RESTITUIRI
Iulian Negrilă
istoric literar, Arad
Ion Bianu (1856-1935)
S‑a născut în satul Făget, judeţul Alba. După învăţământul primar şi secundar, a urmat Facultatea de Litere din Bucureşti, continuându‑şi studiile la Milano, Madrid şi Paris. A fost apoi profesor la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. În 1884 a devenit directorul Bibliotecii Academiei Române, funcţie în care a activat până la sfârşitul vieţii. În 1902 a fost ales membru titular al Academiei, iar în 1929 a devenit preşedintele acestei instituţii.
Ion Bianu este unul dintre autorii reformei ortografice din 1904, când s‑a introdus principiul fonetic în scrierea limbii române. În perioada 1907‑1931 a condus elaborarea unor mari lucrări, dintre care amintim: Bibliografia românească veche 1508‑1830 şi Catalogul manuscriptelor româneşti în trei volume.
Important filolog şi bibliograf român, Bianu a avut o bogată corespondenţă cu contemporanii săi. Dintre aceştia menţionăm pe Roman Ciorogariu, Teodor Păcăţeanu şi Iulian Marţian:
„Bucureşti, 9 – 22. II. 1912
Prea Venerate Părinte,
Demult nu am mai avut schimb de vorbe rostite sau scrise între noi. Aţi trecut şi vă aflaţi încă în valuri atât de urâte, de tulburi şi necurate, încât sunt cu inima strânsă şi adânc mâhnită că am stat privind la cele ce se petrec acolo unde trebuie ca toate puterile să fie unite într-o muncă serioasă spre a rezista valorilor care lovesc cu putere corabia vieţii noastre.
Am văzut – cât se poate vedea de aici – atâtea fapte rele, atâtea greşeli – încât, neputând face nimic spre încetarea sau înlăturarea lor, mi‑am întors cu scârbă capul şi privirea.
Acuma iar vă vin gânduri de împăcare. Ce bine ar fi fost să nu fi fost loc pentru asemenea interveniri din alte orizonturi!!! Şi să vă fi descurcat necazurile singuri acolo – fără amestec din afară şi fără aşa trageri de clopote sonore.
Dar împăcarea grabnică şi totală este o necesitate – o cer toţi – o strigă toţi.
Satisfac deci o dorinţă nejustificată a acelora care cred că un cuvânt prietenesc din partea mea ar putea fi folositor şi chiar trebuitor. Ştiu bine, şi ştii şi d‑ta, că nu este. Dar totuşi pacea între fraţii certaţi dorind‑o din toată inima, te rog să fii şi acuma cum te ştiu că ai fost totdeauna gata a face toate sacrificiile posibile, toate concesiile compatibile cu demnitatea şi cu interesele mari pe care le-ai slujit o viaţă întreagă pentru a reface pacea cât mai bună posibilă şi cât mai deplină.
Nu cunosc amănuntele trecute şi prezente şi nici punctele ce se propun spre atingerea scopului dorit, dar... este de dorit... să li se facă concesii! Deci, fă tot ce poţi spre a se ajunge la acest rezultat.
Complimente afectuoase veritabilului Domn Oncu !
Al D‑tale devotat prieten, I. Bianu”
(Arhivele Statului Arad, Fond Ciorogariu, Dosar nr.19, Filele 143-144).
Scrisoarea către Teodor Păcăţeanu (1852-1941) se referă la propunerea ca jertfele românilor descrise de el, să fie făcute cunoscute nu numai în ţară, dar şi în afara ei.
Teodor Păcăţeanu s‑a născut la Ususău, judeţul Arad şi a fost ziarist şi istoric.
El este autorul Cărţii de aur sau luptele politice‑naţionale ale românilor de sub coroana ungară, vol. I‑VIII, 1903 – 1915.
Iată scrisoarea:
„Bucureşti, 29 decembrie 1922
Nr. 30/923
Prea stimate Domnule Păcăţeanu,
Am citit cu cel mai viu interes Jertfele românilor pe care ai binevoit a mi le trimite împreună cu scrisoarea de la 26 curent. Cetirea s‑a încheiat aseară cu adâncă emoţiune în faţa elocvenţei cifrelor din minunatele tabele.
Cred că lucrarea ar trebui publicată cât mai grabnic, nu numai în ţară, ba şi afară, cel puţin textul şi tableta generală. Te învoieşti? Faci d‑ta demersuri pentru aceasta sau fac şi eu, ori numai eu? Cred că la Asociaţie..., în buna revistă „Transilvania”, unde prietenul Georgescu s‑ar grăbi să o publice, ar fi mai potrivit. Ce zici d‑ta ?
Ce bine ar fi să se facă asemenea lucrare pentru toate ţările româneşti: Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina. Voi face cât voi putea propagandă spre acest scop.
Până atunci te rog să primeşti cele mai vii mulţumiri pentru ce mi‑ai trimis.
Îţi scriu în capitala judeţului (fost comitat) meu natal cu oarecare emoţii.
Salutări cordiale, I. Bianu
(Arhivele Statului Sibiu, Dosar Păcăţeanu, Fondul Astra).
Urmează mai multe scrisori către Iulian Marţian (1867-1937), istoric român, care s‑a născut la Mintiu, judeţul Bistriţa Năsăud. În 1887, acesta a urmat şcoala militară din Sibiu. Apoi a fost ofiţer la Triest, Sarajevo, Lemberg, Braşov, Cluj şi Dej. A elaborat studii ca Ardealul. Constatări şi lămuriri (1925), Repertoriul arheologic pentru Ardeal (1921). A fost membru al Academiei Române şi a ţinut o bogată corespondenţă cu contemporanii, cum ar fi şi Ioan Bianu:
„Bucureşti, 20 decembrie – 10 ianuarie 1899/1900
Stimate Domnule Locotenent,
Colegul şi prietenul meu d‑l profesor N. Iorga mi‑a spus despre Dvs. lucruri pre cât de surprinzătoare, pe atât de plăcute. Este natural surprinzător (pentru că este foarte rar) ca un bărbat al armelor să aibă atât de mare interes pentru cărţile şi manuscrisele vechi, încât să facă colecţiuni, cum ne spune d‑l Iorga că aveţi d‑voastră. Pentru noi, care ne‑am dat toată munca vieţii în şi pentru asemenea colecţiuni, este iarăşi şi natural să ne bucurăm când găsim colegi de gusturi şi de interes ştiinţific ca şi noi.
Ne‑a pricinuit cea mai mare plăcere intenţiunea – după cum ne‑a povestit d‑l Iorga – de a dărui cândva colecţiunea d‑voastră acestei instituţii, în al cărei serviciu am onoarea de a împlini peste câteva zile 21 de ani.
Daţi‑mi voie să vă trimitem câteva din publicaţiunile noastre, care cred că vă vor interesa sau prin cuprinsul lor, sau prin partea de reproduceri din cele vechi, – în orice caz vă vor arăta cum sunt aici folosite manuscriptele şi cărţile vechi ţinute la dispoziţia altora ca toţi să le studieze şi aşa să se cunoască trecutul neamului nostru, care nu a fost aşa de întunecos şi de umilit totdeauna, cum le place unora să‑l prezinte din necunoştinţă sau din rea voinţă.
Primiţi, vă rog, domnule locotenent, expresiunea sentimentelor mele cele mai distinse, I. Bianu, bibliotecarul Academiei Române
Urmează mai multe scrisori adresate aceluiaşi Iulian Marţian alcătuite pe mai multe teme, pe care le cunoaştem din cele ce urmează, în ordine cronologică:
„Bucureşti, 9 februarie 1900
Stimate Domnule Locotenent,
Înapoiez lista pe care aţi binevoit a mi‑o comunica şi răspund că ne trebuie toate cele însemnate întrânsa. Numai două din toate acelea le avem, dar şi acelea în alte edituri şi anume din Clemens Wörterbuchi avem ediţia din 1929 (d‑voastră aveţi alta, cea din 1837, iar din Approbatae avem ediţiile Varadini 1653 şi Koloszvaratt 1799 (d‑voastră aveţi una din 1677).
Veţi face cea mai mare plăcere Academiei şi folos lucrărilor noastre literare şi bibliografice trimiţând cele însemnate din lista d‑voastră.
Primiţi, vă rog, expresiunea prea distinsei mele consideraţiuni, I. Bianu ”
„Bucureşti, 18 februarie – 2 martie 1900
„Prea stimate domnule Locotenent,
Am primit astăzi cele două pachete trimise de d‑voastră. Cărţile şi scrisorile vechi din ele sunt în adevăr foarte interesante din mai multe puncte de vedere.
Evanghelia de la Kalocz anul 1769 o avem, dar este foarte rară. Asemenea avem:
Elementa..., Klein – Şincai. Kindobonae, 1780;
Elementa... Şincai, Budae, 1805;
Nu avem nici un exemplar din:
Epistola Gh. Şincai ad Ioannem de Lipsky, Budae, 1804;
Din Evanghelia manuscrisă trimiteţi‑ne copie de pe o pagină întreagă, copiată rând cu rând cum este cea veche.
Al d‑voastră cu cea mai distinsă stimă, I. Bianu
(Scrisorile au fost cercetate la Arhivele Statului din Bistriţa, Fond V. Şotropa, Pachetul I, Dosar 16).