Uniunea Scriitorilor din România – filiala Arad

logo

Romulus BUCUR

 

Poet, eseist, traducător, publicist; redactor-şef-adjunct la revista „Arca”. Universitar. S-a născut în 11 mai 1956, la Arad. Părinţii: tatăl, Constantin, mama Sári (n. Izsák) Studii: cursurile primare şi gimnaziale le face la Şcoala Generală nr. 1 iar cursurile liceale le urmează la Liceul „Moise Nicoară” din oraşul natal. A urmat Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti (1975-1980). Debut în „România literară”, cu poezie (18 mai 1978), fiind girat de autoritatea critică a lui Nicolae Manolescu. Debutul are loc în volumul colectiv Cinci (1982), iar debutul cu volum personal, în Greutatea cernelii pe hârtie (1984) pentru care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Colaborează la majoritatea revistelor literare şi culturale din ţară: „România literară”, „Orizont”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Poesis”, „Interval”, „Calende”, „Cronica”, „Tomis”, „Haiku”, „Echinox”, „Arca”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Familia „Ateneu”, „Vatra”. Colaborează la reviste din afara ţării: „Quacheus” (Australia), „Litterae” (Canada), „Poetry Ireland Rewiew” (Irlanda). Membru (din 1982) al grupului de film experimental Atelier 16 (cunoscut ulterior drept Kinema-Ikon şi, după 1990, drept Intermedia). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990). Membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România – ASPRO (din 1994). Premii: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1984; Premiul pentru poezie al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor în 1995 şi 1998 şi Premiul pentru critică în 2000; Premiul pentru poezie ASPRO, în 1998 şi Premiul pentru critică al revistei „Poesis”, în 2000. Premiul Uniunii Scriitorilor, (filiala Arad) pentru cea mai bună carte de poezie, 1995 (Dragoste & Bravură); Premiul pentru multimedia (1996) al Centrului Internaţional pentru Artă Contemporană (împreună cu grupul «Intermedia»), decernat la expoziţia Experiment interferenţe şi prospecţiuni în arta românească, în anii '60 – '90; Premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de poezie, 1998 (Cîntecel (e)); Premiul Uniunii Scriitorilor, (filiala Arad) pentru cea mai bună carte de poezie, 1998 (Cîntecel (e)); Premiul „Frontiera – Poesis” pentru critică literară, (Poeţi optzecişti (şi nu numai) în anii '90), 2000; Premiul Uniunii Scriitorilor, (filiala Arad) pentru critică literară, (Poeţi optzecişti (şi nu numai) în anii '90), 2000; Premiul ASPRO pentru experiment (împreună cu grupul «Intermedia»), pentru proiectul Alteridem.exe, 2003; participare, cu acelaşi grup şi acelaşi proiect, la Bienala de la Veneţia.

logoRomulus Bucur este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai generaţiei optzeci, format în atmosfera de studiu a universităţii bucureştene şi în febra cenaclurilor literare; „Junimea”, îndrumat de Ovidiu S. Crohmălniceanu şi „Cenaclul de luni”, condus de profesorul şi criticul Nicolae Manolescu. Îşi începe activitatea publicistică alături de Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin şi Alexandru Muşina cu volumul colectiv Cinci (1982) stârnind, pe lângă reacţii pozitive ale criticii de specialitate şi unele explozii furibunde din partea unor activişti culturali, înregimentaţi politic. Primul său volum individual, Greutatea cernelii pe hârtie (1984) este consemnat favorabil de critici de primă mărime pentru luciditatea ironică, pentru „coerenţă şi stringenţă” (Mircea Martin, 1984); pentru „cruzime şi sentimentalitate, stil parodic, memorie culturală, mefienţă faţă de retorică” (Eugen Simion, 1985). Prin acest volum îşi conturează poziţia de confesiv ironic, retras în spatele unui delicat bricoleur al imaginilor. Dotat cu o „scară rulantă a memoriei” subtilul strateg se mişcă într-un spaţiu nelimitat, explorând straturile succesive ale unei odisei fragmentate de imposibilitatea fixării într-o matcă narativă, dar şi din nevoia de a o face cât mai bine. „Micul realism citadin şi sentimental al lui Romulus Bucur implică o scriitură lucidă şi rafinată, care poate părea naivă dar e îndelung elaborată” (Nicolae Manolescu, 1984). Volumul Literatură, viaţă (1989) readuce în prim plan raportul poeziei cu biografia, a proiecţiei originale a vieţii şi lumii în vers. Asistăm acum la manifestarea „unei aroganţe stilate”, dar şi la „spectacolul unei experienţe prematur saturate de sine” (Gh. Grigurcu, 1990). Alegerea ipostazei de seducător în Dragoste şi bravură (1995) e o nouă etapă prin care poetul aprofundează un proiect mai vechi pe care îl conjugă cu o experienţă erotică mai nouă, animată de pasiunea pentru viziunile lui e. e. cummings asupra literaturii. Asemenea îndepărtatului său maestru, poetul îşi proiectează feliile de viaţă într-o reţea de legături secrete cu ajutorul cărora sondează, dincolo de detaliile libidinale, un orizont erotic propriu. Programul său ţinteşte în acest fel obţinerea unei dicţiuni inconfundabile, în vederea obţinerii unei repartiţii omogene a greutăţii cernelii pe hârtie. Haloul intim, autobiografic al poemelor se developează după un ritual tantric conectat la întâmplări obscure: „priveşti pe fereastră/ e noiembrie n-ai ce să faci/ presiunea intertextuală e atât/ de puternică încât/ începi să/ 'citeşti scrisori din roase plicuri'/ visezi că e duminică/ o voce spune/ alo, te iubesc”. Poemele se nasc din ştiinţa ordonării concretului după o anumită disponibilitate, când ironică şi blândă, când lucidă şi gravă, hărţuind retorica după o anumită strategie. „În termeni poetici, teama de a nu fi înghiţit implică retorica seducţiei, cea de a nu înghiţi retorica respingerii” (Ioana Pârvulescu, 1995) Fără a fi nevoit să apeleze la artificii şi podoabe, prevăzător cu propriile invenţii, poetul nu mizează pe concentrarea, pe poanta de la sfârşitul poemului, ci îşi deconcertează cititorul cu aluzii parcă voit scăpătate, cu imagini livreşti îmbălsămate în text sau cu reziduurile teribil de cuminţi rămase de la festinul copiilor teribili ai noului val. Uşor agresiv în demersul său, el îşi consumă arderea liniştit, ca pe o meditaţie yoghină, înfiorând cu vibraţia rostirii cenuşa caldă a poemului care se va risipi nu peste mult timp. Originalitatea proiecţiei în vers a lumii şi a spiritului în cerneală vine, în cazul său, de la cunoaşterea şi frecventarea unor tehnici orientale de conduită şi meditaţie, fapt ce îl singuralizează printre optzecişti. Bravura este o formă de detaşare ironică şi punctul de pornire în aventura intertextualizării cu alte personaje şi întâmplări. Este în acelaşi timp mijlocul de a se delimita de amorul cărtărescian şi de iubirea muşiniană. Cu volumul Cântecel(e). Fast-food poems (1998), tradus şi în engleză şi publicat la o editură britanică, poetul pătrunde în spaţiul insular, după ce mai publicase împreună cu Mircea Cărtărescu la Dublin, Poetry at annaghmakerrig (1994). Cât priveşte inovaţiile stilistice, ele ating aici apogeul prin experienţa p.c.-ului care pătrunde adânc şi scrupulos în intimitatea eului, împreună cu câteva simboluri ale noii mitologii: radioul, internetul, graffiti, imaginile deformate pe calculator, afişul, jocul puzzle etc. Devenit cibernautul generaţiei sale, un fel de Ulise postmodern, Romulus Bucur preferă să se identifice cu pata acelui violon d'encre: „viaţa şi opera/ se transformă/ într-un uriaş/ hipertext/ clic”. E concluzia cibernautului după ce a scotocit internetul, după ce a străbătut mările şi capcanele tinereţii, după ce a hoinărit, ispitit de câteva din marile erezii ale secolului 20. Sentimentalismul distilat în imagini pure ascunde în fond un păzitor al intimităţii creatoare, capabil să exploreze realitatea în toate direcţiile. Volumul de critică Poeţi optzecişti (şi nu numai) în anii 90 (2000) este o carte consistentă, rod al experienţei de cronicar literar la revista „Arca”. El scrie despre cartea de poezie cu autoritatea unui creator autentic, implicat în canonizarea generaţiei 80, dar şi cu subtilitatea unui traducător redutabil, cu acribia specialistului care nu îşi permite să trişeze sau să scrie din obligaţie, cu conştiinţa profesionistului care nu îşi pierde vremea cu amatorii. Dintre cele 60 de nume de care se ocupă, câteva, importante, nu aparţin generaţiei sale, dar au o certă legătură cu ea: Gellu Naum, Marin Sorescu, Petre Stoica, Ion Caraion, pe de o parte, şi Emil Brumaru, Vasile Dan, Cezar Ivănescu, Şerban Foarţă, pe de alta. Poetul-critic este un interpret aplicat, un cititor aplicat, un analist sobru şi inteligent care ştie să evite idiosincraziile; în sfârşit, un neobosit căutător al ineditului, al filonului valoros din poezia sfârşitului de mileniu. Cu ocazia apariţiei volumului de Poeme alese (2008) criticul Al. Cistelecan observă în postfaţa intitulată De la lehamite la galanterie etapele pe care poetul le-a parcurs în cei treizeci de ani de când scrie poezie. Radicalizarea discursului său l-a determinat să afirme că „În vreme ce toţi ceilalţi optzecişti îmbătrânesc, Romulus Bucur întinereşte”. În economia poemului lui Romulus Bucur intră (în volumul O seamă de personaje secundare, 2009) imagini şi clişee ale existenţei intime, ale cuplului sau ale singurătăţii incurabile pe care ţi-o procură nu doar starea de lehamite a individului în tranziţie, cât starea post-coitală a bărbatului, analiza rece, logica intransigentă, retorica dată la minimum, detaliile fără însemnătate care cheamă alte şi alte imagini pe un fond livresc în care se regăseşte, transcris neapărat în engleză. Ciclul Un anotimp al memoriei e decameronul său (chiar dacă un alt ciclu se numeşte Heptameronul) cu deschideri şi trimiteri dinspre anatomia cuplului spre mecanica existenţei. Poemul lui Bucur este 90% imagine, de unde şi o anumită puritate şi claritate de diamant a expresiei. Iar senzaţia de inexprimabil vine din acest jurnal alb, al dragostei, al aventurii erotice şi al bravurii în care caută teritorii neexplorate ale trupului şi intimităţii. Îl ajută la asta şi îi dă un aer exotic, cultura şi practica yoghină, poeţii pe care i-a citit sau i-a tradus, universul calculatorului şi viaţa care l-a purtat pe seducător spre „o seamă de personaje secundare”. Hipnotismul poemului său vine dintr-o atentă dozare a energiilor ying/yang şi a registrului imaginar şi din puterea de a se concentra pe corpul fizic, în relaţie cu cel astral, într-un glissando perfect al detaliilor care te ţin în priză până în ultimul moment al emisiei lirice: „să ne imaginăm o masă/ poate şi două scaune/ pe ea o ceaşcă de cafea/ (detaliile le lăsăm în suspensie)/ poate fi şi ceai plus variaţiunile posibile/ dacă suntem orientalizaţi/ un abur ce se ridică uşor/ să construim mai departe cadrul/ o încăpere – poate fi o cameră/ un bar sau altceva/ o terasă sau un alt loc public/ unde ai iluzia intimităţii/ să privim totul/ ca prin flacăra tremurătoare/ a unei lumînări/ să ne gîndim că nu contează timpul/ ci doar cuvintele ce-ngheaţă-această clipă” (pe o temă dată). Explorarea iubirii ajunge uneori la sexualitatea pură, asemănătoare cu imaginile din tratatele vieţii intime la chinezi; ea demitizează erotismul „déjà vu, déjà vecu” şi îl reconfigurează într-o nouă iniţiere, spre propria „vânătoare de fantome”: „o iei în braţe şi/ o aşezi cu grijă pe pat/ îi desfaci blînd picioarele/ îngenunchezi între ele/ netezeşti interiorul coapsei/ ca pe un pergament îl umezeşti/ apoi cu sărutări şi scrii/ orice numai elogios să fie/ te ridici şi îi alături picioarele/ ca să se imprime scrisul tău/ în oglindă” (poem pentru coapsa stîngă) Chiar şi puţinele exerciţii de imaginaţie (poemul pe o temă dată, citat mai sus poate fi o artă poetică, în acest sens) îl poartă spre „iluzia intimităţii”, cu acea caligrafie specială a poemelor, dictată de multe ori de relaţia poetului cu calculatorul. Studiind motricitatea cuplului poetul reinventează gesticulaţia, poziţiile, mişcarea, bucuria şi reiterarea „micii morţi”, cărora le conferă o nouă greutate pe hârtie, o nouă meta-fizică, a cărei expresie o găsim în ciclul body-trip. Atmosfera specială a poeziei lui Romulus Bucur are drept fundal realitatea autohtonă cu inserţii parodice din poezia anglo-saxonă, cu citate din poeme şi song-uri, cu mirosuri foarte diferite, de la bucătărie la „budă”, cu gustul cafelei, al nessului, al ceaiului exotic sau al bucatelor de la McDonald, dar şi al trupului celuilalt („acum explorez o nouă dimensiune/ a sexualităţii mele/ te gust/ îmi place să-ţi port tricoul iau/ mirosul tău”) şi cu energiile care circulă libere prin fiinţă şi îi stimulează funcţiunile creatoare. E o poezie curat şi firesc postmodernă chiar dacă uneori ai senzaţia că realitatea e cosmetizată şi deviată într-o direcţie „ideală”, ieşită parcă din filmele americane (bune). Oricum, imaginaţia din poemele lui Romulus Bucur bate filmul existenţei chiar şi pe terenul corectitudinii politice: „dacă/ aş aparţine unei categorii socioprofesionale utile/ (clasa muncitoare sau ţărănimea muncitoare)/ şi nu aş fi un nenorocit de bugetar/ (coate-goale maţe fripte scîrţa-scîrţa/ pe hîrtie)/ dacă/ mi-aş potrivi ceasul/ după ora europei/ şi nu după timpul african/ atunci poate că/ guvernul acesta de hoţi & incompetenţi/ nu mi-ar fura 15% / (cît trei sancţiuni disciplinare laolaltă)/ poate că/ n-aş striga disperat după reformă/ ca după o iubită ce dispare după colţ/ ca să n-o mai vezi niciodat: pro-cras-ti-naţiune” (dacă).

 

CĂRŢI PUBLICATE:

Poezie:

Cinci (împreună cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin şi Alexandru Muşina), Bucureşti, Editura Litera, 1982

Greutatea cernelii pe hîrtie, Bucureşti, Editura Albatros, 1984

Literatură, viaţă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989

Dragoste & Bravură, Timişoara, Editura Marineasa, 1995

Poetry an Annaghmakerrig (împreună cu Mircea Cărtărescu), Dublin, Dedalus Press, 1996

Ditty / Cîntecel, London, Slow Dancer Press, 1998

întecel (e). Fast-food Poems / Ditties, Braşov – Piteşti, Editura Paralela 45, 1998

Cărticică pentru pisică, Braşov, Editura Aula, 2003

Poeme alese, Editura Aula, Braşov, 2008;

O seamă de personaje secundare, Editura Tracus Arte, 2009.

 

ESEU

Imaginea de sine a evreului român: Mihail Sebastian şi N. Steinhardt , Braşov, Editura Universităţii “Transilvania”, 2013

 

PREZENT ÎN URMĂTOARELE ANTOLOGII:

Simone Reicherts-Schenk, Streiflicht. Eine Auswahl zeitgenössischer Rumänischer Lyrik, Kastellaun, Dionysos Verlag, 1994

Dieter Schlesak, Gefärlicher Serpentinen, Rumänische Lyrik der Gegenwart, Edition Druckhaus, 1998

Alexandru Muşina, Antologia poeziei generaţiei '80, Piteşti, Editura Vlasie, 1993

Laurenţiu Ulici, O mie şi una de poezii româneşti, Bucureşti, Editura Du Style, 1997

Florin Şindrilaru, Antologia poeziei româneşti culte, Bucureşti, Editura Teora, 1998

 

TRADUCERI:

Claude Royet-Journoud, Dragoste în ruine urmată de Doliul perioadă de invazie (împreună cu Alexandru Muşina şi Ioan Moldovan), Timişoara, Editura Marineasa, 1995

Laureano Silveira, Partea neagră a părţii albe, (împreună cu Alexandru Muşina şi Ioan Moldovan), Satu Mare, Editura Decalog, 1997

John Le Carré, Micuţa Toboşăreasă (în colaborare), şi postfaţă, Bucureşti, Editura Univers, 1998

Raymond Queneau, Exerciţii de stil, (coordonare şi supervizare a traducerii), Piteşti – Bucureşti, Editura Paralela 45, 2004

Micuţa toboşăreasă , Bucureşti, Editura Rao, 2012

 

CRITICĂ:

Capitole din Gheorghe Crăciun (coord.), O istorie didactică a literaturii române, Magister, 1998

Capitole din Gheorghe Crăciun (Editura) Competiţia continuă. Generaţia '80 în texte teoretice, Paralela 45, 1999

Poeţi optzecişti (şi nu numai) în anii '90, Editura Paralela 45, 2000

Capitole din Gheorghe Crăciun (coord.), Istoria literaturii române pentru elevi şi studenţi, Chişinău, Editura Cartier, 2004

 

ANTOLOGII:

Antologia poeziei moderne. Poeţi moderni despre poezie (împreună cu Alexandru Muşina), Bucureşti, Editura Leka Brîncuş, 1998

Romanian Poets of the Eighties and Nineties, (împreună cu Andrei Bodiu şi Georgeta Moarcăs), Editura Paralela 45, 1999

7 poeţi români – 7 poeţi britanici / 7 Romanian Poets – 7 British Poets, selecţie şi traduceri, Arad, 2000, Colecţia revistei «Arca» & British Council

Alexandru Muşina, Antologia poeziei generaţiei '80, Piteşti, Vlasie, 1993, Editura a II-a, Braşov, Aula, 2002

Simone Reicherts-Schenk, Streiflicht. Eine Auswahl zeitgenössischer Rumänischer Lyrik, Kastellaun, Dionysos Verlag, 1994

Laurenţiu Ulici, O mie şi una de poezii româneşti , Bucureşti, Du Style, 1997

Dieter Schlesak, Gefärlicher Serpentinen, Rumänische Lyrik der Gegenwart , Edition Druckhaus, 1998

Florin Şindrilaru, Antologia poeziei româneşti culte, Bucureşti, Teora, 1998

Laurenţiu Ulici, Antologia poeţilor tineri, 1978-1982, Bucureşti, Muzeul Literaturii Române, 2005

A gyönyör román művészete. Kortárs román költők, Arcuş, Arcus, 2006

Balázs F. Attila, Egy zacskó cseresznye, Bratislava, AB-ART, 2009

Ovidiu Pecican, Antologia prozei scurte transilvane actuale, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2010

Dumitru Chioaru, Noua poezie nouă, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2011

Dan Mircea Cipariu şi Ioan Cristescu, Maratonul de poezie şi jazz 2011, Bucureşti, Tracus Arte, 2011

Kocsis Francisko, Dirijabilul de hârtie. Cele mai frumoase poezii, 1971-2011, Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2011

Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Cele mai frumoase poeme din 2010, Bucureşti, Tracus Arte, 2011

Radu Vancu, Poetry is Smart. Festivalul internaţional de poezie Sibiu 2013, Sibiu, Editura Armanis

Vasile Dan – Gaál Áron, Ponton. O antologie literară româno-maghiară / maghiaro română, Arad, Mirador, f. a.

 

 

CO-AUTOR AL URMĂTOARELOR CD-uri / DVD-uri colective (împreună cu grupul Kinema Ikon):

1996, Opera prima, premiul pentru multimedia la expoziţia Experiment 60 80 (organizată de CSAC & Artexpo)

1997, Commedia del Multimedia (prezentat la expoziţia OSTranenie, Bauhaus Dessau Berlin)

2003, alteridem.exe, premiul ASPRO pentru experiment, 2003, lucrarea reprezentînd de asemenea România la Bienala de la Veneţia, 2003

2005, Kinema Ikon worx 1970 – 2005, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, 2005

 

REFERINŢE CRITICE:

În volume: N. Steinhardt, Critică la persoana întâi, Cluj, Editura Dacia, 1983, p. 251-254; Eugen Simion, Sfidarea retoricii. Jurnal german, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1985, p. 297-301; Al. Cistelecan, Top-ten, Cluj, Editura Dacia, 2000, p. 27-29, 132-134; Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989, p. 486-491; Gheorghe Grigurcu, Existenţa poeziei, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1986, Marin Mincu, Poeticitatea românească postbelică, Constanţa, Editura Pontica, 2000, p. 410-413; Gh. Perian, Scriitori români postmoderni, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996, p. 140-142; Dan Petrescu, Tentaţiile anonimatului, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1990, p. 208-215; M. Niţescu, Atitudini critice, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1983, p. 167-172; Radu G. Ţeposu, Istoria tragică şi grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Bucureşti, Editura Eminescu, 1993, p. 101-102; Ion Pop, Viaţă şi texte, Cluj, Editura Dacia, 2001, p. 239-244; Mircea A. Diaconu, Poezia română postmodernă, Braşov, Editura Aula, 2002; Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. I, Braşov, Editura Aula, p. 390-391, Gheorghe Mocuţa, Pe aceeaşi arcă, Arad, Editura Mirador, 2001, p. 34-37 Al. Cistelecan, Magna cum laude. Diacritice II, Editura Tracus Arte, 2012, pp. 29-35).; DBLR s.v., DGLR s.v., DSA s.v., DSB s.v.

 

APRECIERI CRITICE:

„Preocupat nu atît de autenticitatea trăirii, cît de efectul de autenticitate pe care-l poate produce discursul, Bucur amalgamează vocile personajelor încît rolul său de poet postmodern, cum nu încetează să fie nici în acest volum, rămîne acela de-a le înregistra şi translata cu ingeniozitate tehnică, aşa cum se întîmplă în Translation Workshop: „îmi placi/ şi tu/ de altfel cu mine/ nu există cale de mijloc/ ori mă iubesc ori mă detestă/ din prima/ n-ar trebui să mănînc atîta/ o să mă îngraş dar tu/ mă iubeşti şi aşa nu/ cum îţi par nebună nu/ da' de unde perfect normală”. Descopăr în acest singur poem mai lung, structurat din secvenţe, între poemele de obicei scurte şi percutante ale lui Romulus Bucur, mai ales prin finalul lor, temele şi modul de scriitură ale poeţilor douămiişti, care-l recomandă ca maestru al lor pe cît de mult frecventat, dacă nu de-a dreptul imitat, tot pe atît de puţin recunoscut ca atare. Două sunt temele dominante ale întregului volum, computerul şi sexul, prin care surprinde spiritul vremii noastre, întîlnindu-se cu cei mai tineri poeţi şi influenţîndu-se reciproc se pare, dacă ar fi să compar ponderea expresiei cu detalii sexuale, care chiar dacă realizează efectul de autenticitate scontat, nu îndeplineşte în aceeaşi măsură şi criteriul estetic, ignorat sau comentat ironic, divulgînd de fapt noua convenţie, ca de pildă în Zona lui Mercur: „te invitase la o cafea/ să-ţi arate lucrarea ei a fost/ dezamăgită că n-ai chemat-o la tine/peste două-trei zile/ ai dat peste ea în parc/ pe speteaza unei bănci aşteptîndu-te/ avea o pizdă urîtă cu buze mari/ răsfrînte (îţi vine să tai şi să scrii/ sex dar de ce să te cenzurezi/ cînd asta se poartă acum/ şi oricum nu există cuvîntul potrivit/ pentru ce vrei să exprimi)/îşi desfăcuse picioarele/ aproape în sfoară/ pe urmă a trecut deasupra/ chiuind ca la rodeo/ (de unde ai mai scos-o şi pe asta)/ apoi aţi adormit îmbrăţişaţi”, care ar putea face deliciul cititorului actual dedat limbajului licenţios. Nu cred însă că originalitatea şi valoarea poeziei lui Romulus Bucur s-ar afla în aceste concesii făcute modei/ gustului vulgar, ci că dacă ceva s-a schimbat în evoluţia sa începînd cu Cîntecel(e). fast-food poems, atunci noutatea constă în decrisparea totală a scriiturii pînă la transformarea ei – cum constata Al. Cistelecan încă din postfaţa antologiei de autor – într-o jubilaţie senzuală care face „poetica să juiseze”. Se pare că computerul i-a sporit poetului libertatea de-a se juca cu cuvintele/ textele şi cu imaginile, procesînd o nouă osmoză între gîndire şi simţire, imaginaţie şi senzualitate, în măsură să virtualizeze concretul şi să corporalizeze abstractul într-o viziune mai cuprinzătoare a lumii. O lume care redevine miraculoasă şi, prin urmare, poezie, la intersecţia dintre iluminarea spirituală şi banalitatea cotidiană, dintre real şi livresc, ceea ce face ca aceste versuri dintr-un poem fără titlu să fie parodic programatice: „îţi zici, vorba filosofistului/ domle livresc mai e cotidianu' ăsta”. Această lume este construită şi deconstruită ludic, din cuvinte, prin colaj sau intertext, abundente fiind expresiile englezeşti, ca într-un fel de happening. Înclinaţiei spre lettrism pe care o detectam în lectura primelor volume, îi succede acum propensiunea spre un gen de picto-poezie, în realizarea căreia computerul devine un bun aliat. Îl prefer însă pe Romulus Bucur din poemele mai puţin experimentale, chiar clasic concepute şi construite, dintre care reprezentativ pentru această etapă a evoluţiei sale mi se pare a fi cel intitulat pe o temă dată: „să ne imaginăm o masă/ poate şi două scaune/ şi pe ea o ceaşcă de cafea/ (detaliile le lăsăm în suspensie)/ poate fi şi ceai plus variaţiunile posibile/ dacă sîntem orientalizaţi/ un abur ce se ridică uşor/ să construim mai departe cadrul/ o încăpere – poate fi o cameră/ un bar sau altceva/ o terasă ori un alt loc în public/ unde ai iluzia intimităţii/ să privim totul/ ca prin flacăra tremurătoare/ a unei lumînări/ să ne gîndim că nu contează timpul/ ci doar cuvintele ce-ngheaţă această clipă”. Un poem extraordinar prin construcţie şi simplitatea expresiei, care măsoară drumul parcurs de Romulus Bucur de la Tristan Tzara şi e.e.cummings la Mircea Ivănescu şi, în cele din urmă, la el însuşi.” (Dumitru Chioaru, Formula personală a lui Romulus Bucur, „Ramuri”, nr. 4/ 2010)