ARTE VIZUALE

Lavinia Corciu
critic de artă, Viena

Cronică de expoziţie

„Sărac & Bogat”

Imaginile şi simbolurile bogăţiei sunt arhicunoscute. Dar sărăcia? Există oare sărăcie în capitala Austriei?

„Dom Museum”, situat chiar lângă Domul Sf. Ştefan din Viena, prezintă de pe 5 noiembrie 2021 până în data de 28 august 2022 expoziţia Arm & Reich. Curatoarea Johanna Schwanberg şi‑a propus să ofere prin operele expuse un tablou generic al variatelor inegalităţi sociale de ieri şi de azi. Contrastul dintre penurie şi opulenţă este amplificat prin dispunerea exponatelor în aşa fel încât vizitatorul să poată compara diferitele condiţii ale existenţei umane.

Decalajul dintre sărăcie şi bogăţie se află într‑o creştere foarte rapidă în contextul socio-politic actual. Unele opere dezvăluie motivele sărăciei, iar altele oferă soluţii practice pentru o ameliorare a stării de pauperitate.

Expoziţia este grupată în şase domenii tematice: „Discrepanţă”, „Chipuri şi poveşti”, „Critică, rezistenţă şi protest”, „Simboluri, materiale şi protest”, „Locuri ale inegalităţii”, „Împărţire şi participare”. Pentru fiecare din acestea, sunt oferite informaţii atât în germană, cât şi în engleză.

La intrarea sălii de expoziţie suntem întâmpinaţi de instalaţia lui Albrecht Wild intitulată Persoană şezând din anul 2008 (fig. 1). Ea reprezintă un cerşetor, alături de care se află un display cu reclame apelând la ajutorul oamenilor din jur, în diferite limbi.

Sărac & bogat include lucrări de desen, grafică, pictură, fotografie şi instalaţii multimedia începând din Evul Mediu şi până în prezent. Pe lângă artişti renumiţi, precum Albrecht Dürer, Rembrandt ori Käthe Kollwitz, sunt expuse şi creaţii ale unor artişti contemporani mai puţin cunoscuţi sau chiar lucrări de artă participativă.

Astfel, Projeto Morrinho – însemnând în portugheza braziliană „colina” – este o instalaţie alcătuită din cărămizi colorate, realizată special pentru expoziţia de faţă. Originalul – despre care informează filmul ce însoţeşte instalaţia din Viena – ocupă o suprafaţă de 450 m² într‑un cartier sărac din Rio de Janeiro (fig. 2). Iniţiat de câţiva tineri în anul 1997, Proiectul Morrinho reprezintă un loc de refugiu pentru locuitorii favelei. Pentru a‑şi trăi copilăria şi adolescenţa feriţi de violenţa şi corupţia din jur, micii „arhitecţi” şi‑au folosit creativitatea pentru a produce o imitaţie a realităţii în care trăiau.

Remarcabil este şi proiectul Obdachlose fotografieren Passanten (Oameni lipsiţi de adăpost fotografiază trecători) al lui Thomas Struth din anul 2004, reprezentat în expoziţie de nouă fotografii. După cum se menţionează şi în titlu, artistul a colaborat în Düsseldorf cu câţiva oameni ai străzii, care au surprins cu un aparat foto digital imagini ale vieţii lor cotidiene.

Acestea sunt însă doar câteva exemple. În ansamblu, tematica expoziţiei este complexă, de la exploatarea copilului prin muncă, şomaj şi inegalitate socială până la prosperitatea, belşugul şi risipa vieţii noastre de astăzi, toate fiind prezentate din perspective atât austriece, cât şi internaţionale.