PORTRET

La despărţirea de Ovidiu Cornea

În urmă cu ceva timp, arădenii l‑au condus pe ultimul său drum pe Ovidiu Cornea, o personalitate culturală arădeană remarcabilă, fost inspector pentru instituţiile profesioniste de concerte şi spectacole, director al Casei Creaţiei Populare, iar mai apoi, timp de două decenii, director al Teatrului de Stat.

Trecerea lui în veşnicie a surprins. Cu toate că era octogenar, îşi păstrase vitalitatea şi pofta de viaţă. În perioadele estivale ale ultimilor ani, se retrăgea în Podgoria Aradului, unde, lipsit de grija unor probleme existenţiale, era bucuros de oaspeţi, stăpânit de acelaşi umor fin, dezvoltat încă din adolescenţă şi perpetuat o viaţă întreagă.

Ovidiu Cornea, moderator la Studioul Literar – Artistic, pe scena Teatrului de Stat, Arad, 1976.

Sursa foto: colecţia personală Horia Truţă

Intelectual format în mediul politic şi cultural de după război, Ovidiu Cornea a avut parte, ca şi întreaga lui generaţie, de o perioadă în care viaţa şi spiritualitatea românească traversa momente de tranziţie. În liceu, când cei mai mulţi dintre colegii lui doreau să devină ofiţeri, medici sau ingineri, Ovidiu visa la lumea scenei inundate de lumină. În timpul studenţiei, a condus taraful Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj, care îl avea în componenţa sa şi pe taragotistul Dumitru Fărcaş de care l‑a legat apoi o statornică prietenie. După sosirea în Arad, timp de mai bine de 50 de ani numele lui s-a impus în întreaga viaţă culturală, ca argument al reuşitei.

Înzestrat cu o minte ageră, Ovidiu Cornea nu a profesat ca actor, istoric sau literat, neavând aspiraţii la titluri academice şi funcţii înalte. Calităţile lui excepţionale s-au evidenţiat în alte direcţii, cuvântul său elevat a avut mereu greutate în spaţiul cultural arădean. La întruniri, rostea vorbe frumoase, adevărate şi adânci, mărturisiri ale marilor valori şi idealuri româneşti pe care le cunoştea foarte bine încă din copilărie. Luările sale de cuvânt se constituiau în expuneri convingătoare, ce cuprindeau opinii originale şi pertinente.

Impunător prin statură, carismatic, cu o logică admirabilă, resurse intelectuale imense şi o spontaneitate fermecătoare, Ovidiu Cornea s‑a implicat în cultura arădeană printr‑o trudă neîntreruptă, cu zâmbetul pe buze, calm, cu sinceritate şi umor. Găsind mereu resurse, cu răbdare şi stăruinţă, acest om de înalt spirit şi vitalitate a reuşit nu doar întreţinerea şi renovarea clădirii, ci şi funcţionarea neîntreruptă a instituţiei teatrului arădean în anii ’80, când sectorul cultural din România a fost condamnat la autofinanţare de conducerea comunistă. Chiar şi numai pentru aceasta Aradul poate să‑i fie recunoscător, dar mai sunt şi altele, nu puţine.

Ovidiu Cornea, Miniş, 2020

Sursa foto: colecţia personală Horia Truţă

În final, s‑a retras discret, fără parade pretenţioase, considerând că şi‑a făcut datoria de intelectual şi cetăţean. A rămas fidel modestiei faţă de cei cunoscuţi, vechii lui prieteni şi colegi. Puţini oameni se comportă asemenea lui.

Pentru tot ce a făcut, cei cufundaţi în ignoranţă şi incultură rămân nepăsători. Dar există mulţimea celor care l‑au cunoscut şi admirat, care i‑au perceput travaliul, oameni din sistemul culturii tradiţionale şi instituţionalizate.

Ovidiu Cornea a intrat în istoria culturii arădene, iar istoria îl va judeca corect, chiar dacă azi suntem uneori tributari altor valori. Cele bune rămân însă perene.

Horia Truţă