Geo GALETARU

 

Poet, prozator. Profesor. Gheorghe Galetar (pseudonim literar: Geo Galetaru). Născut la 8 septembrie 1947, com. Cenad, jud. Timiş. Studii: Şcoala generală din comuna Cenad, Liceul Teoretic din Sânnicolau Mare, Facultatea de Filologie de 5 ani (secţia română-franceză) a Universităţii din Timişoara (absolvită în 1972). Ocupaţia: profesor de limba română şi limba franceză la Şcoala cu clasele I-VIII Igriş, jud. Timiş (1972-1992), profesor de l. română-l.franceză la Şcoala cu clasele I-VIII Dudeştii Noi, jud.Timiş (1992-2013). Debut: în revista „România literară”(1969), debut girat de Ion Caraion. Debut editorial: în volumul colectiv Popas între poeţii tineri, îngrijit de Victor Felea (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). Colaborări la revistele: „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Viaţa Românească”, „Orizont”, „Familia”, „Tomis”, „Orient Latin”, „Poesis”, „Ardealul literar şi artistic”, „Semenicul”, „Reflex”, „Sud”, „Semne”, „Paralela 45”, „Anotimpuri literare” etc. Membru al USR, filiala Arad (din 2011). Premii literare: Premiul Festivalului de poezie „Lucian Blaga” şi al Casei de cultură „Lucian Blaga” din Sebeş (1994); Premiul Bibliotecii Judeţene Alba la Festivalul internaţional „Lucian Blaga” (2004); Premiul revistei „Sud” la Concursul Naţional de Creaţie Literară „Vasile Voiculescu”, Secţiunea Proză, Buzău (2005).

 

CĂRŢI PUBLICATE:

Inefabila ninsoare, [poezii], Editura Facla, Timişoara, 1981;

Alfabetul mirării, [poezii pentru copii], Editura Facla, Timişoara,1987;

Vară de crini, [poezii], Editura Mirton, Timişoara, 1997;

Înduplecarea nopţii, [poezii], Editura Mirton, Timişoara, 1998;

Steaua ta, copilărie, [poezii pentru copii], Editura Mirton,Timişoara, 1999;

Epifanii pentru Daniel, [poezii], Editura Eubeea, Timişoara, 2003;

Alte epifanii pentru Daniel, [poezii], Editura Eubeea, Timisoara, 2007;

Cântec pentru somn şi drum, [poezii pentru copii], Editura Eubeea,Timişoara, 2008;

Voci din penumbră, [proză scurtă], Editura Marineasa, Timişoara, 2008;

Lacrima seninului, [poezii pentru copii], Editura Eubeea, Timişoara, 2009

Colivia de aur, [roman], Editura Eubeea, Timişoara, 2009;

Lecţia despre îngeri, [poezii], Editura Eubeea, Timisoara, 2010;

Vară de crini, [poezii], ediţie revăzută şi adăugită, Editura Eubeea, Timişoara 2010;

Utopia umbrei, [poezii], Editura Eubeea, Timişoara 2010;

Bucuria şi singurătatea, [poezii], Editura Eubeea, Timişoara, 2011;

O poveste şi-o culoare, [poezii pentru copii], Editura Eubeea, 2011.

 

REFERINŢE CRITICE:

„Rămas, de-a lungul anilor, profund legat de şcoala lirică preponderant metaforică şi alegorică, în direcţia ei clasicistă, încă de la primele volume şi până azi, Geo Galetaru a îmbogăţit această linie lirică cu un rang regal. Deplinătatea expresiei, fără a deveni niciodată calofilă, are diafanitate şi expresivitate. Ideile izvorăsc dintr-o înlănţuire a stărilor de meditaţie, pe măsură. Poet rodnic, acum la maturitate, fragil în faţa atacurilor lumeşti de tot felul, combatant neclintit pentru echilibrul poeziei sale, Geo Galetaru se înscrie, în pleiada 80-iştilor, ca un „înger sfios(care) îşi divulgă alcătuirea” şi secretele, poet pe care îl călăuzeşte puritatea unei inimi netulburate de răfuielile lumii”. (Ion Arieşanu, Privind prin cărţi …, „Orizont”, XVI, 2004, nr. 3).

„Versurile lui Geo Galetaru sunt delicate caligrame, fragile întrupări ale stărilor sufleteşti, într-un real evanescent, suav, plin de transparenţe şi fragranţe. Versurile conţin străvezimi, imponderabile, realităţi crepusculare, topite, dispărute din real şi vărsate lin în metafizic. Lumea, văzută prin reverie, invocă puritatea şi chiar devine, temporar, pură. Iar eul liric înregistrează totul, înfiorat şi neliniştit, uneori, sau, cel mai adesea, calm şi stăpânit de admiraţie controlată''. (Constantin Buiciuc, Geo Galetaru - un poet al purităţii, „Banat”, VIII, 2011, nr.1).

„Un poet serios, grav, al registrului în fond imnic, atent foarte cu Sinele (insinuat), cu un gust ultrafin al cuvântului esenţialmente reaflat poetic, din latenta sursă a scânteierilor logosului, cel accesibil prin autoinducţie regresivă şi patos re-sacralizant. Retrospecţiile lirice ale lui Geo Galetaru sunt de fapt introspecţii ale Fiinţei''. (Eugen Evu, Geo Galetaru şi crinologia sa…, în Despărţiri de plural sau ieşiri din sistem, Deva, Editura Polidava, 2010).

„E lesne decelabilă la Geo Galetaru obsesia neantului, a umbrei, a amurgului. A disoluţiei, în fond. Însă, contradictorie osmoză, specifică (şi) marilor romantici, există şi obsesia zborului, a înălţării, a eliberării (de altfel, termenul ‘'pasăre'' apare frecvent în poeziile sale). Autorul preferă totuşi aria nebuloasă, crepusculară, acolo unde palpabilul şi irealul se aglutinează în forme inedite, rezultând imagini surprinzătoare, nu o dată şocante.'' (Alexandru Moraru, Alternanţe, „Orient Latin”, X, 2003, nr. 3-4).