logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

RESTITUIRI

 


Iulian Negrilă
istoric literar, Arad

 

Ion Breazu (1901-1958)

S‑a născut în 1901, în comuna Mihalţ, judeţul Alba. A învăţat în localitatea natală şi la Blaj. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie. A fost un timp redactor la Societatea de mâine, arhivar, profesor suplinitor, asistent suplinitor, cercetător ştiinţific. Ajunge, în sfârşit, profesor universitar la catedra de istorie a literaturii române, pe care o slujeşte cu devotament până în ultima clipă, transmiţând „cultul valorilor consacrate, dar şi efortul de a le recunoaşte şi încuraja pe cele tinere” (Masca geniului, EPL, Bucureşti, 1976, p. 388).

Preocupat mai cu seamă de istoria culturii şi literaturii ardelene, urmând exemplul profesorului său, Gh. Bogdan-Duică, a scris memorabile pagini despre Ioan Slavici, George Coşbuc, Liviu Rebreanu, I. L. Caragiale, Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă. Ion Agârbiceanu, Pavel Dan, Codru-Drăguşanu, Nicolae Bălcescu, George Bariţ etc. A fost, de asemenea, printre primii care au anunţat intrarea în literatură a lui Lucian Blaga, interesându‑l cu deosebire, în spiritul tradiţiei ardeleneşti, aspectul etic al vieţii şi activităţii scriitorilor, punând accent pe caracterul popular al literaturii şi pe „istorism”.

A studiat şi la Paris, iar în 1928 îşi susţine doctoratul cu teza Edgar Quinet et les roumains, numărându‑se printre cei dintâi comparatişti, preocupat de felul în care literatura noastră e receptată în străinătate.

Dintre lucrările sale mai importante amintim: Literatura Transilvaniei, Povestitori ardeleni şi bănăţeni până la Unire, Literatura Tribunei, Folclorul revistelor Familia şi Șezătoarea etc.

Alături de acestea, a scris numeroase articole şi studii în Dacoromania, Studii literare, Anuarul arhivei de folclor, Studii şi cercetări ştiinţifice, Transilvania, Gând românesc, Tribuna, Steaua etc.

Ion Breazu a fost un cercetător pasionat al presei, cu deosebire al Gazetei Transilvaniei, Amicul poporului, Biblioteca româ­nească, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, sprijinind cu abnegaţie Almanahul literar, apoi Steaua şi Tribuna din Cluj.

A fost secretarul Astrei într‑o vreme deosebită din existenţa acestei instituţii, dovedind o nemărginită preocupare şi competenţă pentru bunul mers al activităţii ei, interesându‑se direct de desfăşurarea vieţii culturale în toate despărţămintele acesteia. Stă mărturie în acest sens corespondenţa sa cu Octavian Lupaş (1908-1972), jurist, publicist, cercetător al trecutului cultural al Aradului, secretarul baroului de la Tribunalul din Arad, secretar al despărţământului Arad al Astrei, fost primar al Aradului. El a vegheat o viaţă la imprimarea conştiinţei de unitate, drept factorul cel mai important al dreptului nostru la existenţă pe plaiul mioritic.

 

Cluj, 20 octombrie, 1935

Stimate domnule Lupaş,

Regret foarte mult că aceste rânduri nu vă vin de la un om pe care să‑l cunoaşteţi personal. Ele ar găsi poate atunci o înţelegere mai dreaptă din partea D‑voastră.

Am plecat sâmbăta trecută la Arad, cu gândul ca printre cei dintâi oameni cu care voi sta de vorbă acolo să fiţi d‑voastră. Vă cunoşteam din scris, mai ales din acele portrete de români vrednici din părţile Aradului, pe care nu odată le‑am utilizat în cercetările mele de specialitate. Aveam aproape certitudinea că această înrudire de preocupări va forma o punte de apropiere între noi. D‑voastră lipseaţi însă din Arad, spre regretul nu numai al meu, ci şi al tuturor prietenilor devotaţi pe care îi aveţi acolo, reţinut la Stâna de Vale de o boală din care mi s‑a spus că sunt speranţe serioase să scăpaţi în curând, nevoind fiind deci să vă caut cu scrisul, dacă cu vorba nu v‑am putut afla.

Vă rog însă ca această introducere să nu vă sperie, că nu vă cer lucruri prea mari. Doream şi doresc să vă cunosc în noua mea ipostază de secretar al Astrei şi în ipostaza D‑voastră mai veche de secretar al despărţământului Arad. Când am primit această însărcinare, întâiul meu scop a fost cunoaşterea exactă a situaţiei din toate despărţămintele, rezultat al vizitelor la faţa locului, cu care ocazie aş sta de vorbă cu toţi animatorii lor.

Întâia mare descălecare am făcut‑o la Arad, din două motive: întâi de toate pentru că Congresul forului asociaţiei cu care Astra colaborează în multe despărţăminte a fost ţinut acolo, duminică şi luni, iar în al doilea rând fiindcă Aradul, prin înfiinţarea federaţiei F.A.C.A., mi se pare unul din cele mai interesante puncte din geografia culturală a ţării, deci, nu regret deloc această vizită. Din conversaţiile pe care le‑am avut cu câţiva astrişti din Arad, îndeosebi cu d-l dr. Iustin Marşieu (1879-1955) – avocat, om politic, colaborator al lui Vasile Goldiş în anii premergători Unirii, fost preşedinte al Federaţiei Societăţilor Culturale de pe lângă Astra, despărţământul Arad şi primul prefect al Aradului după Unire – şi dr. Iacob Radu – Canonic, luptător naţional, membru în Comitetul executive al Consiliului Naţional Român din Oradea Mare în 1919 –, rămân cu impresia hotărâtă că prin actul din martie a.c. d‑voastră aţi deschis o nouă fază în viaţa culturală a acestui mare centru românesc de la marginea vestică a românismului.

Din Unirea pe care aţi făcut‑o, într‑un spirit atât de înţelept, cred că va câştiga fiecare societate în parte şi va câştiga îndeosebi românismul arădean, care aşteaptă de mult acest gest de la d‑voastră, intelectualii.

Oamenii cu care am stat de vorbă mi‑au spus că în acest front de ridicare a românismului, d‑voastră faceţi parte dintre soldaţii întâielor rânduri. Mi s‑a amintit cu elogii de legătura permanentă pe care o aveţi cu cercurile culturale, de interesul pe care îl purtaţi bibliotecilor populare, de partea d‑voastră în redactarea revistei Hotarul şi de alte multe fapte săvârşite cu tinerească generozitate. Iată de ce, stimate domnule Lupaş, m‑aş bucura foarte mult dacă m‑aţi ţine la curent cu acţiunea d‑voastră culturală, relatându‑mi nu numai despre şovăiri şi greutăţi, la învingerea cărora aş putea da o mână de ajutor.

Informaţii cu privire la Ion Breazu, la organizarea şcolilor româneşti pe care le pregătiţi, la bibliotecile populare, la cercurile culturale, vă stau oricând la dispoziţie, cu toată mulţumirea de a vi le putea oferi. Vă doresc să vă restabiliţi în grabă, pentru a putea să vă reîntoarceţi între oamenii care vă aşteaptă cu iubire şi a reîncepe munca pe care o privim cu atâta încredere.

 

Al D‑voastră devotat,

secretarul Astrei,

Ion Breazu