Andrei Mocuţa vă recomandă...

Alexandra Pancu
elevă, clasa a X-a, Colegiul Naţional „Moise Nicoară” Arad

Chronos

Păşesc în odaia aflată sub giulgiul timpului.
Simt cum mirosul de ruj şi parfum vechi mă‑mbată,
Iar norii de praf se ridică spre a‑mi înceţoşa vederea.
Geamul descompus acum ceva timp
Permite gâzelor să pătrundă spre a se proteja de frig.

Nu mai ştiu cât timp a trecut ‑ clepsidra s‑a spart;
Nisipul dinlăuntru s‑a amestecat cu pulberea văzduhului.

Peretele din stânga găzduieşte o avere ‑ biblioteca;
Atingerea dulce‑amară‑a timpului i‑a oferit sacralitate.
Mâinile cutate şi aspre voiau să pângărească
Luând îngălbenita carte de poezii
Care şedea zilnic în mâinile unei copile de mult uitate.

Cu tocul străpungând o pudrieră, mă‑ndrept spre lăcaş.
Pe raftul de sus şedea netulburată o veche prietenă.
Coperta nu mai e aceeaşi, precum nici eu nu sunt.
Albastrul radiant e de‑un gri colorat,
Iar florile rozalii parc‑au ofilit;
Un fel de oglindă pentru cea care obişnuia s‑o răsfoiască.

Pe canapeaua de smarald brodată cu flori de aur
Mă las s‑alunec, rochia‑mi foşnind asurzitor la impact.
Citesc, citesc, citesc.
Paginile parcă ard, literele ieşind in relief.
Mă adâncesc profund în lectură şi,
Din când în când, simt cum inima o ia la goană.

Dar se temperează. Totul. Și ochii obosiţi îmi cad...
Nisipul se desparte de praf, iar clepsidra se umple din nou.



zmeul policrom


când degetele
se desfac încet
lăsând sfoara
încolăcită
să se desprindă
de fragedul copil ‑
stâlp betonat,
legătură fină
între Cosmos
şi Terra,
oare ce vină
are vântul
care înlănţuie
zmeul policrom
şi îl trage
în neant?