POEZIE

Ildiko Şerban
poetă, prozatoare, Curtici

Obsesie


Cum e lumina
strecurată pe sub uşă
când sângeriul
stoarce din fulger
eoni
ceva ca un gând care tocmai pleacă
şi căruia nu i‑ai atins înţelesul
era ceea ce alţii povesteau şoptit
sau unii râzând
şi totuşi era acolo
într‑o curgere
lentă
obsesia.



Oftat


Aşa ziceau ei
deşi nimeni nu asculta
caleidoscopul respiraţiei
injectează ochii
până la roşu incandescent
la cât trebuie să respiri
să inspiri
să realizezi că eşti viu
să auzi
ce e important
şi în final chiar să asculţi
cum şuieră neputincios
oftatul.



Obicei


Rostogolit peste neant
un fel de nisip verzui
vânează cu aceleaşi săgeţi
bizonii de nicăieri
e golul ce caută focul
dintr‑un festin ancestral
când pietrele nu spun nimic
şi şopotul se ascunde
în curgere.



Oboseală


Magia degetelor din umbre
când peste flăcări se prăbuşesc
pereţii
uneori se închid uşi
alteori se aude un ţipăt
de fiecare dată aluneci
şi nu ştii când
vei atinge
deschiderea.