logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

PRO MUSICA

 


Călin Chendea
redactor al revistei Arca

 

„Fii ca apa”

 

Tori Amos este o solistă vocală, compozitoare şi pianistă americană. Compoziţiile sale pot fi încadrate în zona unui rock alternativ destul de accesibil, spre pop-rock, având pianul în centrul arhitecturii sonore.

Pe numele ei real Myra Ellen Amos, s-a născut la 22 august 1963 în Newton, statul Carolina de Nord. Are origini indiene Cherokee din partea mamei sale, Mary Ellen Amos, iar tatăl ei, Edison Amos, e pastor metodist. Tori mai are un frate şi o soră, ea fiind cea mai mică.

Când avea doar doi ani, familia ei s-a mutat la Baltimore, Maryland, unde a fost nevoie de serviciul religios al tatălui ei. Aici fraţii ei mai mari au început să ia lecţii de pian. Se zice că Tori ar fi învăţat de una singură să cânte la pian, iar la vârsta de doar doi ani şi jumătate putea să reproducă bucăţi muzicale pe care le auzise o singură dată. Mai mult, de pe la trei ani a început să şi scrie primele cântece. Apoi, în 1968, când avea doar cinci ani, a devenit cea mai tânără studentă a Conservatorului de Muzică Peabody din Baltimore. Aici a studiat pianul clasic până în 1974. Avea 11 ani când bursa i-a fost întreruptă şi i s-a cerut să părăsească Conservatorul. Tori Amos a explicat mai târziu că a pierdut acea bursă din cauza marelui ei interes pentru muzica rock și cea populară, dar şi pentru că nu îi plăcea deloc să interpreteze piesele marilor compozitori clasici.

În 1980 Tori a participat la un concurs organizat de echipa de baseball Baltimore Orioles cu cântecul Baltimore, pe care l‑a compus împreună cu fratele ei Mike. Piesa a şi înregistrat-o apoi pe primul ei single, pe faţa B fiind melodia Walking With You, compusă doar de Tori. Aceasta e, de fapt, prima apariţie discografică a lui Tori Amos, editată într-un tiraj foarte mic, doar pentru familie şi prieteni. Cei care l-au păstrat, se pot bucura azi de un disc de mare valoare. A fost prima dată când a evoluat cu numele de scenă Tori, anterior folosind cel de-al doilea prenume, Ellen. Asta după ce iubitul uneia dintre prietenele ei i-a spus că arată asemeni unui pin Torrey, un arbore originar de pe Coasta de Vest a Statelor Unite.

Tot în cursul anului 1980, la vârsta de 17 ani, Tori îşi făcuse un mic stoc de casete cu demo-uri pe care tatăl ei le trimitea în mod regulat caselor de discuri și producătorilor. În cele din urmă, Atlantic Records a răspuns favorabil la una dintre casete, Tori Amos reuşind să obţină un contract pentru şase albume, ceea ce o determină, în 1984, să se mute la Los Angeles. Aici, în 1986, Tori a format grupul Y Kant Tori Read, titulatura fiind o aluzie la problemele ei de vedere la citire. În 1988 a apărut şi LP‑ul eponim trupei, care însă nu s-a bucurat de prea mult succes.

Mult mai bine au stat lucrurile cu primul ei album solo, Little Earthquakes. Lansat în 1992, discul a ajuns până pe locul 14 în topul britanic şi conţine hiturile Crucify şi Silent All These Years – al cărui videoclip i-a adus cinci nominalizări la MTV Video Music Awards.

Doi ani mai târziu, cel de-al doilea ei album de studio, Under the Pink, îi aduce deplina celebritate, Tori Amos reuşind să ajungă până pe locul întâi în topul din Regatul Unit şi pe locul 12 în topul revistei Billboard din Statele Unite, iar extrasele pe single, Pretty Good Year, God şi Corn Flake Girl, au ajuns mari hituri. În 1995, Under the Pink a fost nominalizat pentru cel mai bun album de rock alternativ la Premiile Grammy.

Până în prezent, Tori Amos a primit opt nominalizări la premiile Grammy, trei nominalizări la premiile Brit şi cinci nominalizări la premiile MTV. Iar în 2012 a primit premiul Echo Klassik[1] pentru albumul ei Night of Hunters, care abordează stilul crossover clasic – o mixtură armonioasă de elemente de muzică clasică şi pop-rock. Acesta e şi albumul meu preferat Tori Amos. Îmi amintesc de iarna lui 2011/2012, când l-am descoperit şi l-am ascultat de mai multe ori pe platformele de streaming. E fascinant modul în care artista a preluat în propriile-i compoziţii teme ale unor sublime lucrări din muzica clasică: Nocturna Op. 9, Nr. 1 de Frédéric Chopin; Sonata pentru pian, D 959 de Franz Schubert; Cântec de barcă venețiană din Cântece fără cuvinte de Felix Mendelssohn; Siciliana din Sonata pentru flaut, BWV 1031 de Johann Sebastian Bach; Fata cu părul bălai, Preludiile I, de Claude Debussy; Vechiul Castel din suita Tablouri dintr-o expoziţie de Modest Mussorgsky, care, fireşte, mi-a amintit de magistrala adaptare pentru rock progresiv, Pictures at an Exhibition, a aceleiaşi suite, realizate de trioul britanic Emerson, Lake and Palmer.

Night of Hunters e un Long Play realizat doar cu instrumente acustice alese. În primul rând, desigur, e pianul lui Tori, urmat de mai multe instrumente de suflat (clarinet, oboi, fagot, contrafagot) şi un cvartet de coarde. Întreaga broderie sonoră pune perfect în valoare vocea captivantă şi caldă de mezzo-soprană a lui Tori Amos. Remarcabile şi celelalte două prezenţe vocale, Kelsey Dobyns şi Natashya Hawley, adică, nepoata şi fiica lui Tori.

Tori Amos s-a căsătorit în 1988 cu inginerul de sunet englez Mark Hawley. Fiica lor Natashya (Tash) s-a născut în anul 2000. Familia locuieşte alternativ la reşedinţa de la Sewall’s Point din Florida, SUA, şi la Bude, Cornwall, Anglia.

În iunie 1994, Tori Amos a răspuns la primul apel telefonic la ceremonialul de lansare a liniei de urgenţă deschise de Rețeaua Națională pentru Viol, Abuz și Incest (RAINN) din Statele Unite, Tori însăşi fiind, din nefericire, victimă a unui viol când avea 22 de ani. Tori Amos a fost şi primul purtător de cuvânt al acestei organizaţii.

logoRelativ de curând, la 29 octombrie 2021, Tori Amos a lansat cel de-al șaisprezecelea ei album de studio intitulat Ocean to Ocean. Discul totalizează 47’38’’ şi conţine 11 compoziţii, toate scrise de Tori Amos la reşedinţa sa din Cornwall, Anglia, unde a locuit în timpul anilor pandemici 2020 şi 2021.

Addition of Light Divided este piesa de deschidere. Tuşeurile pianului dau tonul unui aranjament orchestral în acorduri destul de triste. După câteva vocalize asemeni unui oftat îndelung, Tori interpretează cu o voce plină de melancolie primele versuri din care aflăm că e vorba despre o suferinţă din dragoste:

“She said, «I am hurt»
Love is lost and frozen...”

„Ea a spus: «Sunt rănită»
Dragostea s-a pierdut și a înghețat...”

Treptat însă întregul cadru sonor devine înălţător, reuşind să propulseze refrenul, ale cărui versuri vorbesc despre o revigorare, asemeni unei treziri dintr-un somn plin de nelinişti, o trezire dătătoare de speranţă şi echilibru emoţional.

“I woke up (I woke up)
In an aqua (An aqua)
Tourmaline dream”

„M-am trezit (m-am trezit)
Într-o apă (O apă)
Vis de turmalină”

Într-un interviu acordat revistei newyorkeze electronice spin.com, muziciana americană mărturisea că această compoziţie i-a fost inspirată de dezamăgirea în dragoste a nepoatei sale de la New York, care a reuşit să o viziteze în Anglia, la Cornwall, special pentru a i se destăinui, chiar înaintea declanşării lockdown-ului britanic de după Crăciunul lui 2020. Povestea a mişcat-o foarte mult pe Tori, deoarece credea că nepoata ei, având doar 20 de ani, se găsea într-un moment al vieţii în care toate posibilităţile îi erau deschise.

Aceeaşi inimă frântă a nepoatei sale a inspirat-o şi la scrierea piesei Birthday Baby, preferata mea. Textura instrumentală e în întregime clasică. După un scurt intro dat de pian, corn şi tobe, intră şi orchestra de coarde, creând un cadru ideal pentru etalarea vocii melodioase şi elegante a lui Tori, care mi-a amintit de primul ei album de studio, Little Earthquakes.

Suferinţele aduse de teribila pandemie declanşată în primăvara lui 2020 sunt dublate de adâncile tristeţi ale neîmplinirii sentimentale, ale singurătăţii, iar această muzică e un dar cu rol calmant şi vindecător.

“I’d swim to New York State
From the Cornish coast of England
For even just a day
We’ll meet at that cafe
You’ll say it hurt too much to stay
And so you left the Cornish coast of England
And a love who was not ready for this
(...)
And that now I understand
You gave everything (you gave the love)”

„Aș înota până în statul New York
De pe coasta Cornish a Angliei
Chiar și pentru o zi
Să ne întâlnim la acea cafenea
Vei spune că durea prea tare să rămâi
Și așa ai părăsit coasta Cornish a Angliei
Și o iubire care nu era pregătită pentru asta
(...)
Și aşa am înțeles
Că ai dat totul (ai dat dragostea)”

Piesa eponimă albumului e inspirată de filmul documentar britanic Seaspiracy, pe care artista l-a vizionat în timpul primei perioade de carantină, la propunerea fiicei sale Tash, care împreună cu iubitul ei Oliver au venit într-o vizită planificată pentru două săptămâni, dar din cauza restricţiilor impuse au trebuit să rămână alături de Tori şi soţul ei.

Remarcabilă încă de la primele acorduri e construcţia instrumentală densă a piesei, cu un reuşit zig-zag timbral între instrumentele clasice (tobele, pianul) şi cele electrice (chitara, chitara bas, claviaturi).

Versurile exprimă o revoltă împotriva celor care, negând impactul negativ pe care îl pot aduce schimbările climatice, întreprind acţiuni care pot duce la producerea unor dezechilibre ecologice, cum se întâmplă şi în cazul pescuitului industrial.

“Ocean to ocean, queen of the sea
Warning of these needless killings
Stay with me until we
Unravel this fishing net”

„De la un ocean la altul, regină a mării,
Avertizând asupra acestor crime inutile
Rămâi cu mine până când
Vom descâlci această plasă de pescuit”

Metal Water Wood, după propriile-i spuse, e primul cântec pe care Tori Amos l-a scris pentru acest disc. Tot în dialogul cu jurnalista Liza Lentini de la spin.com, muziciana povestea despre un moment greu al pandemiei în care a simţit nevoia să iasă din acele stări de negativitate, furie sau victimizare. S-a aşezat la pian, iar primul lucru care i-a venit de la muză a fost: „fii ca Bruce Lee, fii ca apa.” Adică să avem mobilitatea de a face altfel lucrurile cotidiene mărunte, de a ne mula din mers, precum apa, la noile cerinţe.

“You said then, «I know dear
It has been a brutal year»
You tell me, «Be like water»
Metal, water, wood
Take my shattered dreams
Wash them away out with the tide”

„Ai spus atunci, «Știu, dragă,
Că a fost un an brutal»
Tu îmi spui: «Fii ca apa»
Metal, apă, lemn
Ia visele mele spulberate
Spală-le în valuri”

Aşadar, pierderea mamei în 2019, urmată de suferinţele perioadelor de izolare din 2020 şi 2021, şi-au pus din plin amprenta pe compoziţiile lui Tori Amos din Ocean to Ocean, artista trecând de la durerea pierderii şi a despărţirii, la melancolia iubirii frânte, dar şi la revolta provocată de degradarea mediului înconjurător.

Discul beneficiază de un line-up familial pentru Tori, unde îl regăsim pe soţul ei, chitaristul Mark Hawley, şi pe fiica sa, Tash, voce secundară, precum şi pe Matt Chamberlain (baterie), Jon Evans (chitară bas), John Philip Shenale (claviaturi). O echipă de muzicieni de clasă, alături de care Tori Amos aranjează multitudinea sonorităţilor într-un caleidoscop plin de culoare, având în prim plan pianul ei şi, desigur, vocea ei de mezzo-soprană pasională, cu puseuri dramatice şi lirice, cu o manieră de interpretare ce aduce pe alocuri cu Kate Bush.

 

 

[1] Echo Klassik este premiul major german pentru muzică clasică acordat pentru 22 de categorii. Din 2018 se numeşte Opus Klassik.