logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

Pro musica

 


Călin Chendea
redactor al revistei „Arca”, Arad

 

„O bucurie de nicăieri”

Katie Melua este o solistă vocală georgiano-britanică, compozitoare şi multi-instrumentistă (chitară, pian, vioară). Producţiile ei muzicale pot fi încadrate în stilul folk-pop, cu inserţii de jazz şi blues.

S-a născut la 16 septembrie 1984 în Kutaisi, al treilea oraş al Georgiei, care atunci făcea parte din Uniunea Sovietică. A fost botezată ortodoxă cu numele Ketevan. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la bunicii ei din Tbilisi. În 1993, când avea doar opt ani, a părăsit Georgia, împreună cu părinţii şi cu fratele ei, din cauza războiului civil şi s-au stabilit în Irlanda de Nord, la Belfast. Aici tatăl ei, chirurg cardio-vascular, a lucrat la Royal Victoria Hospital, iar Katie a urmat cursurile unui colegiu dominican, mai exact, o şcoală romano-catolică de fete. După ce a locuit patru ani în Belfast, întreaga familie Melua s-a mutat la Sutton, în apropiere de Londra.

Având parte de o copilărie şi o adolescenţă marcate de evenimentele politice din Georgia, iar mai apoi de conflictul din Belfast, Katie intenţiona să devină istoric sau politician. Asta până în anul 2000, când, la vâsta de15 ani, a câştigat un concurs pentru tinerele talente organizat de postul de televiziune britanic ITV. A interpretat piesa Without You, compusă şi lansată de trupa Badfinger în 1970. Melodia este mult mai bine cunoscută în versiunea lui Harry Nilsson şi, mai apoi, a lui Mariah Carey.

Ca urmare a acestui succes, Katie Melua a urmat cursurile unei şcoli de arte din Londra, unde a avut-o colegă la clasa de muzică pe Amy Winehouse, şi ea devenită ulterior o bine cunoscută cântăreaţă de rhythm and blues, soul și jazz. În timpul şcolii, Katie a început să şi compună cântece şi a fost remarcată de compozitorul şi producătorul Mike Batt, proprietar al companiei Dramatico, specializată în înregistrări şi management muzical. Aici Katie Melua şi-a făcut debutul discografic în 2003, la doar 19 ani, când a lansat albumul Call off the Search. Discul s-a vândut în peste 1,8 milioane de exemplare în primele cinci luni după apariţie, ajungând pe primul loc în topul britanic de albume, iar două dintre extrasele pe single, The Closest Thing to Crazy şi Call Off the Search, au intrat în primele zece piese ale aceluiaşi clasament britanic.

În 2005, după ce a împlinit 21 de ani, a primit cetăţenia britanică, cea de-a treia ei cetăţenie, după cea sovietică şi cea georgiană. De asemenea, Katie cunoaşte şi cele trei limbi, engleza şi georgiana vorbindu-le fluent. Totuşi, după propriile-i spuse, nu ar putea scrie niciodată cântece în limba georgiană.

Tot în anul 2005 a lansat cel de-al doilea album de studio, Piece by Piece, ajuns din nou până pe prima poziţie în UK Albums, iar piesa Nine Million Bicycles, editată şi pe single, a ajuns pe locul al treilea al clasamentului britanic. Ideea melodiei s-a născut în timpul unei vizite la Beijing, făcută de Katie Melua împreună cu managerul ei Mike Batt. Unul dintre ghizii care i-a însoţit le-a spus că se presupune că în oraş ar exista nouă milioane de biciclete. Cântecul, compoziţia lui Batt, a ajuns în finala popularului concurs The Record of the Year, realizat pe baza voturilor publicului britanic, dar a fost surclasat de You Raise Me Up, interpretat de Westlife.

În 2007, Katie Melua s-a bucurat şi de o apariţie pe marile ecrane. A jucat în filmul Don’t, scenariul şi regia Edgar Wright, avându-i în rolurile principale pe Simon Pegg şi Nick Frost.

Din punctul de vedere al hobby-urilor, Katie este cunoscută ca o „dependentă de adrenalină”, fiind pasionată de zborul extrem. A luat mai multe lecţii de zbor cu parapanta şi are la activ patru salturi cu paraşuta.

Din nefericire, luna septembrie a anului 2010 i-a adus probleme de sănătate destul de grave. Mai precis, o cădere nervoasă a dus la spitalizarea ei timp de şase săptămâni, iar medicii i-au interzis să mai lucreze câteva luni. A fost astfel nevoită să amâne pentru anul următor toate turneele şi acţiunile promoţionale.

Câţiva ani mai târziu, într-un interviu acordat ziarului „The Independent”, Katie Melua îşi amintea de această perioadă numind-o, în mod paradoxal, una dintre cele mai pozitive care i s-au întâmplat vreodată. Şi anume, a fost un şoc care a trezit-o la realitate, deoarece un muzician de mare succes poate dobândi foarte uşor sentimente de superioritate din cauza iluziei că ar putea face şi obţine absolut tot ce şi-ar dori.

Cariera muzicală a lui Katie Melua a continuat, s-ar putea spune neîntrerupt, ea reuşind să vină cu câte o nouă apariţie discografică, odată la doi-trei ani. Astfel, până în 2016 a înregistrat încă cinci albume de studio, toate de top 10 în Marea Britanie: Pictures (2007), The House (2010), Secret Symphony (2012), Ketevan (2013) şi In Winter (2016).

În iunie 2020, Katie Melua a susţinut un concert live pe canalul ei de youtube. În timpul show-ului fanii au putut face donaţii online pentru a ajuta Crucea Roşie din Georgia, societate care a distribuit pachete persoanelor vulnerabile încă de la începutul pandemiei cauzate de boala covid 19.

Nu a fost prima oară când artista s-a implicat în astfel de acţiuni caritabile. În 2007 a realizat un cover după piesa lui Louis Armstrong, What a Wonderful World. Single-ul a ajuns pe prima poziţie a topului din Regatul Unit, în luna decembrie a aceluiaşi an. Toate încasările obţinute din vânzarea acestuia au fost donate Crucii Roşii. Katie Melua s-a implicat şi în lupta cu cancerul, deţinând fundaţia Manx Cancer Help.

Nu şi-a uitat niciodată patria mamă, Georgia, unde revenea periodic pentru a-şi vizita rudele apropiate. Aici a sărbătorit în 2010 ziua de naştere a mamei sale, când aceasta a împlinit 50 de ani. Chiar şi în luna octombrie a acestui an, în vederea realizării unui clip, a călătorit la Batumi, o staţiune la Marea Neagră unde obişnuia să-şi petreacă vacanţele în copilărie.

În 16 octombrie 2020, la patru ani de la precedenta producţie discografică, Katie Melua lansează cel de-al optulea ei album de studio intitulat chiar aşa, Album No. 8.

Katie a început să compună şi să înregistreze cântecele discului în timp ce se afla în proces de divorţ cu James Toseland, fost dublu campion mondial de motociclism, dar şi vocalist şi claviaturist al trupei de hard şi clasic rock Toseland, din care face parte şi chitaristul Zurab Melua, fratele lui Katie.

După un mariaj care a durat opt ani, Katie a declarat într-un interviu pentru site-ul msn.com că se simte vinovată că a cântat despre dragoste doar dintr-o perspectivă romantică, ca şi cum aceasta ar fi menită să dureze pentru totdeauna, iar în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Astfel, a ajuns să compună muzică de despărţire pentru Album No. 8.

logoSursa foto: facebook.com/ katiemeluamusic

Încă din primele acorduri ale primului act, A Love like That, orchestra de coarde generează o atmosferă întunecată, de rău augur, care apoi, uşor-uşor, intră într-o armonie perfectă cu sunetul delicat al chitarei. Katie cântă lin, dar bine articulat, despre dificultatea de a menţine peste ani bucuria adusă de iubire, care la începuturile ei ne învăluie cu forţa unui torent, dar mai apoi se poate risipi, ajungând o deziluzie.

 “It’s a burning fire
It’ll be a wreck
A bitter dream
That makes you beg
It falls like rain
It turns to dust
How’d you make a love like that last?”

„E un foc arzător
Va fi o epavă
Un vis amar
Care te face să cerșești
Cade ca ploaia
Se transformă în praf
Cum să faci ca o astfel de dragoste să dureze?”

Tot despre diminuarea în timp a iubirii şi inevitabilele frământări interioare generate de acest fenomen sunt şi versurile baladei Your Longing Is Gone.

 ”...maybe it’s because I gave you too much of what you were needing
But the real reasons are fading and shading in the blue

And then the sea grew dark and up, it flew

Your longing is gone
It was sweet like a summer sky
Your longing is gone
I just got used to it being all mine”

„...poate pentru că ți-am dat prea mult din ceea ce aveai nevoie

Dar adevăratele motive se estompează şi dispar în eter

Și apoi marea s-a întunecat, s- a învolburat

Dorinţa ta a dispărut
Era dulce ca un cer de vară
Dorinţa ta a dispărut
Tocmai mă obișnuisem să fie doar pentru mine”

Cântecul conferă un cadru pasional pentru etalarea calităţilor vocale excepţionale ale lui Katie, iar lejeritatea cu care interpretează multiplele pasaje înalte este dublată de capacitatea ei de a menţine un timbru cald şi pur. Fundalul sonor este discret, dat de melodicitatea orchestrei de coarde şi ritmul lent imprimat de baterie.

Cu toţii am observat că artiştii din lumea întreagă cântă cel mai mult despre iubire, ca şi cum doar iubirea ar fi principalul scop al vieţii, iar dacă unii nu şi-au găsit încă partenerul, acesta, nu-i aşa, trebuie să fie pe undeva prin apropiere. Katie Melua atinge acest subiect prin intermediul piesei Airtime şi susţine că astfel de cântece sunt promovate în exces şi că iubirea ar trebui aşteptată şi nu neapărat căutată.

 “I think we’ve given love too much airtime
When you call him heaven and you call him back
And you see the same needs in the new man
Tryna build on the love that he had
What if you still love him and he gives up?
I think we’ve given love too much airtime
You know the kinda songs I’m meaning
(...)
Ooh, ooh, turn it down
Too much love is all around”

„Cred că i-am dat dragostei prea mult timp de emisie
Când îl denumeşti rai și îl chemi înapoi
Și când ai aceleași aşteptări de la omul care s-a schimbat
Încercând să construieşti pe dragostea de altădată
Dar dacă tu îl mai iubești și el renunță?
Cred că i-am dat dragostei prea mult timp de emisie
Știi la ce cântece mă refer

Oh, oh, refuz-o
Prea multă dragoste peste tot”

Stilul muzical al cântecului este un soi de folk domol, odihnitor, împănat cu sunete calmante de chitară şi tuşe fine de pian. Vocea lui Katie Melua este în prima parte calmă şi delicată, iar în partea a doua devine intensă şi grandioasă.

logoSursa foto: facebook.com/ katiemeluamusic

Compoziţia Joy (editată şi pe single), după cum îi spune şi titlul este despre gentileţe, râs şi bucurie. Din păcate însă toate de scurtă durată, apărute rar şi de nicăieri, pe fondul unei relaţii de mult timp deteriorate.

“You’re like moonlight on the river
And I’m looking for that silver
(...)
It’s so tempting to give up now
When the air is getting colder
I say to myself everyone else
Thinks it’s over

Well I’m ready to end this game
Cause nothing’s gonna make a change

And then you show me kindness
And then you show me laughter
And then you show me joy
Out of nowhere joy”

„Ești ca lumina lunii pe un râu
Iar eu caut acel argint

E atât de tentant să renunți acum
Când aerul devine mai rece
Îmi spun mie că ceilalţi îşi închipuie
Că s-a terminat

Ei bine, sunt gata să închei acest joc
Pentru că nimic nu e pe cale să se schimbe

Și apoi îmi arăți bunătate
Și apoi îmi arăți surâsul
Și apoi îmi arăți bucurie
O bucurie de nicăieri”

Chitara clasică este sublimă şi impunătoare pe tot parcursul melodiei, racordată perfect cu orchestra de coarde, dar şi cu interpretarea plină de melancolie prin care Katie ne dezvăluie o altă parte vulnerabilă a sufletului ei.

Voices In The Night este piesa care ne aduce aminte de primele albume Melua, în care predominau mixturile de stiluri cu o proporţie mare de jazz.

Voices In The Night combină elemente de jazz, funk şi muzică clasică, iar vocea excepţională a lui Katie, timbrul ei melodios şi captivant se dovedeşte a fi liantul tocmai potrivit. Totul sună, şi de această dată, atât de plăcut şi natural.

Textul se potriveşte perfect cu ambientul toamnei târzii, când se întunecă parcă brusc şi în plină zi, când ne învăluie nostalgia zilelor lungi şi călduroase de vară. Dacă avem o perspectivă deloc egoistă ne gândim atunci la o persoană dragă şi sperăm ca ei să-i fie mai bine.

”Getting dark at 4 pm
It’s feeling like the dead of night
Give me something to spark us
Not more about the fading light
Get the dance moves right
Remember laughter

Voices in the night
Tell me you’re gonna be fine
Voices in the night
Tell me you’re gonna be fine”

„Se întunecă la ora 16:00
Se simte ca miezul nopţii
Dă-mi ceva ca o scânteie
Nu vreau doarlumina estompată
Fă mișcările de dans corect
Aminteşte-ţi să râzi

Voci în noapte
Îmi spun că vei fi bine
Voci în noapte
Îmi spun că vei fi bine”

Remind Me To Forget este compoziţia care încheie albumul, îndemnându-ne să petrecem cât mai mult timp în natură, o terapie binevenită pentru a uita, măcar pentru câteva clipe, de grijile şi necazurile cu care ne confruntăm zi de zi. „Am căutat în natură un sprijin și am văzut frunzele cum cad şi mi-am zis că e doar o parte a unui frumos ciclu.”, sublinia Katie Melua în acelaşi interviu acordat unei jurnaliste de la msn.com.

 „Oh you know but it’s not real
Like the birds sing
Like the trees lean and the seas gleam
The leaves, they remind me to forget”

„Oh, tu știi, dar nu e real
Aşa cum păsările cântă
Aşa cum copacii se înclină și mările strălucesc
Frunzele, ele îmi amintesc să uit”

Album no. 8 contribuie din plin la sporirea notorietăţii muzicale internaţionale a lui Katie Melua. Cele 11 compoziţii, pe durata a 35’ 02’’, au parte de un cadru instrumental mereu complex, deseori discret, tocmai potrivit pentru vocea ei blândă, pe alocuri şoptită, pe alocuri somptuoasă şi puternică. O voce de mezzo-soprană, întotdeauna strălucitoare şi încântătoare, a unei artiste superbe din toate punctele de vedere, Katie Melua.