LECTURI PARALELE

Ioan Matiuț
poet, editor, Arad

Rubla, ca spațiu de pedeapsă[1]

După ani de documentare prin satele de la granița cu Serbia și în Bărăgan, Mariana Gorczyca scrie cartea Rubla, locul fără umbră, apărută la editura Școala Ardeleană, 2022. O carte despre deportările „titoiștilor”, evenimente tragice, de istorie relativ recentă, mai puțin cunoscute publicului. În contextul conflictului personal dintre Stalin și Tito, din perioada 1948-1954, regimul comunist de la București, aflat necondiționat de partea lui Stalin, a strămutat în Bărăgan, devenit spațiu de pedeapsă, majoritatea populației din satele aflate în apropierea graniței româ­no-iugoslave. Singura lor prezumtivă vină, pentru care erau condamnați la această izolare, a fost posibila contaminare cu ideile „titoiste”. Au fost vremuri de tristă amintire în care nu era nevoie de nicio justificare pentru a aresta, condamna, deporta și chiar ucide pe oricine considera regimul că ar putea fi o amenințare. De multe ori abuzurile se bazau doar pe delațiunile mincinoase ale unor consăteni cu „origini sănătoase” care râvneau la proprietățile victimelor.

Satul închisoare din Bărăgan, pe care îl recuperează literar autoarea prin cartea sa, se numește Rubla. Un nume dat de locuitorii din Însurăței, localitatea cea mai apropiată, după ce Constantin Ciolac, personajul principal al cărții, a vrut să plătească un sac de ardei cu o rublă rămasă de când a fost dus la muncă forțată în Kazahstan.

Pe acest schelet de istorie reală își construiește autoarea cartea, combinând personaje și întâmplări reale cu ficțiune. Satul care ia naștere aproape din nimic, sub soarele arzător al Bărăganului, este format dintr-un amalgam de naționalități: sârbi, români, turci din Ada Kaleh, macedoneni, nemți, dar și basarabeni și bucovineni refugiați în România după anexarea Bucovinei de nord de către URSS și așezați tocmai în satele bănățene de la granița cu Iugoslavia. Chiar și Constantin Ciolac, a ajuns în această parte de Banat după ce a trecut în copilărie, printr-o experiență limită, masacrul de la Fântâna Albă, unde a fost îngropat de viu și a supraviețuit ca prin minune. Între aceste familii de religii, tradiții, obiceiuri și culturi diferite se nasc veritabile relații de conviețuire și solidaritate care îi ajută să supraviețuiască în greaua încercare la care erau supuși. Regimul de supraveghere al organelor represive era foarte dur, locuitorii erau numiți „elemente„ iar spațiul în care aveau voie să se deplaseze era bine delimitat și supravegheat. Cu toate acestea, din satul închisoare au loc și două dezertări, eșuate în cele din urmă. Nu lipsesc nici încercările, unele reușite, de îndoctrinare a copiilor care frecventează școala din Însurăței și de transformare a lor în informatori ai organelor represive, manipulați să își toarne chiar proprii părinți pentru înăbușirea din fașă a oricărei încercări de răzvrătire. Drame mai mici sau mai mari se întâmplă în această pestriță lume. Moartea prin înec a unui copil aflat cu clasa la o ieșire în natură și dispariția misterioasă a morarului din Însurăței, agită și mai mult atmosfera de echilibru fragil al comunității de deportați. În contrapondere, o poveste de dragoste se înfiripă între învățătoarea din sat și activistul de partid de la raion.

Se distinge și un personaj misterios, Eric Artur Blaer, care ținea un jurnal al evenimentelor. Om cu afaceri în Clisura Dunării, umblat prin lume și cu educație aleasă, a fost prins în conjunctura nefericitelor evenimente și deportat la Rubla. Jurnalul său este o sursă importantă pentru documentarea unor anumite evenimente dar și de meditații. Prin acest personaj, autoarea își asumă rolul naratorului din umbră care aduce rigoare atunci când situația o cere.

Constantin Ciolac este personajul cel mai prezent în carte, fiind cât se poate de real, singurul care mai locuiește și în prezent în casa sa din Rubla, restul satului dispărând odată cu moartea lui Stalin, ridicarea restricțiilor de călătorie și întoarcerea deportaților acasă în Banat. Mărturiile lui au fost foarte prețioase în reconstituirea evenimentelor și a vieții reale din satul Rubla.

Autoarea trece de la un plan la altul cu lejeritatea și talentul unui scriitor experimentat. Gestionează foarte bine personajele, contextul istoric, evenimentele și întâmplările, în spiritul acelor vremuri cumplite pentru victimele regimului comunist de inspirație sovietică. Folosește toate ingredientele necesare unei cărți de succes: poveste (chiar și de dragoste), tensiune, conflict, suspans. Din păcate, funcționarea defectuoasă a pieței de carte din România, limitează, nedrept, accesul publicului cititor la această reușită apariție editorială. Însă, ea rămâne ca o lecție necesară de neuitare dar și o carte de literatură de cea mai bună calitate.

[1]  Mariana Gorczyca, Rubla, locul fără umbră, editura Școala Ardeleană, 2022