LECTURI PARALELE

Lucia Cuciureanu
poetă, eseistă, Arad

Un judeţ cât o ţară

Recent am primit un tom[1] de peste 500 de pagini despre Ţinutul Bistriţa‑Năsăud văzut prin ochii scriitorilor. M‑a interesat să‑l citesc din mai multe motive. În primul rând, pentru că n‑am fost niciodată la Bistriţa. Apoi, pentru că i‑am citit cu mare plăcere pe Ana Dragu, Dan Coman (am şi un top al cărţilor sale, Parohia e pe primul loc), Marin Mălaicu‑Hondrari, Ioan Pintea (am scris despre Mic jurnal discontinuu). Cu Gavril Ţărmure, editorul, am colaborat recent în vederea publicării unei cărţi la Editura Charmides. Pe V. Leac l‑am cunoscut în „timpul trăirii şi mărturisirii” lui la Arad. Urmăresc cu interes repertoriul Adei Milea, atât de aproape de poezie şi îmi plac experimentele teatrale ale lui Radu Afrim. Am urmărit la TV Gala UNITER, care a avut loc anul acesta la Bistriţa, cu îngrijorare, temându‑mă că nu se va ridica la nivelul ediţiilor anterioare. Nu a fost cazul. Am ajuns astfel la concluzia că la Bistriţa există „un câmp magnetic” care radiază cultură. Că instituţiile culturale sunt „locuite” aici de oameni de vocaţie care îşi fac meseria cu pasiune şi pricepere. Această carte este o dovadă în plus. În sfârşit, pentru că am şi eu un ţinut natal pe care‑l port în suflet şi care îmi provoacă adesea reverii, nostalgii şi alte emoţii tămăduitoare.

Argument‑ul lui Menuţ Maximinian oferă precizări despre geneza antologiei. Proiectul a fost demarat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud al cărei preşedinte era regretatul critic Andrei Moldovan, fiind realizat sub egida Consiliului Judeţean Bistriţa‑Năsăud în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj şi periodicul Răsunetul Cultural. Gând‑ul lui Ioan‑Aurel Pop evidenţiază rolul şcolii, acela de cultură şi de eliberare naţională, a liceului din Năsăud unde s‑a înfiinţat o societate culturală a elevilor, intitulată „Virtus Romana Rediviva”. Aici au studiat George Coşbuc, Iacob Mureşianu şi Liviu Rebreanu. Urmaşii au făcut biblioteci, centre culturale, reviste, între care Răsunetul Cultural şi Mişcarea literară. Cuvânt de însoţire este adresat de Irina Petraş care dovedeşte o bună cunoaştere a bistriţenilor pe care i‑ar caracteriza „o anume disciplină a existenţei şi a co‑existenţei paşnice, o mândrie a lucrului bine făcut, o asumare a datoriei de a păstra o tradiţie nobilă şi de a‑i perpetua formele de manifestare rodnică în prezent”. (p. 10) Are dreptate eseista clujeană şi când apreciază consistenţa vocilor antologiei: „Istorie, relief, literatură, obiceiuri, oameni de vază, istorisiri sentimental‑nostalgice valorează spiritul locului, adăugându‑i tuşe şi contururi inconfundabile”. (p. 11)

Prima parte, Efigii Locuirea esenţială, oferă spaţiu strămoşilor iluştri ai acestui colţ de ţară. Se ştie că Bistriţa este oraşul Imnului Naţional al României, că în oraşul naşterii sale se află Casa Memorială „Andrei Mureşanu” şi în Piaţa Centrală, statuia poetului. Liviu Rebreanu este prezent cu un fragment din „Cuibul Visurilor”. George Coşbuc, cu o scrisoare adresată tatălui său, expediată din Sibiu. Veronica Micle cu trei poezii. Ion Pop Reteganul, academicianul Iuliu Moisil şi Vasile Fabian‑Bob rememorează anii copilăriei şi anii de şcoală.

Partea a doua, Călători pe meleaguri bistriţene, îi surprinde la „drum” pe Alexandru Odobescu, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Henri H. Stahl, Radu Petrescu, Nicolae Manolescu, Jean Poncet şi Cornel Udrea. Impresiile lor vorbesc despre peisajul natural pitoresc, despre Cetatea Ciceului cu istoria ei de la Matiaş‑Craiul la Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Lucian Blaga şi‑a cumpărat casa din Dealul Dumitrei care n‑a putut fi salvată, aşa că numai casa surorii Letiţia a rămas să amintească de prezenţa poetului la Bistriţa. Tudor Vianu scrie impresii de la dezvelirea bustului de bronz al lui George Coşbuc, opera sculptorului Corneliu Medrea. La eveniment au participat soţia lui Liviu Rebreanu şi cele trei surori ale sale. Henri H. Stahl povesteşte despre întâlnirea unei echipe monografice cu sătenii din două aşezări de la graniţa Năsăudului. Radu Petrescu e prezent cu un fragment de Jurnal din anii apostolatului la Prundu Bârgăului. Jean Poncet evocă întâlnirea cu satul Runc, „satul poeţilor” şi „al oamenilor care citesc”. Cornel Udrea vorbeşte despre Năsăud ca despre o ţară. Nicolae Manolescu este prezent cu un discurs adresat elevilor de la Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu” de la Maieru. Domnia sa e convins că şcoala adevărată se face cu profesori dăruiţi şi cu elevi care învaţă: „Sunt profesori care spun că nu pot preda Sadoveanu în şcoală pentru că nu‑i interesează pe copiii de astăzi. Obligaţia ca profesor de română este să‑i faceţi pe copii să înţeleagă şi să le placă Sadoveanu. Cine nu e în stare, sunt târguri de job‑uri câte vreţi şi pot să se apuce de altă meserie. Este interzis să intri în şcoală cu o asemenea mentalitate. Dacă gândim aşa nu mai citim nimic din trecut, începând cu Biblia. Ce să facem cu Shakespeare, cu Rebreanu? Şi totuşi, trecutul trebuie respectat, cunoscut, înţeles şi aceste cărţi trebuie citite. Dragi copii, să vă gândiţi că de aici, din Maieru, a ieşit unul din cei mai mari romancieri români. N‑ar fi bine să întrebaţi ce dascăl a avut el la clasele primare care i‑a dat baza de pornire? Cine l‑a format? Ce i s‑a spus? Credeaţi că vine un mare maestru de la Cluj să‑i predea? Era învăţătorul lui din sat. Dacă aveţi ambiţii, profitaţi de şcoală pentru că, poate, de aici, dintre voi, se va mai naşte un Rebreanu mai mititel.” (p. 68‑69)

În partea a treia, Dinspre scriitorii locului: Nostalgii, Stampe, Evocări, semnează 115 autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Dintre cunoscuţi, V. Leac e prezent cu un poem nonconformist, Cine era de fapt, şi bine face, mai înviorează pagina. La fel procedează Ioana Bradea şi Ana Dragu, prima în proză, cealaltă în versuri, introducând ironia şi autoironia în texte imprevizibile, originale. Ioan Pintea ataşează amintirilor sale o fotografie veche. O fotografie cât o mie de cuvinte. Gavril Moldovan îl trădează pe poetul pe care l‑am descoperit comentându‑i un volum de Jurnal: „[...] timpul este o coajă de nucă pe valurile Someşului, o urmă de stea când calci pe ea, o stâncă adâncită‑n apă, când merg cu vaca de‑o adapă, e viermele ce roade greu ţesutul inimii din pieptul meu, un minereu abia constrâns la fapta ce l‑a compromis. Timpul prezent, trecut şi viitor nu pot fi decât aripi ce dor.” (p. 307) Olimpiu Nuşfelean vorbeşte despre locul în care îţi găseşte inspiraţia, „veranda casei părinteşti de la Şieu‑Sfântu”. Câţiva scriitori se exprimă în interviuri. Dinu Flămând trăieşte „obsesia ţăranului de peste păduri”. Ioana Nicolaie, în asentimentul fiului ei, scrie că grădina paradisiacă făcută de tatăl ei este cel mai frumos loc din lume. Dorin Tudoran se trage, după tată, din Bistriţa‑Năsăud, biblioteca judeţeană a deschis o bibliotecă sătească purtând numele lui. Din Dan Coman se poate citi un fragment din Cărţile Sângeorzului. Marin Mălaicu‑Hondrari precizează că numele lui nu e pseudonim şi că nimic nu şi‑ar dori mai mult vreodată decât să se întoarcă în copilăria petrecută la Sângeorz‑Băi.

În partea a patra se rezervă spaţiu celor 11 Invitaţi, în tot atâ­tea interviuri. Regizorul Radu Afrim locuieşte în mai multe oraşe, în funcţie de spectacole şi de teatrele care le găzduiesc. În luna noiembrie, luna „simplităţii”, stă mai mult timp acasă, la Beclean, încercând o regăsire de sine. Dan Coman vorbeşte despre festivalul de muzică şi poezie care are loc la Bistriţa. Maxim Dumitraş a înfiinţat un muzeu de artă modernă într‑un sat (mi‑ar plăcea, într‑o zi să‑l vizitez). De la Alexandru Gavrilaş, manager al Complexului Muzeal Bistriţa‑Năsăud, aflăm că în tot judeţul sunt 15 locaţii şi încă se aşteaptă inaugurarea unuia. Marcel Lupşe e pictorul „busuiocului”, prieten bun cu artistul Grigore Leşe, care l‑a însoţit la câteva expoziţii cu cântul său. Ada Milea este artista care, deşi a lucrat la Cirque du Soleil, în Canada, s‑a întors în ţară, chemată de „dorul de un loc”, de rădăcinile lui invizibile. Ioan Pintea vorbeşte din calitatea lui de manager al Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc”. El este un exemplu de om potrivit la locul potrivit. Iniţiativele şi acţiunile organizate, împreună cu cei doar 22 de angajaţi, sunt dovada (p. 492‑499). Alexandru Pugna, managerul Consiliului Judeţean pentru Cultură, apără valorile neamului, reuşind astfel să apere identitatea bistriţenilor. Gavril Ţărmure, manager al Palatului Culturii Bistriţa, este unul dintre iniţiatorii festivalului „Poezia e la Bistriţa”, care s‑a născut în urmă cu 13 ani. Conduce, de asemenea, Editura Charmides, o editură de prestigiu. În sfârşit, Cornelia Vlaşin, şef Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale, vorbeşte despre documentele importante care se găsesc aici: imagini de la o nuntă de la ţară la care a fost naş Dimitrie Gusti, 26 de fotografii ale vizitei cuplului regal, în gară şi un tablou al Reginei.

În capitolul Personalităţi ale judeţului Bistriţa‑Năsăud, se exprimă 19 oameni cu care se mândreşte locul. Îmi erau familiare până acum, dintre ei, Vasile Rebreanu, prozatorul şi dramaturgul şi Vasile Rebreanu, tatăl lui Liviu Rebreanu, prototipul învăţătorului Herdelea, Zaharia Sîngeorzan,  Maria Ivănescu, soţia poetului Cezar Ivănescu, traducătoare a unui roman de Ferdinand Celine şi lingvistul Vasile Scurtu.

Ultima parte, Academicieni năsăudeni, este un material realizat de Ioan Seni. Sunt 34 de nume importante. Cei mai cunoscuţi fiind George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Emil Isac, Tiberiu Brediceanu, Grigore C. Moisil, Lucian Blaga, Iuliu Hossu şi Ion Creangă. Unii dintre ei doar legaţi conjunctural sau familial de Năsăud sau de judeţul Bistriţa‑Năsăud.

Cartea a apărut la editura condusă de Vasile George Dâncu, de asemenea un om al locului. Proiectul a fost susţinut şi realizat sub egida Consiliului Judeţean Bistriţa‑Năsăud, contribuţie care ar trebui să‑i „molipsească” şi pe conducătorii judeţului nostru. Numai că pentru această izbândă este nevoie de oameni care să cultive mândria locală, să promoveze obiceiurile, tradiţiile şi poveştile locului. E nevoie de viziune şi de acţiune, pentru că nicăieri nu se întâmplă astfel de lucruri pocnind din degete şi transferând responsabilităţi altora. E nevoie, aşadar, de solidaritate în buna convieţuire.

[1] Spiritul locului Ţinutul Bistriţa‑Năsăud prin ochii scriitorilor. Antologie gândită de Menuţ Maximinian, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj‑Napoca, 2022