LECTURI PARALELE
Ana Dobre
eseistă, Alexandria
Reîntoarcerea acasă a lui N. I. Herescu[1]
Din perspectiva imperativului recuperării literaturii exilului își construiește Mihaela Albu, cunoscută și reputată cercetătoare a literaturii diasporei românești din perioada 1945-1989, noua lucrare dedicată aristocratului culturii românești, N. I. Herescu (Turnu Severin, 5 decembrie 1906 – Zurich, 19 august 1961)1.
Abordarea tematică urmărește, cu rigoare și acribie, calea studiului, mai puțin a tratării eseistice, fapt evidențiat în construcția pe etaje, bazată pe o structură solidă, în care subiectul este urmărit pas cu pas, lărgind cercurile concentrice până la cuprinderea a cât mai multor zone de interes cultural. Metoda pare a trata personal o aserțiune a lui N. I. Herescu, referitoare la fenomenul reputației, regăsit într‑un articol publicat în Gândirea, nr. 4/1937: „Fenomenul reputației pare să se producă după legea cercurilor în apă, când ai aruncat cu piatra: ca să se poată lăți în cercuri cât mai largi, reputația trebuie să se nască în cercul cel dintâi și cel mai restrâns al oamenilor de-o aceeași meserie”.
Primul cerc al cercetării monografice a Mihaelei Albu delimitează atmosfera culturală interbelică (Introducere. A fost odată un timp, au fost niște oameni... România interbelică și «generația de aur»), dând posibilitatea următorului cerc – al vieții lui N.I. Herescu (N.I. Herescu – o viață în slujba culturii), integrat și condiționat, în determinsimul social-politic și cultural al epocii sale, pentru ca, apoi, vălurelele să cuprindă activitatea lui culturală – ca fondator și redactor de reviste, ca scriitor cu multiple posibilități de exprimare artistică: poezie, proză (romanul Agonie fără moarte), traducător, critic și istoric literar, fără a omite activitatea didactică – profesor, până în 1944, la Universitatea bucureșteană; cuprinderea evenimentelor se dilată până la granița ce permite formularea unor concluzii, completate de reflectarea în conștiința critică a lui Liviu Franga, care realizează Profilul unui luptător de ieri în cultura română, consemnare care deschide discursul critic al Mihaelei Albu către potențialitatea actului receptării, în multitudinea presupusă a lecturii critice sau de strict interes cultural. Anexa, cuprinzând aspecte din activitatea scriitorului N. I. Herescu – editor, jurnalist, poet, romancier, traducător, critic și istoric literar, conferențiar, cu fragmente reprezentative din opera acestuia, este o introducere în opera celui investigat, un alt cerc de investigare propus cititorului pentru a-l descoperi pe N. I. Herescu în amplitudinea personalității sale creatoare, a militantismului său pentru cauza limbii și a culturii române.
Spirit poliedric, trăsăturile personalității lui N. I. Herescu îl definesc în complexul determinism al relației cu ceilalți, cu/ prin predispoziția către comunicare și prietenie, trăsături care-l fac apt pentru solidaritatea de generație. Aceste calități, identificate în structura personalității sale, pot oferi o explicație privind succesul acestei generații, în ciuda vitregiilor vremurilor, generație care a rezonat empatic și comprehensiv în fața marilor seisme ale timpului istoric pe care l-au traversat, convinși că au de îndeplinit un destin cultural și o misiune – aceea de a integra spiritualitatea românească în universalitate.
Predispoziția pentru prietenie este, totodată, o modalitate de răsfrângere în oglinda conștiinței celuilalt. Importantă este această predispoziție la N. I. Herescu, dar la fel de importante sunt și răsfrângerile celorlați despre el, încât autoportretul, sugerat prin manifestările și comportamentul omului, se intersectează cu portretul pe care i-l fac ceilalți.
„Nepotul ultimului ban al Craiovei”, „profesor de boierie”, trăsături esențiale ale personalității sale se prelungesc în mărturia lui Mircea Eliade: „Opera lui de latinist, de umanist și poet îl răsfrânge pe de-a-ntregul. Am ținut să amintesc cât de organic se leagă opera de viața lui Herescu și de concepțiile lui despre existență și demnitatea omului. A trăit întocmai cum credea el că trebuie să-și trăiască viața un poet nutrit de valorile clasicismului greco-latin.”, sau Mircea Popescu, „Nicolae Herescu a fost realizarea fericită a unui tip de om, pe care, voind a-l respecta și după moarte, nu avem decât a-l imita.”, mărturii pentru viitor care conturează un model exemplar al intelectualului sub vremi, care nu abdică de la valorile sale, considerând demnitatea umană, libertatea, valori eterne, inalienabile la care omul nu poate renunța fără a pierde, ireversibil, partea eternă a sufletului. Asemenea lui Petre Pandrea, mandarinul valah, de exemplu, N. I. Herescu nu a acceptat niciun fel de tranzacție cu propria conștiință, înțelegând să omită dintre opțiunile sub presiunea terorii istoriei, atât compromisurile, cât concesiile.
Verticalitatea sa ca om își pune amprenta asupra operei – la fel de verticală, manifestată în ceea ce a constituit sensul luptei sale pentru România și limba română. „Toată viața profesorului și savantului, a scriitorului și omului politic N. I.Herescu a fost o luptă”, spune Mihaela Albu, luptă care are ca repere inalterabile: patria ca tezaur inalterabil, tradiția națională – spirituală și materială, libertatea gândului și a cuvântului – individual și a tuturor, adevărul integral și neascuns și, desigur, dreptatea socială și națională.
Sub presiunea vitregiei vremurilor, activitatea culturală a lui N. I. Herescu a cunoscut două perioade: cea românească, de până în 1944, și cea a exilului (1944-1961). Volumele publicate în țară: poezii – Basmul celor patru zodii (1926), Cartea cu lumină (1926), studii și eseuri – Însemnări literare (1926), Pentru clasicism. Fapte. Idei. Oameni.1926-1936 (1937), Destinul împărătesc al împăratului (1939), Caete clasice (1941), Milliarium, I, II (1936-1941), Bibliographie de la littérature latine (1943, Catullo (1943), Punti di vista sulla lingua di Tito-Livio (1943), Horațiu. Arta poetică (1943), traduceri – Style et hasard. Lirica lui Horațiu (1929), Plaut, Militarul îngâmfat (1941) și Lirica latină, f.a., antologie, se completează cu cele puține, publicate în străinătate: La poeésie latine. Études des structures phonétiques (1960), Ovidiana. Recherches sur Ovide (1958), Entretiens avec J. Marouzeau (1962), întrucât efortul intelectual a fost îndreptat și fructificat în jurnalismul militant, risipit cu generozitate în revistele exilului: Luceafărul (1948), Caete de dor, Îndreptar, Gânduri libere, Cuget românesc, Românul, Înșir’te, mărgărite, Destin, Acta Philologica, articole din care transpare implicarea în viața politică a țării natale, prin „informarea asupra situației din țară, prin apelul la menținerea reperelor identitare, prin conștientizarea cititorilor asupra realităților momentului”, atitudine care-l așază pe N. I.Herescu în compania altor jurnaliști militanți precum Mircea Popescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca.
Exilul românesc din perioada 1945-1989, prin personalitățile care i-au dat valoare, reprezentându-l în ceea ce are valoros și peren, propune modele arhetipale de intelectuali pentru care valorile naționale, românești, au fost cel mai important reper, fiindcă pierderea identității naționale era resimțită ca o tragedie. O demonstrează N. I. Herescu, omul care a refuzat să adopte cetățenia străină (portugheză și spaniolă) chiar cu riscul de a pierde posibilitatea afirmării pe plan profesional, pierzând, astfel, acreditarea ca profesor universitar în Portugalia și în Spania. Exemplul lui este astăzi cu atât mai pilduitor.
Cartea Mihaelei Albu, N. I.Herescu. Un aristocrat al culturii române, o monografie necesară, își relevă, în acest fel, importanța ca document literar, completând un vid de informație referitor la tematica exilului și deschizând calea cercetării viitoare, dar și ca document sufletesc – un arhetip al iubirii de țară, al încrederii în valorile naționale, al responsabilității morale față de țara, patria în care te-ai născut: terra, pământul pe care ai răsărit, și patres, patria părinților, a străbunilor.
21 aprilie 2023
[1] Mihaela Albu, N.I. Herescu. Un aristocrat al culturii române, Colecția Cărțile exilului, Editura Aius, Craiova, 2021.