logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

ALBUM

 

In memoriam – Onisim Colta

logoOnisim Colta s-a născut în 10 iunie 1952, în Baia Sprie (Maramureș). A fost un pictor uriaș, cu o amprentă unică, imediat recognoscibilă, un grafician de o rară finețe, scenograf (ani de zile la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad).

A absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția pictură, în 1976.

În 2006 obține titlul de Doctor în Arte Vizuale, la aceeași universitate clujeană, cu Suma cum laude.

A fost un membru valoros al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1980, filiala arădeană, și pentru un timp conferențiar universitar la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, profesor universitar la Facultatea de Design din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad și, de asemenea, redactor fondator (din ianuarie, 1990) al Revistei de Cultură Arca pe care a ridicat-o, prin inspirația sa, prin albumul de artă în policromie al fiecărei ediții, între cele mai importante publicații, nu doar literare, ci și de artă vizuală, din România. Tot aici, în Revista Arca, Onisim Colta a publicat comentarii, studii, eseuri, profiluri plastice despre mari pictori români de astăzi: Liviu Suhar, Zamfir Dumitrescu, Mihai Mănescu, Marin Gherasim, Constantin Flondor, Paul Gherasim.

Arta lui Onisim Colta – pictura, grafica, scenografia – a fost onorată cu mari premii de excelență naționale și internaționale, inclusiv cu cel al Uniunii Artiștilor Plastici din România (pentru grafică).

Onisim Colta a avut peste 40 de expoziții de artă personale, în țară și străinătate. Tablourile lui se află în prestigioase muzee din România și din străinătate, în colecții private, în instituții de cultură și administrative.

Mă întrebam într-un text despre arta lui: ce se află dincolo de acest veșmânt sclipitor, lucrat în filigran, cu lupa, în geometrii suple și cântărite, și răbdătoare asemeni unei pânze de păianjen? O sensibilitate rănită, vulnerabilă, fisurată. O durere ce și-a îndulcit țipătul, o neliniște ce a încremenit sacramental, o cădere întoarsă în levitație. Marele echilibru interior odată rupt, el se compensează printr-un efort înzecit în afară: în ordine, în simetrie, în armonie (cromatic luminos, ca substantiv, ca omonim al armoniei), care recuperează disperat totul. În primul rând elementele umile ale lumii, ignobile, degradate, aflate în suferință fizică: o gură știrbă de canal cu țevile ruginite, un zid vechi, scorojit, un Crist (puțin Rubliov), plasat între scânduri vechi, înnegrite, într-un ultim loc cuvenit, pești, nu în mediul lor vital, acvatic, ci întinși simetric pe sfoară și uscați nemilos la soare, cu pielea coaptă, zbârcită, cuie, în special în palme invizibile, dar și câte un Crist răstignit în geometrii perfecte, captive. O epifanie a durerii!

În luna august, 2022, cu ocazia Zilei Aradului, Consiliul Municipal i-a decernat titlul, binemeritat, de Cetățean de onoare.

 

 

(Vasile Dan)