Horia Al. CĂBUŢI

 

eseist, prozator, traducător, publicist.

Născut în 28 octombrie 1956 în Arad, a absolvit Liceul teoretic (în denumirea actuală Colegiul Național) „Emanuil Gojdu” din Oradea în 1975, iar în 1981 Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Institutul Politehnic „Traian Vuia” (actualmente Universitatea Politehnică) din Timișoara. A lucrat ca inginer electronist la Direcția Apelor Crișuri din Oradea (1981-1988) și Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie București – filiala Oradea (1988-1990). Între timp și-a început activitatea literară ca membru permanent al Cenaclului literar „Iosif Vulcan” din Oradea, condus de criticul literar Virgil Podoabă, publicându-i-se primele texte în revistele Familia și Vatra. După 1990 a renunțat complet la cariera în inginerie, angajându-se pe postul de referent cultural la Casa de Cultură a municipiului Oradea, perioadă în care a fondat, împreună cu alți membri ai Cenaclului „Iosif Vulcan”, prima publicație orădeană liberă de după căderea comunismului, Gazeta de Vest, ocupând funcția de redactor șef adjunct. După încetarea apariției acesteia, a lucrat ca redactor și secretar general de redacție la publicația Noua Gazetă de Vest până la dispariția ei, în 1995. Din 1996 până în 2019 și-a manageriat propria agenție de publicitate, Artmedia Publicitate. A colaborat cu întreruperi mai lungi sau mai scurte la revistele:  România Literară, Familia, Arca, Vatra, Neuma, Steaua, Orizont, Calende, Aurora, Kelet-Nyugat, Cronograf, Vâlcea Literară.

Pe lângă activitatea profesională și literară, a mai abordat și alte domenii ce au o mai ocolită sau mai directă legătură cu scrisul său: în 1975 a obținut diploma de absolvire a Școlii Populare de Artă din Oradea, secția vioară. În perioada cursurilor a fost membru al Orchestrei de Cameră a instituției, cu care a participat la numeroase concerte și concursuri naționale la care a obținut premii și medalii. Între anii 1978-1988 a practicat alpinismul de performanță, fiind sportiv de categoria I la cluburile Politehnica Timișoara și Mecanica Oradea, cu participare constantă în campionatul național, precum și la numeroase alpiniade intercluburi. Începând din 1986 și până în prezent desfășoară o continuă activitate muzicală în corurile de cameră orădene: Camerata Felix, Francisc Hubic și Voces cu care a participat la turnee, festivaluri și olimpiade corale interne și internaționale încununate cu numeroase premii și medalii.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România începând din 2019.

CĂRŢI PUBLICATE:

Bardo Thödol, Cartea tibetană a morţilor, studiu introductiv şi traducere, în următoarele ediţii: Colecţia Revistei Arca, 1992; Sophia, 1994; Herald, 1995, 2004, 2010, 2019.

Încăperea diacului, proză scurtă, Biblioteca Revistei Familia, 1997

Peisajul metaontic, eseuri, Biblioteca Revistei Familia, 2019

Tărâmurile ceţii, eseuri, Biblioteca Revistei Familia, 2020

Contrateme, eseuri, Limes, 2023

Paradoxul de luni, Limes, 2024

  

COLABORATOR LA VOLUMELE:

Serge Hutin, Secretele tantrismului, Sophia, 1993

D.H. Popescu, E. Sauciuc, Tiberiu Ciorba, Capitol dintr-o carte pierdută, Biblioteca Revistei Familia, 2014

Viorica Pârja, Cântecul, oglinda sufletului, Maestro Tip, 2015

 

PREMII LITERARE:

Premiul pentru proză, Zilele „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 1985

Premiul Revistei „Familia” pentru creaţie literară, Oradea, 1986

Nominalizare la „Superlativele anului” ale Revistei „Cuvântul” pentru volumul Încăperea diacului, Bucureşti, 1997

Premiul pentru debut – proză al Uniunii Scriitorilor, Filiala Arad, 1998, pentru volumul Încăperea diacului

Premiul revistei Arca – eseu pentru volumul Peisajul metaontic, 2019;

Scriitorul lunii februarie 2024, premiu acordat de Uniunea Scriitorilor din România în colaborare cu Primăria Municipiului Iași.

 

 REFERINŢE CRITICE:

Maria Genescu, România Literară 17/1992; Simona Man, Tribuna Ardealului 53/1992; Florin Ardelean, Familia 4/1997, Arca 4-5-6/2019, 1/2021, 2/2023; Tudorel Urian, Cuvântul 6/1997; Gheorghe Mocuța, Arca 7-8-9/1997; Roxana Din, Echinox 1-2-3/1998; ; Traian Ștef, Familia 5/2019, Sorin Lavric, România Literară 45/2019; Senida Poenariu, Vatra 8-9/2019; Dumitru Augustin Doman, Argeșul 8759/2021; Simona Grazia Dima, Ex Ponto, 1-2/2021; Horia Gârbea, Luceafărul de dimineață 4/2021, 5/2023, România literară 23-24/2023.

 APRECIERI CRITICE:

„...riscul de-a te sufoca din cauza presiunii conceptuale și a amplitudinii teoriilor puse în scenă cu virtuozitate și cu aplomb, este greu de evitat. Horia Al. Căbuți o face în primul rând pentru că are un echipament cultural extins mult dincolo de limitele științelor de care se ocupă, dexteritate și control asupra ideilor cu care jonglează, ceea ce-i conferă o anume detașare și o neașteptată prospețime de viziune.” (Florin Ardelean)

„Tipul de eseu al lui Horia Al. Căbuți este unul captivant însă dificil la lectură, cere angajarea intelectuală a cititorului, efort în înțelegere dar, la sfârșit, cel pornit pe calea parcurgerii lui e răsplătit cu asupra de măsură ca la o descoperire personală, neașteptată, a frumuseții și adâncimii propriului său mister existențial.” (Vasile Dan)

„Considerațiile lui Horia Al. Căbuți, acest veritabil poet al profunzimilor paradoxale ale științei, cu privire la caracterul incognoscibil al investigației, sunt magistral formulate. Belșugul metaforelor sale scânteietoare dă imaginea adâncirii anxietății a însuși investigatorului biruit.” (Simona-Grazia Dima)

„Atmosfera povestirilor se apropie de «acea stare de somnolență în care ai senzația că timpul și lucrurile trec prin afara spațiului în care te afli, fără să te atingă, eventual doar sugerându-ți din când în când câte ceva despre existența lor izolată». Acest spațiu este încăperea diacului, cea care conservă, protejează și sufocă în același timp.” (Roxana Din)

„El se poziționează, în demonstrațiile sale, la confluența literaturii cu artele (pictură, muzică), cu filozofia și cu științele exacte, cu disciplinele naturii și societății. Altfel zis, el se dovedește a fi eseistul total, fără a se limita la un domeniu sau altul, având astfel acces la o viziune structurală de ansamblu asupra diferitelor domenii, dar făcând-o într-un mod corect și «pe înțeles»” (Dumitru Augustin Doman)

„Cu asemenea teorii se ocupă Horia Al. Căbuți, pe care le aplică operelor literare din genul prozei, căutând să afle și să demonstreze existența supra-temelor sau a meta-temelor, cum le-aș numi eu, care însoțesc textul, înglobate, adânc sau la vedere, în scrierile analizate” (Horia Gârbea)

„Suntem recunoscători pentru această apariție editorială, necesară și așteptată, în primul rând scriitorului orădean Horia Al. Căbuți, precum și revistei „Arca” din Arad (…) «Cartea tibetană a morților (Bardo Thödol)» este și trebuie să fie un eveniment pentru oricare dintre noi, marcându-ne n mod benefic felul de a ne gândi viața și de a ne imagina moartea.” (Maria Genescu)

„În ciuda titlului abscons, a cărui alură enigmatică nu îți spune la început nimic, volumul lui Horia Al. Căbuți se citește cu plăcere, ba chiar cu voluptatea celui care asistă la o incursiune temeinică în universul științelor.” (Sorin Lavric)

„Horia Al. Căbuți este un prozator puternic și sensibil, exigent și abscons care ridică foarte sus performanța debutului și e capabil de mari surprize.” (Gheorghe Mocuța)

„Ca prozator, Horia Alexandru Căbuți s-a născut, spre a folosi o metaforă mitologică uzată, dar cât se poate de adecvată în cazul de față – ca Pallas Athena din capul lui Zeus. Așadar, el a apărut dintr-o dată matur, cu însemnele și virtuțile talentului prezente și gata să intre în acțiune din prima clipă. Săltând pasajul noviciatului, darul său nativ pentru scris a țâșnit imediat în plină lumină, manifestându-se cu vigoare, claritate și concizie.” (Virgil Podoabă)

„Un adevărat câștig și pentru cititorul căruia științele exacte nu-i transmit altceva decât o nesfârșită serie de chinuitoare și indescifrabile «formule». Și dacă acest proces deloc simplu de accesibilizare sau popularizare a științei tot nu convinge, deși probează un autor cu o vastă pregătire, demn să stimuleze curiozitatea lectorilor, Căbuți scoate asul din mânecă prin stilul silogistico-metaforic susținut prin forță expresivă și consistență epică, și mai ales prin repercutările în existențial, în viața noastră cea de toate zilele, așa că nu ne rămâne decât să exclamăm împreună cu Richard Dawkins, «Ce păcat să mori și să le ratezi pe toate!»” (Senida Poenariu)

Prezentare rațională de teorii, eseu despre proiecțiile minții umane în căutarea adevărului universal, epică orchestrând modele științifice pe scena orchestrei filarmonice, cartea lui Horia Al. Căbuți ne spune că putem scrie și despre altceva decât despre dragoste și ură, moarte și înviere, bine și rău etc.” (Traian Ștef)

„În ultimă instanță, toate prozele lui Horia Alexandru Căbuți cuprinse în acest excelent volum de debut reprezintă etape ale unei călătorii spre universul interior. Dialogând cu modele spirituale pe care le admiră (literare și filosofice, în principal, dar și muzicale) sau dând frâu liber imaginației, tânărul scriitor nu face decât să-și sondeze adâncimile sufletului.” (Tudorel Urian)