logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

PRO MUSICA

 


Călin Chendea
redactor al revistei „Arca”, Arad

 

„Am găsit frumusețea în furtună”

Tarja Turunen, sau Tarja, pe numele ei complet Tarja Soile Susanna Turunen-Cabuli, este o soprană lirică, pianistă şi compozitoare finladeză. Este o cântăreață profesionistă de lied clasic, dar şi de metal gothic-simfonic, având o voce cu un ambitus[1] de trei octave[2].

Tarja Turunen s-a născut la 17 august 1977 în micul sat Puhos, aflat în vecinătatea oraşului Kitee, din estul Finlandei, aproape de graniţa cu Rusia. Are doi fraţi, unul mai mare şi unul mai mic. Tatăl ei este tâmplar, iar mama sa a lucrat în administraţia oraşului. Talentul ei pentru muzică a fost remarcat încă de când avea doar trei ani, când a cântat în biserica din Kitee cântecul Enkeli taivaan (versiunea finlandeză a colindului de Crăciun From Heaven Above to Earth I Come, scris de Martin Luther în 1534). E o întâmplare pe care Tarja nu şi-o mai aminteşte, dar i-a fost deseori povestită de mama ei. Câţiva ani mai târziu, tot mama ei o duce la corul parohiei, unde ia lecţii de canto în grupul copiilor, iar de la vârsta de şase ani începe să studieze pianul.

Profesorul ei de muzică de la clasele primare, Plamen Dimov, îşi amintea ulterior: „Dacă îi dădeam Tarjei o singură notă, ea o interpreta imediat. Cu celelalte trebuia să exersez de trei, patru, cinci ori...”

În 1993 a început cursurile Școlii de Artă și Muzică din Savonlinna. În această perioadă adolescentină a fost impresionată mai întâi de muzica soul graţie interpretelor americane Whitney Houston şi Aretha Franklin. Într-un interviu acordat în 2003 revistei „Metal Heart”, Tarja Turunen îşi amintea: „Primul meu idol a fost Whitney Houston. Întotdeauna mi-am dorit să fiu exact ca ea și de multe ori am încercat să o imit. Profesorului meu vocal de atunci i-a plăcut asta. Îmi spunea mereu că voi fi următoarea Whitney Houston. Dar într-o zi am început să studiez cantoul clasic, iar profesorul nu mi-a mai spus niciodată niciun cuvânt despre asta. Presupun că a fost foarte dezamăgit de decizia mea și că ar fi vrut să continuu să cânt muzică soul.”

La 15 ani, Tarja a avut prima apariție live importantă, beneficiind de un public de peste 1000 de persoane, în cadrul unui concert de Crăciun, desfăşurat într-o biserică, unde mai mult de o oră a impresionat ca solistă și despre care s-a vorbit, în acea regiune, chiar și la câteva luni de zile după aceea.

Acest succes de care s-a bucurat Tarja încă din timpul şcolii, precum şi calităţile sale vocale excepţionale, i-a adus însă, din nefericire, şi multe suferinţe. A stârnit invidia colegelor ei de clasă, care au marginalizat-o şi i-au produs fel de fel de daune emoţionale. Tot în dialogul cu jurnalista Sandra Eichner de la „Metal Heart”, Tarja mărturisea: „În fiecare zi, fetele se gândeau la noi mizerii cu care să mă maltrateze psihic. M-au tachinat, au recurs la trucuri murdare, m-au epuizat. Nu am înțeles niciodată de ce făceau asta, pentru că nu le-am făcut nimic rău. Dar am simțit cât de mult m-au urât. Şi asta m-a rănit profund”. Toate astea le încadrăm azi în ceea ce numim fenomenul de bullying (care din 2019 este combătut şi prevenit prin lege în spaţiile destinate învăţământului din România).

„Uneori cu greu puteam dormi. De asemenea, am devenit mult mai neliniştită şi mai timidă. Să mă apăr nu mi-a trecut prin cap nici măcar în vis. Nici n-aș fi știut deloc cum să o fac”, a continuat artista finlandeză în acelaşi interviu. Aşadar, încă din adolescenţă Tarja a aflat că succesul poate aduce cu sine singurătatea şi suferinţa.

În 1995, la vârsta de 18 ani, s-a mutat la Kuopio pentru a studia la Academia Sibelius, una dintre cele mai mari academii de muzică din lume.

Important de precizat e şi faptul că pe tânăra soprană de atunci a impresionat-o foarte mult muzica celebrei soprane britanice Sarah Brightman, mai cu seamă piesa The Phantom of the Opera, ceea ce a determinat-o să se orienteze mai mult spre acest gen.

Cum ar fi imposibil să vorbim despre cariera solo a lui Sting fără să facem referire la trioul The Police, sau despre cariera solo a lui Peter Gabriel fără să pomenim despre primele albume realizate cu Genesis, cu siguranţă nu putem povesti despre cariera solo a Tarjei Turunen fără să stăruim şi asupra perioadei în care a activat în trupa Nightwish.

Despre această perioadă am scris ceva mai pe larg şi în nr. 2 / 2020 al revistei Arca, în articolul dedicat trupei Nightwish.

În iulie 1996, împreună cu chitaristul Emppu Vuorinen, Tarja Turunen a răspuns pozitiv invitaţiei claviaturistului şi compozitorului Tuomas Holopainen de a pune bazele unui grup de rock. Se spune că printre primele demo-uri pe care le-au înregistrat a fost şi un cântec intitulat Nightwish, de unde şi numele trupei. După câteva încercări de a se lansa cu muzică acustică, Holopainen a realizat că vocea Tarjei era mult prea puternică pentru un astfel de proiect. Astfel s-a născut ideea abordării unui stil muzical mai complex, un prim pas fiind înlocuirea chitarei clasice cu cea electrică. Apoi, în luna septembrie a aceluiaşi an, au înregistrat încă o serie de demo-uri pe care le-au trimis unei case de discuri finlandeze. Aceasta a fost de acord să publice albumul de debut Nightwish, intitulat Angels Fall First. Discul a reuşit să pătrundă în topul 40 din Finlanda, iar reprezentaţii casei de discuri au propus şi un turneu de promovare local. Fiind tot mai mult angajată în activităţile trupei, Tarja a fost nevoită să-şi întrerupă studiile academice.

Tot în 1996, Tarja Turunen a participat pentru prima dată la Festivalul de Operă de la Savonlinna, unde a interpretat compoziţii de Wagner și Verdi.

În primăvara lui 1999, a apărut cel de-al doilea album de studio Nightwish, Ocean Born, care conţinea şi bine cunoscutele balade Sleeping Sun – dedicată eclipsei totale de soare din 1999 –, Walking on the Air – un cover după Howard Blake – şi Swanheart.

A urmat albumul Wishmaster (2000) – a cărui piesă eponimă a fost inspirată din romanul de ficţiune fantastică Stăpânul inelelor de Tolkien – şi Century Child (2002), cu o variantă foarte apreciată a compoziţiei lui Andrew Lloyd Webber, The Phantom of the Opera, din musical-ul cu acelaşi titlu, mai vechea preferinţă a Tarjei.

Tot în anul 2000, artista s-a înscris la Universitatea de Muzică din Karlsruhe, Germania, pentru a studia muzica clasică. Nu a ales o Universitate din Finlanda din cauza profesorilor care nu credeau că o solistă vocală a unei formații de muzică rock se poate perfecţiona în tehnicile de interpretare din muzica clasică.

În 2002, soprana finlandeză a întreprins un turneu în America de Sud, cântând în concertul clasic de lieduri Noche Escandinava (Noaptea Scandinavă), spectacole desfăşurate cu casele de bilete închise.

În perioada imediat următoare, Tarja l-a cunoscut pe omul de afaceri argentinian Marcelo Cabuli cu care s-a căsătorit în 2003.

Anul 2004 aduce trupei cel de-al cincilea album de studio, Once. Realizat împreună cu London Philharmonic Orchestra, discul, care conţine şi hiturile Nemo şi Wish I Had an Angel, a fost foarte bine vândut în Finlanda și Germania, unde a devenit disc de platină. Cum formaţia era pe val, ideea organizării unui turneu mondial de promovare, Once World Tour, a venit de la sine.

În decembrie 2004, Tarja i-a informat pe ceilalţi membri ai grupului că intenţionează să se dedice unei cariere solo, dar le-a propus să mai lanseze împreună încă un album de studio Nightwish, care să aibă şi un turneu mondial de promovare.

Turneul mondial Once World Tour s-a încheiat cu un concert la Helsinki, în 21 octombrie 2005, care a fost şi înregistrat pe albumul intitulat End of an Era. Imediat după concert, ceilalţi patru componenţi ai trupei au hotărât să continue fără Tarja. Şiau argumentat decizia într-o scrisoare publicată pe site-ul band-ului în care se arăta că anumite interese comerciale ale Tarjei au schimbat atitudinea acesteia faţă de trupă, odată cu apariţia soţului acesteia.

Tarja Turunen s-a arătat consternată de decizia colegilor ei de formaţie. În cele două conferințe de presă pe care le-a organizat în Finlanda și Germania şi-a manifestat nemulţumirea pentru tratarea problemei în mod public, cu atât mai mult cu cât atacurile personale asupra soțului ei au fost nejustificate.

Văzându-se dintr-odată concediată din trupă, Tarja şi-a început cariera solo cu o serie de concerte de muzică clasică desfăşurate spre finalul anului 2005 în Finlanda, Germania, Spania și România.

În noiembrie 2006, artista finlandeză şi-a lansat primul ei album de studio, un album cu muzică clasică de Crăciun, intitulat Henkäys Ikuisuudesta (Breath from Heaven). L.P.-ul a avut un mare succes comercial în Finlanda, unde a primit discul de platină.

În august 2006, Tarja Turunen intră în studiouri pentru a începe lucrul la următorul ei album solo, My Winter Storm. A fost pentru prima dată când solista vocală a scris piese. A făcut-o în colaborare cu mai mulţi compozitori profesionişti, iar corul și aranjamentele orchestrale au fost scrise de unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film din Statele Unite, şi anume Jim Dooley. Discul conţine 18 compoziţii, stilurile abordate fiind metalul simfonic, fireşte, dar şi pop-rock-ul şi muzica clasică. My Winter Storm a ajuns number one în topul finlandez şi a primit discul de platină în Finlanda, dublă platină în Rusia și aur în Germania.

În decembrie 2009, la invitaţia trupei Scorpions a înregistrat un duet cu cunoscutul solist vocal al acesteia, Klaus Meine, şi anume piesa The Good Die Young, apărută pe albumul Sting in the Tail.

La fel de bine primite au fost şi următoarele două albume de metal simfonic ale Tarjei Turunen, What Lies Beneath (2010) şi Colours in the Dark (2013).

În septembrie 2013, Tarja Turunen a fost invitată să facă un duet cu Sharon den Adel, pe piesa principală și pe videoclipul Extended play-ului Paradise (What About Us?) a grupului olandez de metal/ gothic simfonic Within Temptation.

În 2015, soprana lirică finlandeză lansează albumul de muzică clasică Ave Maria – En Plein Air (2015). Sunt 12 cântece purtând acelaşi titlu, Ave Maria, dat de una dintre cele mai importante rugăciuni catolice, prezentă şi în biserica ortodoxă, într-o formă foarte asemănătoare.

Înregistrările au fost realizate în sala bisericii luterane Lakeuden Risti din Seinäjoki. Vocea clară şi liniştitoare a Tarjei se armonizează perfect cu grandioasa orgă a bisericii, iar violoncelul şi harpa se contopesc într-un univers sonor atât de melodic.

Discul conţine melodii din creaţia compozitorului italian Paolo Tosti, a violoncelistului şi compozitorului ceh David Popper, a compozitorului inovator argentinian Astor Piazzolla, a compozitorului francez Camille Saint-Saens, al magnificului compozitor german din perioada barocă Johann Sebastian Bach, actul final fiind o minunată compoziţie a Tarjei Turunen.

În 2016 artista revine cu albumul de metal simfonic The Shadow Self, care conţine şi piesa Supremacy, un cover după trupa britanică Muse, pentru ca în 2017 să lanseze un nou album de muzică clasică şi de Crăciun, From Spirits and Ghosts (Score for a Dark Christmas). Acesta conţine variante ale unor bine cunoscute cântece din preajma marii sărbători, beneficiind de o impozantă orchestră simfonică, dublată, pe alocuri, de uşoare influenţe ghotice, ceva mai întunecate.

logoÎn 30 august 2019 a apărut In the Raw, cel de-al optulea album de studio din cariera solo a Tarjei Turunen.

Dead Promises, compoziţia Tarjiei şi a chitaristului german Alex Scholpp (membru al band-ului german de heavy metal Farmer Boys), deschide în forţă discul cu un riff aprig de chitară, care ne duce bine cu gândul la Iron Maiden. Treptat, apar mai întâi tobele, apoi chitarele ritmice. Totul se constituie într-o textură metalică tocmai potrivită pentru ca Tarja să-şi dezvăluie abilităţile vocale trecând şi prin tipicele melise împrumutate de la operă. Piesa se bucură şi de o voce secundară, cea a lui Björn Strid de la grupul suedez de melodic death metal Soilwork, iar versurile aduc în atenția ascultătorului pericolul căderii într-o depresie cauzată de invazia gândurilor negre, de angoase, de mistificarea realităţii...

“Why have you wasted the time? Drown in hideous nights
Oh, why have you woken the thoughts of a paranoid mind?

Dead promises
Games you play will kill your dreams
I’m still here where you belong
Stop running from the truth”

„De ce ai irosit timpul? Cufundat în nopți hidoase
Oh, de ce ai stârnit gândurile unei minți paranoice?

Promisiuni moarte
Jocurile la care participi îți vor ucide visele
Eu sunt încă aici unde ţi-e locul
Nu mai fugi de adevăr”

Playlist-ul continuă cu track-ul Goodbye Stranger, în acelaşi registru instrumental, doar cu chitare şi percuţie. Tarja mărturisea într-un interviu pentru revista britanică online „RAMzine” („Rock and Metal zine”) că aceste compoziţii, în care nu apelează, ca de obicei, la orchestră şi claviaturi, îi conferă un fundal ce vine ca o lovitură puternică, căreia îi face faţă graţie unui foarte bun antrenament vocal. Iar tobele şi chitarele cu sound metalic dau mai multă forţă cântecului, îi înconjoară şi îi susţin vocea mai bine decât instrumentele moi, care o fac să se simtă izolată. Tarja interpretează piesa în duet cu solista italiană Cristina Scabbia de la grupul de ghotic metal Lacuna Coil. Remarcabile sunt corurile în crescendo şi chitarele care desenează un peisaj sonor ghotic. Versurile fac trimitere la o despărţire definitivă care ne frânge inima, ne aduce cele mai întunecate gânduri, dar ne poate deschide şi noi orizonturi dacă avem tăria să-i spunem adio persoanei iubite, devenită, oricum, între timp, străină pentru noi.

“I poured the gold into your soul
I found the beauty in the storm

[Chorus]
Going where the sun don’t shine at all
Diving through the darkest thoughts unknown
Free fall your heart, lose everything
Old things depart, skies opening
Goodbye stranger”

„Am turnat aurul în sufletul tău
Am găsit frumusețea în furtună

[Cor]
Mergând acolo unde nu strălucește deloc soarele
Scufundându-te în cele mai întunecate gânduri necunoscute
Inima ta cade liber, pierzi totul
Lucrurile vechi pleacă, cerul se deschide
Adio, străine”

Ceva mai muzicală e cea de-a treia piesă, Tears in Rain, în care timbrul vocal delicat al Tarjei este bine dublat de claviaturile lui Johnny Andrews, şi contrabalansat din când în când de riff-urile dure ale chitarelor bas (Julian Barrett şi Alex Scholpp). Versurile Tarjei, după propriile-i spuse, sunt inspirate dintr-o celebră replică din filmul lui Ridley Scott, Blade Runner, „All those moments will be lost in time, like tears in rain” („Toate acele momente se vor pierde în timp, ca lacrimile în ploaie”).

“We are gone
Nothing of us remains
Like tears in rain
Who we are
All of it washed away
Like tears in rain”

„Am plecat
Nimic din noi nu rămâne
Ca lacrimile în ploaie
Cine suntem noi
Toate s-au spălat
Ca lacrimile în ploaie”

Să ne amintim mereu cât suntem de trecători pe această lume, asemeni unor lacrimi în ploaie. Ceea ce ne duce bine cu gândul la Dust in the Wind, piesa celor de la Kansas, care ne spune că toţi suntem, de fapt, praf în vânt, şi, de asemenea, ne trimite şi la textul Ecclesiastului din Vechiul Testament: „Şi totul este deşertăciune şi goană după vânt!...”

Spirits of the Sea este un moment muzical dedicat memoriei celor 44 de marinari ai submarinului argentinian ARA San Juan a cărui epavă a fost descoperită la un an de la dispariţia navei, petrecută la aproximativ 430 de kilometri de coasta argentiniană, la 15 noiembrie 2017. Design-ul muzical ambiental, orchestraţia şi aranjamentul coral îi aparţin claviaturistului, bateristului şi aranjorului Bart K. Hendrickson. Muzicianul e implicat atât în muzica rock, cât şi în muzica de film, fiind aranjator la studiourile „Hans Zimmer” din Los Angeles.

O ambianţă sinistră este creată încă de la primele acorduri printr-o percuţie care e asemeni unor bucăţi de fier vechi lăsate în bătaia vântului, iar instrumentele cu clape sugerează prezenţa unor spirite. Tristeţea este amplificată de sunetul rece al chitarelor şi de pasajele vocale interpretate de Tarja într-un registru plin de melancolie.

Textul e scris de Tarja într-o singură zi. Inspiraţia i-a venit la scurt timp după ce a ascultat un demo primit de la Bart, care conţinea o linie melodică tristă. Şi pentru faptul că ea a locuit în trecut câţiva ani în Argentina, şi-a amintit de emoţiile care au copleşit-o la aflarea dispariţiei acelui submarin. „Acum ascultătorii mei pot face împreună cu mine scufundări la mare adâncime pentru a îmbrăţişa spiritele mării”, a conchis Tarja Turunen pe contul ei de facebook, în 26 iulie 2019.

“Never let them go where the stars can’t reach, living infinite
They’ll always know kept in secrecy
44 and me, spirits of the sea
Never break their freedom in supreme tranquility
Seeking for truth, my brothers of the blue”

„Nu-i lăsați niciodată să plece acolo unde stelele nu pot ajunge, trăind la infinit
Vor ști întotdeauna să îşi păstreze secretele
44 și eu, spirite ale mării
Nu le frângeţi niciodată libertatea din liniștea supremă
Căutând adevărul, frații mei din ceruri”

logoTarja Turunen (aprilie, 2020)
Sursa foto: www.facebook.com/ tarjaofficial/ photos

Balada You and I învăluie lin auditoriul prin tuşeele de factură romantică ale pianului Tarjei. Pentru că şi-a început studiile muzicale cu acest instrument, iar melodiile le scrie cu ajutorul acestuia, Tarja şia dorit şi o melodie pentru pian pe acest disc (cf. tarja-intheraw.com), dar a apelat şi la o secţiune susţinută de o orchestră de coarde, care, prin maiestuozitatea sa realizează o punte de legătură între vocea ei delicată, plină de emoţie, şi zona senzorială a ascultătorilor iubitori de muzică.

“For you and I
We fall apart to find the truth is our love survives
When every missing part of you makes me wanna cry
For you and I”

„Pentru că eu şi cu tine
Ne separăm ca să găsim adevărul pentru care dragostea noastră supraviețuiește
Când fiecare parte din tine care lipseşte mă aduce în pragul plânsului
Pentru tine și pentru mine”

Unele poveşti de dragoste reuşesc să supravieţuiască în timp, poate pentru că există şi acele momente când problemele de zi cu zi îi separă temporar pe cei doi iubiţi, întristându-i pe moment.

The Golden Chamber este scrisă de Tarja împreună cu mai vechiul ei colaborator, Jim Dooley. Este o piesă pentru orchestră simfonică şi cor, care îi dă Tarjei libertatea de a excela cu melise măiestre de soprană cu registre superioare. Sunt şi câteva versuri în limba finlandeză cu un titlu cu mesaj tipic scandinav, Loputon Yö, adică O noapte fără sfârşit.

Tot Dooley a realizat şi aranjamentul pentru cor şi orchestră al ultimului act al albumului, Shadow Play. Este lucrarea care se apropie cel mai mult de perioada în care Tarja Turunen strălucea alături de ceilalţi membri Nightwish. Asta datorită complexităţii muzicale date de alternanţa riff-urilor dure de chitare de heavy metal cu sunetul clasic al orchestrei simfonice, cu pianului Tarjei, dar şi cu grandoarea corurilor şi, desigur, cu intervenţiile vocale ale Tarjei, tipice pentru o soprană de operă clasică.

Despre versuri, Tarja mărturisea că iubeşte foarte mult teatrul, de unde a rezultat povestea unei marionete.

“Looking at the mirror, asking questions with old, weary eyes
Once a girl who had no name dressed as an angel in disguise
From the corner of her bedroom, light illuminates
Crawling shadows, cut out silhouettes
With the darkness, a dancing marionette”

„Privind în oglindă, punând întrebări cu ochii îmbătrâniţi și obosiți
Odată o fată fără nume, îmbrăcată ca un înger deghizat
Din colțul dormitorului ei, lumina scăpăra
Umbre târâtoare, desena siluete
Din întuneric, o marionetă dansantă”

In the Raw, un album dezvăluit în circa 57 de minute de muzică trăită cu entuziasm şi emotivitate maximă. Este un LP pastelat sonor cu multiple şi foarte bine echilibrate alternanţe de stiluri, perfect complementare vocii dramatice de soprană lirică a Tarjei Turunen.

 

 

[1] Intervalul dintre cea mai gravă și cea mai acută secvenţă muzicală pe care o poate interpreta.

[2] Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând opt note consecutive. În arpegiul «do-mi-sol-do», intervalul dintre primul «do» și ultimul «do» alcătuiește o octavă. (cf. DEX online)