logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

ARTE VIZUALE

 


Ovidiu Pecican
scriitor, Cluj

 

Suzana Fântânariu şi sertarele vieţii

Sertare... Perimetre semimobile, ascunse privirii sau numai discret distribuite sub alte suprafeţe, direct perceptibile, acestea... Adăposturi de vreme rea pentru manuscrise şi relicve preţioase, broderii destrămate ori bileţele cu scrisul cvasievaporat, imposibil de expus fără riscuri la vedere ori în sfera de acţiune a altei inteligenţe, a altui suflet... Arhive sentimentale, intime, locuri rău fa­mate unde sau înghesuit temeri şi riscuri mai vechi şi mai noi, dar mereu actualizabile (căci istoriile se reînnoiesc sub alte culori şi flamuri la infinit)...

logoSertarele refac ceva din misterul vir­tua­li­tăţii pure, cu geometrii variabile. Ce con­tea­ză în cazul unui sertar? Lungimea, lăţimea, înălţimea? Un stick de memorie computerizată azvârlit neglijent, în grabă, cândva, pe fundul sertarului maşinii de cusut Singer a bunicii şi regăsit după căutări zadarnice reluate obsesiv, poate tezauriza muzee imaginare şi biblioteci din Alexandria...

Expoziţia Suzanei Fântânariu de la Galeria timişoreană „Calpe” (din 29 septembrie până în 16 octombrie 2020) aduce în raza vizuală densitatea de promisiuni şi de certitudini, refulate sau nu, a mitologiei spaţiilor complementare, îmbucate unele întraltele, depozitare de comori nerevelate sau gata de a reînvia în lumina de odinioară. Pariul unei artiste de excepţie cu fiecare privitor în parte... Un dar magic, un transport instantaneu pe tărâmuri ale graţiei şi măiestriei creativităţii... „Eşti şi tu în acest sertar, nuţi mai rămâne decât să mă descoperi pe mine... Dar şi dacă te vei regăsi numai pe tine, vei ieşi din acest labirint în linie dreaptă altul decât ai intrat. Măcar cu certitudinea că o sală de expoziţii e un sertar care ne conţine pe amândoi, artist şi vizitator, Oedip în faţa Sphynxului...”

Până la urmă, ce sunt sertarele în viaţa cuiva, a oricui sau a fiecăruia dintre noi? Supape ale inconştientului ori tezaure de sentimente, reminiscenţe şi, mai cu seamă, zări. Atracţia lor difuză şi misterioasă acompaniază viaţa în cele mai diverse îm­prejurări. Destui oameni îşi organizează judicios sertarele, le golesc ritmic şi le reumplu cu alte conţinuturi, le „uită” strategic şi le redescoperă cu încântarea coborârii prin subteranele fiinţei. Dar câţi inşi îndrăznesc să le expună, organizândule întrun traseu coerent, ritmic şi oarecum organic, aşa cum face Suzana Fântânariu.

Invitaţia artistei este neechivocă. Prilejul de a regândi trapele sinelui şi de a reveni printre cavităţile opacizate prin frecventare întreruptă sau sporadică ale fiinţei noastre este, în felul său unic. Cine face asta în mod curent şi, mai ales, cine nu se teme să des­cindă în propria interioritate, dincolo de straturile ei con­fortabile?

Nu trebuie să cădem însă în eroare, Sertarele Suzanei Fântânariu sunt, nu încape îndoială, o confesiune de mare acu­rateţe şi inventivitate plastică, o relatare simbolică de sine, în primul rând. Ca un Vergiliu dantesc, ea îşi călăuzeşte oaspetele printre insulele de emotivitate condensată, de năzuinţă ex­primată (dar şi înfrânată), de acumulare decantată, ocoling bol­­giile cotidianului din care, totuşi, sunt extrase elementele compoziţionale. Readymadeuri şi fetişuri, obiecte încă atră­gătoare, parte din scenarii criptice, şi totuşi universale, asocieri rafinate între puritatea infantilă şi neliniştile maturităţii trezite la severa realitate, cele douăzeci şi şapte de sertare oferite privirii publicului sunt, cel mai adeseori, contextualizări onirice, o proxemică validată existenţial printrun şir de experienţe de devin evocări arhetipale uneori, alte ori convocări fantaste şi avertismente, mereu însă „piedici în calea uitării”.

Câte lucruri, raporturi şi fragmente de viaţă încap întrun sertar!... E o lume în sine, cu monumente şi cu prezenţe, cu suveniruri şi obsesii şi cu posibilităţi de dezvoltare proprii... El ajunge cu uşurinţă să îşi dezvăluie identitatea obscurizată: de configuraţie momentană, dar nu neapărat şi efemeră, a propriului mod de a fi, un jurnal subiectiv, intens infuzat cu afectivitate, cu circulaţie sangvină şi cu limfă, dincolo de vizibilul imediat...

Fascinanta incursiune a artistei Suzana Fântânariu în inter­valul de respiraţie dintre obiecte revelate şi ascunse, uitate şi re­descoperite, în libertatea şi constrângerile pe care aceste vie­ţuiri le generează, permiţând metamorfoza în simbol şi arhetip revelat, îngăduie şi încurajează interpretări cu participarea emo­ţională pe care testele psihologice proiective nu lear putea vreodată prilejui.

Peste tot şi toate domină o viziune a întregului, o privire parabolică, încărcată, totodată, de poezie, asupra sensului vieţii şi al semnificaţiei universului, o meditaţie asupra haosului şi ordinii, în constelaţia cărora omul îşi caută şi, uneori, pare că îşi şi găseşte locul. Poate exista o înălţare a condiţiei umane dacă preţul ei este distrugere mediului natural moştenit de la antecesori şi primit în dar de la zei? Întrebare gravă, ca atâtea altele, cu răspunsul plutind printre şi pe deasupra sertarelor, care îşi părăsesc condiţia monadică pentru a se înlănţui întrun şirag al fiinţării, întrun mod de a exista, cu privire la rosturile şi la semnificaţiile căruia autoarea nu pare să aibă răspunsuri definitive, chiar dacă nu evită nici angajarea personală, nici includerea participativă de sine. Și este firesc să se petreacă astfel, câtă vreme opera de artă păstrată departe de publicul căreia îi este dedicată rămâne, întrun anume sens, virtuală, ne­împlinită. Răspunsurile revin fiecăruia dintre cei care adastă cu privirea scormonitoare, intrigată sau numai curioasă, asupra ansamblurilor şi detaliilor, lăsânduse ales sau aleasă de ceea ce ochiul, mintea şi inima proprie selectează, reţine şi combină.

Sensul expoziţiei de la Galeria „Calpe” este acela de a con­templa sertarele secrete scoase la lumină. „Îmi trebuiesc multe sertare şi un nou proiect pentru a memora vizual întreaga mea familie...” declara, întrun rând, autoarea. Se prea poate ca acel proiect să includă toate cămările disponibile, iar numele lui adevărat să fie Suflet.

logo  1. Suzana Fântânariu, Nunta, obiect, ready-made, lemn, textil, foto dim 50 x 43 x20 cm., 2008

 

 

logo 2. Suzana Fântânariu, Sertarul rezidual,obiect, ready- made, conglomerat, dim.53 x 36 x 12 cm 2019

 

 

logo 3. Suzana Fântânariu, Călătoria din vis, obiect , ready-made, lemn-metal, intervenție, dim. 80 x 70 x 14cm., 2019

 

logo 4. Suzana Fântânariu, Marele sertar al nopții, obiect ready-made, colaj mixt , dim.102 x 63 x 17 cm., 2020

 

logo 5. Suzana Fântânariu, Iala, obiect, ready-made, conglomerat, intervenție, 35 x 25 x 5 cm, 2017

 

logo 6. Suzana Fântânariu, Dicționarul spiritului uman, filă din sertar, carte-obiect , ready made-intervenție, dim. 88 x 57 x 13 cm., 2019

 

logo 7. Suzana Fântânariu, Memoria ingenuă (L.P.), obiect, ready-made, conglomerat, intervenție acryl , dim. 43 x 40 x 14 cm. , 2018

 

logo 8. Suzana Fântânariu, Casa de bani, ready-made, intervenție , dim. 50 x 45 x 17 cm., 2020

 

logo 9. Suzana Fântânariu, Arheologie încasetată, obiect, ready-made, colaj foto., ghips, interventie, dim.68 x 48 x 6 cm., 2020

 

logo 10. Suzana Fântânariu, Cultură și civilizație la sertar, obiect, ready-made, intervenție, dim. 50 x 41 x 14 cm., 2020

 

logo 11. Suzana Fântânariu, Casa cărții, obiect, tehnică mixtă, dim.100 x 70 x 14 cm., 2019

 

logo

12. Suzana Fântânariu, Ceasul din sertar, obiect, ready-made, interventie, lemn-foto, dim. 52 x 41 x12 cm., 2004