Uniunea Scriitorilor din România – filiala Arad

logo

Vasile BARBU

 

Poet, animator cultural şi traducător – s-a născut la 6 septembrie 1954, la Uzdin, în fosta Jugoslavie (Serbia). Este licenţiat al Facultăţii de Litere din Novi Sad, secţia limba şi literatura sârbă. Iniţiator al multor acţiuni culturale, care au făcut din Uzdin un fel de centru al limbii româneşti, a fondat Societatea literar-artistică „Tibiscus”, editura şi revista „Tibiscus”, revista „Ginta latină” şi „Casa Limbii Române”, Festivalul de poezie „Drumuri de spice” de la Uzdin. A publicat versuri în revistele româneşti din Voivodina şi din ţară: „Tribuna”, „Renaşterea bănăţeană”, „Dacia literară”, „Bucovina literară”, „Porto Franco”. A publicat câteva volume despre românii din Banatul sârbesc: Acum 35 de ani – schiţă monografică (1989), Activitatea corală din Uzdin – 1885-1990 – monografie (1990), Uzdin zic, Uzdin gîndesc (1999), Cronica handbalului uzdinian (1998), Sărbătorile bisericii noastre străbune (1999), Oameni de seamă ai Banatului (mai multe volume, din 1999 încoace) ş.a. A realizat şi publicat o antologie de versuri a membrilor SLA „Tibiscus” – Atîtea lumi de vise, de cîmpuri şi de flori (1990), o carte de interviuri – Continente cu dragoste (1998), un volum de aforisme – Cu faţa la perete (1992).

 

CĂRŢI PUBLICATE:

Versuri:

Refugiu în visele fecioarelor (1991),

Aici totul e dor (1993),

Botezul cîmpiei cu lacrimi de mătase (1994),

Lacrimă la o margine de aşteptare (1995),

Drumuri de spice (1996),

Bătătorind drumurile ploilor (1997),

În zodia bordeiului (1998),

Catapetesme regăsite în sîngerarea cuvintelor (2000),

Ultima noapte de păcat (2001),

Cele mai frumoase poezii (2002),

Omul fără drum (2004);

Rodul zădărniciei şi al muţeniei, 54 de poeme plus unul, în volumul: Nicolae Nicoară-Horia şi Vasile Barbu, Doi poeţi – aceeaşi limbă, Editura Nigredo, Arad, 2008.

Poezii în grai bănăţean:

Năloagă în fondroc (2001),

Ştroalie goalie (2006 – împreună cu Ionel Stoiţ).