mea
Promit că ne vom regăsi drumul.”

Vocea de soprană lirică a Norahei Jones este strălucitoare. Jucându-se cu dinamica, ea trece cu mare lejeritate de la un ton liniştit la unul mult mai puternic, concomitent cu acelaşi traseu al sonorităţilor pianului său.

To Live, piesă editată şi pe single, e o fuziune de gospel şi jazz. Un cântec care ne îndeamnă să trăim clipa cu mult optimism, bucurându-ne de libertate, mereu în căutarea iubirii.

 „To live in this moment
And finally be free
Is what I was after
No chains holding me
If love is the answer
In front of my face
Then I'll live in this moment
And find my true place”

„Să trăiesc acest moment
Şi să fiu în sfârşit liberă
Asta e ceea ce am tânjit după aceea
Niciun lanţ nu mă ţine
Dacă dragostea este răspunsul
Imediat
Atunci voi trăi acest moment
Şi-mi voi găsi adevăratul loc”

Melodia I’m Alive, scrisă de Norah Jones împreună cu chitaristul Wilco’s Jeff Tweedy, are un mesaj optimist într-o lume în care femeile nu sunt întotdeauna tratate la egalitate cu bărbaţii.

 „She's crushed by thoughts
At night of men
Who want her rights
And usually win

Oh, I’m alive
Yes, I'm alive
Yes, I’m alive

I care a lot
I know the things I'm not
It's alright, it's okay
And it’s not, maybe things will change”

„E zdrobită de gânduri
În noaptea bărbaţilor/noaptea despre bărbaţii
Care vor să-i ia drepturile
Şi de obicei câştigă

Oh, sunt în viaţă
Da, sunt în viaţă
Da, sunt în viaţă

Îmi pasă mult
Cunosc lucrurile care nu pot fi eu
E în regulă, e în regulă
Şi nu e, poate lucrurile se vor schimba”

Vocea Norahei Jones este caldă şi, în acelaşi timp, puternică. Reuşeşte cu mare uşurinţă să se menţină în planul apropiat auditoriului, lăsând în spate ţesătura de sunete realizată din ritmurile line ale pianului împreună cu sound-ul chitarei acustice.

Piesa Heaven Above confirmă virtuozitatea instrumentală a Norahei, tuşeele mlădioase ale pianului ei, specifice jazz-ului, sunt ca un pansament pentru rănile deschise cauzate de pierderea iubitului. Versurile sunt o destăinuire a artistei despre propria ei luptă cu singurătatea, cu melancolia.

 „I'm not lonely
'Cause I'm looking at pictures of you

We were dancing
In the place where your heart was in love
And the pieces were in the right place
Sent from Heaven above.”

„Nu sunt singură
Pentru că mă uit la pozele cu tine

„Noi dansam
Acolo unde inima ta era îndrăgostită
Şi toate erau la locul potrivit
Trimise de sus din Rai.”

Pick Me Up Off the Floor este o incursiune sonoră confortabilă în 11 acte cu o instrumentaţie puţin estompată pentru a evidenţia vocea plină, rotundă, a Norahei Jones cu timbrul ei plăcut şi nostalgic, beneficiind şi de versuri duioase, prin care artista îşi dezvăluie cu mult curaj propriile vulnerabilităţi.