Štefan DOVÁĽ

 

Prozator. Traducător. Pseudonimul literar al lui ŞTEFAN DOVALY. Născut la 11 decembrie 1950, în oraşul Nădlac, jud. Arad. Decedat la 19 martie 2011. Studii: şcoala primară, gimnaziul şi liceul la Nădlac; Universitatea din Bucureşti, Facultatea de limbi şi literaturi slave, specialitatea: limba şi literatura slovacă, limba şi literatura română (anul absolvirii, 1974). Activitatea profesională: profesor de limba şi literatura slovacă la Şcoala generală din Huta Voivozi, jud. Bihor (1974-1977), profesor, director, la Casa pionierilor şi şoimilor patriei din Nădlac, jud. Arad (1977- 1990), redactor la revista Uniunii Democratice al Slovacilor şi Cehilor din România (redactor şef – 1995 – 2002), Naše snahy (Străduinţele noastre) – 1990-2011. Debut: proză scurtă, Janin prípad [Cazul Ianei], în almanahul „Variácie” [„Variaţii”], 1980. Debut editorial: volumul de proze scurte: Návraty [Întoarcerile], 1984. Colaborări la revistele: „Orizont”, „Triumf”, „Literárny týždenník” (Slovacia), „Rovnobežné zrkadlá” – „Oglinzi paralele”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1991; membru de onoare al Asociaţiei Scriitorilor Slovaci (Republica Slovacă), membru al Societăţii Culturale şi Ştiinţifice „Ivan Krasko” din Nădlac; preşedinte al Cenaclului Literar „Onrej Štefanko” din Nădlac. Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pentru volumul de proze scurte Žofi ne trápenia [Grijile Sofiei], 1999.

 

 CĂRŢI PUBLICATE:

 Šťastie [Norocul], proză scurtă, Editura Ivan Krasko, Nădlac, 1995;

Šedé dni [Zile cenuşii], roman, Editura Ivan Krasko, Nădlac, 1997;

Žofine trápenia [Grijile Sofiei], proză scurtă, Editura Ivan Krasko, Nădlac, 1998;

Zima v záhradách ruží [Iarna în grădinile trandafirilor], roman, Editura Ivan Krasko, Nădlac, 1999;

Spontánne stretnutia [Întâlniri spontane], proză scurtă, Editura Ivan Krasko, Nădlac, 2001;

Návraty domov [Întoarcerile acasă], proză scurtă, Editura Ivan Krasko, Nădlac, 2001;

Dydine zážitky [Păţaniile Dydei], proză scurtă, Editura Ivan Krasko, Nădlac, 2006;

Tu a inde [Aici şi dincolo], proză scurtă, Editura Ivan Krasko, 2008;

roman, Úsmevy a chmáry [Zâmbete şi întunecimi], Editura Ivan Krasko, 2009.

 

REFERINŢE CRITICE:

în volume:

DSA s.v., DSB s.v., Peter Andruška: Literárna tvorba Slovákov z Dolnej zeme (Bratislava, 1994); Peter Andruška: Literárna tvorba národnostných menšín (Nitra, 2000); Dagmar Mária Anoca: Hladanie sférického priestoru (Nădlac, 1997); Corneliu Barborică: Pohlady, rozhlady a solilokviá (Nădlac, 1996); Florin Bănescu: Muşchetarii Câmpiei de Vest (Nădlac, 1996); Slovník slovenských spisovatelov Dolnej zeme. Juhoslávia, Maïarsko, Rumunsko (Bratislava, 1994); Slovník slovenských spisovatelov (Praha, 1999).

 

 APRECIERI CRITICE:

 „Cartea/nu/ numai despre slovacii din Bihor”. Debutul de carte al scriitorului slovac Ştefan Dovály a îmbogăţit proza slovacă din România din două puncte de vedere: formal, deoarece este o carte de proză scurtă; tematic, deoarece este inspirată din mediul Bihorului. Dar nu e numai o carte despre Bihor, despre slovaci. De aceea autorul îşi alege titlul Întoarcerile, care în subtext este motivul de legătură al celor trei proze. Mediul bihorean apare aici sub diferite aspecte, ori ca model al existenţei, ori culisa în spatele căreia se refl ectă alte tendinţe ale autorului. Tendinţa monografi că a tânărului autor apare numai în prima proză, care poartă denumirea protagonistului Ján Korytár Medveï. Tabloul vieţii slovacilor din Bihor la răspântia sec. 19 şi 20 până la sfârşitul primului război mondial are o componentă epică bogată. Păcat că materialul complet al subiectului nu are o desfăşurare echilibrată. La început aflăm detaliat despre modul de viaţă în păduri, evenimente importante cum ar fi nunta sunt introduse în acţiune în mod realist, dar plecarea în lume după muncă, războiul, captivitatea în Siberia, sunt punctate pe scurt. Dar, e adevărat, că pentru autor important era momentul întoarcerii, bucuria întoarcerii şi mai puţin importantă descrierea şederii în afara localităţii natale. Dacă întoarcerea din prima proză este o întoarcere fericită în comuniunea din care eroul a fost smuls, în a doua proză, Vânătoarea, este problematizată. Aici intră în confl ict două modele de existenţă, dintre care unul elementar, care se retrage, formează fundalul iar pe prim plan trece o altă problematică. Astfel şi aspectul monografi c se schimbă într-unul psihologic. Autorul extrage din viaţa contemporană, urmăreşte schimbările în psihologia tânărului inginer Martin Kliment, deci e vorba de formarea noii intelectualităţi, care caută legătura şi diferenţa a două „lumi”... (Dagmar Maria Anoca, „Variácie”, nr. 8)

 „A apărut o carte interesantă”. Nu demult la Editura Societăţii Culturale şi Ştiinţifi ce „Ivan Krasko” din Nădlac a apărut o carte interesantă a lui Štefan Dovál, Dovaly, Ştefan 97 Štastie [Norocul]. În cele opt proze scurte, autorul dezvoltă tematica vieţii zilnice a unui ghid autohton şi altele pe litoralul Mării Negre în anii şaptezeci – optzeci... Descrierea litoralului, apropierea furtunii cu toată simbolistica ei, descrierea nopţilor înstelate, plajele încinse, aglomeraţia aeroportului, a restaurantelor, hotelurilor în timpul sezonului estival, care contrastează puternic cu monotonia câmpiei sau cu dealurile bihorene... Tocmai de aceea tablourile din cartea lui Štefan Dovál, sunt mai atractive, deosebite pentru cititorul nostru.... (Pavel Rozkoš, „Naše snahy”, nr. 12/1995)

 „A treia proză a lui Štefan Dovál, Zile cenuşii, este poemul nefericirii umane. Cititorul nu va găsi în ea răsturnări spectaculoase şi triste în soarta eroului principal, Marek. Autorul parcă neintenţionat, fără compătimire sentimentală, urmăreşte şederea personajului său în spital din septembrie până în ianuarie. Patru luni de toamnă şi iarnă, petrecute în compania altor pacienţi asemănători lui, formează cadrul temporal în care se „desfăşoară” viaţa bolnavului Marek. Este un cadru temporal posomorât, dar nu la înnorările toamnei se referă titlul cărţii. Cenuşii sunt zilele lui Marek din cauza monotoniei, uniformităţii. Picură din ele culoarea cenuşie, chiar dacă din când în când unii pacienţi pleacă pe calea veşniciei, singurele momente de excepţie în cursul monoton al vieţii deşi nimeni nu ia în tragic aceste evenimente...” (Corneliu Barborică, „Naše snahy”, nr. 6/1997)

 ...„Žofi ne trápenia [Grijile Sofi ei], cartea de povestiri din anul 1998 (premiată de Filiala Asociaţiei Scriitorilor Arad), reprezintă întoarcerea repetată a lui Dovál la mediul rural, adică întoarcerea autorului acasă, în realităţile lui apropiate şi intime. Personajul central al acestor proze este însingurata, bătrâna Sofia. Redând micile ei trăiri, la prima vedere micile „griji”, Dovál a reuşit o redare sclipitoare „a feţei etice a omului contemporan” (Peter Andruška), caracterul conservator şi neadaptabilitate, dar în acelaşi timp fineţea omului de la ţară, astfel reuşind să dea viaţă unui personaj exemplar şi valoros al satului contemporan....” (Ondrej Štefanko: Doválove návraty domov, Návraty domov, 2001).