POEZIE

Paşcu Balaci
poet, Oradea

Sonetele Mării Negre

Moto:
„Vine Marea, cât de mare
Și de mare, ţărmuri n‑are...”
  (Folclor românesc)

 
In călimara pontică, albastră...
 
Sub piatra asta zace un poet:
Publius Ovidius; astăzi mă cheamă,
Ca un patrician şi om de seamă,
Și‑mi porunceşte ca‑i să scriu... sonet !
 
Tinere umbre‑ntind pe şevalet
Să zugrăvesc a Mării panoramă...
„Carmen et error”, ´năbuşit exclamă –
Inima lui e‑al dragostei sipet.
 
În pontica şi trista călimară
Eu mă scufund ca după zăcământ,
În metru antic pescăruşii zboară,
 
Ţesând statuii sale alt veşmânt:
Mă‑ntorc spre ţărmu‑ncins ca spre o moară
Să‑mi macine o mierţă de cuvânt.
Ovidiu – cronicar al geţilor
 
Exil nedrept, pentru cuvânt uşor :
Aproape hăituit ca şi Hristos,
S‑a– nnobilat la Pont, oricât de jos
L‑a pus Augustus cel neîndurător.
 
Dobrogei, vechi herald a fost, izvor,
Din care mă adăp şi azi, sfios,
De n‑ar fi fost taxat „ireverenţios”
N‑ar mai fi scris de Geţi, lămuritor.
 
La Istrul bocnă ,fost‑a de demult,
Ambasador al Romii‑n Orient,
A povestit de‑al Sciţilor tumult...
 
Acum învăţ să fiu ca el – clement;
Statuia azi i‑o strâng în braţe mult:
Cu cât el tace, e mai elocvent!
 

O ghicitoare
 
Ce mare‑nchisă se adapă‑ntruna
Din fluviile mari din Nord şi Est?
Cine‑i Oceanului Thetys, un rest,
Unde se naşte din senin furtuna?
 
Pe unde şi‑a‑ncercat Orfeul struna
Și‑a stat poetu – Ovidiu în arest?
Sub care val a ancorat un lest,
Isteţul Iason , ca să fure lâna?
 
Ce ţărmuri s‑au colonizat – ´nainte
De a sosi pe mal Andrei cel Sfânt
Cu Legea Adevărului, cuminte
 
Sub care a‑nviat şi‑acest pământ,
Udat de valul ce‑i şi‑al nost părinte?
(E Marea Neagră şi de ea descânt...)


Gânditorul din Hamangia
 
Carte poştală de filosofie,
O verstă de pustiu între doi sfinţi,
Semnul heraldic strămoşeştii ginţi ,
Lut levitând fără a fi stafie,
 
Flămânzilor de sens, neagră lipie,
Înstrăinatul genitor de prinţi
E Gânditorul cel fără de – arginţi –
O palmă la ubicua prostie.
Un pumn de lut străpuns de o Idee,
Transmis în Universul cu alţi nimbi,
Contemporana noastră Odissee
 
C‑un altfel de Ulise–n mute limbi ,
Miere uitată‑n antice ştiubeie,
Stea autohtonă, fixă, de neschimb.