Pavel HUSARIK
Poet. Istoric, profesor. Născut în 25 noiembrie 1956, la Nădlac. Studii: 1967-1971, studii gimnaziale; 1971-1975, studii liceale, în cadrul Liceului teoretic „G. Coşbuc” din Nădlac; 1980-1984, student în cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea Babeş Bolyiai Cluj Napoca, specializarea profesor istorie-ştiinţe sociale; 1995-2000, studii doctorale în cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea Babeş Bolyiai Cluj Napoca, domeniul arheologie romană, tipul calificării doctor în istorie-arheologie romană, doctorat summa cum laudae. Debut cu poezie în „Variacie”, 1978. Activitatea: profesor secundar, specialitatea istorie-filosofie, actualmente angajat al Gr. Şc. „J.G. Tajovsky” din Nădlac, jud. Arad; director al Gr. Şc. „J.G. Tajovsky” din Nădlac, jud. Arad, în perioada 1995-2002; doctor în istorie-arheologie din anul 2000. Autor al programei şi manualului pentru clasa a VII-a „Istoria şi tradiţiile minorităţii slovace din România” – Editura Ivan Krasko 2004 Nădlac. Participant la proiectul „Realizarea materialului didactic auxiliar privind istoria minorităţilor naţionale din România”; Participant la numeroase sesiuni de comunicări din domeniul arheologiei, istoriei locale, demografiei, autor de studii şi articole legate de tematica mai sus menţionată. Colaborări constante în periodicele literare „Variaţiuni”, „Našesnahy”, „Naše snahy plus”, „Dolnozemský Slovák”, „Cirkevné správy”. Coautor împreună cu Andrei Štefanko al cărţii Vyše dvesto ročia slovenskej školy v Nadlaku (Peste două sute de ani de învăţământ slovac la Nădlac) – Editura Ivan Krasko 2006 Nădlac. Membru fondator şi membru al prezidiului Societăţii Ştiinţifice Culturale „Ivan Krasko”, Nădlac, jud. Arad, în perioada 1996-2008. Corespondent al Radio România Timişoara, pentru emisiunea în limba slovacă. Membru al redactiei nou infiinţatei reviste şcoalre bilingve, din cadrul Liceului „J.G. Tajovský” din Nădlac, „Cuvinte – Slová”. Activitate de cercetare arheologică, membru al colectivului de cercetare Şantier Turda Castru şi Şantierul arheologic Nădlac în colaborare cu Muzeul din Arad.
CĂRŢI PUBLICATE:
Hľadanie, 1995,
Úvahy, 2004,
Cesta k ľudom, 2008.
Articole în următoarele volume colective: Căsătorii mixte în Transilvania – secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, coordonatori Corneliu Pădureanu şi Ioan Bolovan, Editura Universităţii Aurel Vlaicu Arad, 2005; Societate şi cultură în România interbelică, coordonatori Corneliu Pădureanu şi Mihai Săsăujan, Editura Universităţii Aurel Vlaicu Arad, 2004; 200 rokov života Slovákov v Nadlaku, Editura Ivan Krasko Nădlac 2002.
Traduceri a 3 manuale de istorie din limba română în limba slovacă, precum şi în periodicele literare „Variaţiuni” şi „Oglinzi paralele”.
REFERINŢE CRITICE:
Dagmar Mária Anoca, Slovenská literatúra v Rumunsku, Editura Ivan Krasko Nădlac 2002; Michal Harpáň, Texty a kontexty” (Texte şi contexte) – Slovenská literatúra dolnozemských slovákov (Literatura slovacă şi literatura slovacilor din diaspora) Bratislava 2004; Viliam Marčok, Dejiny slovenskej literatúry III (Istoria literaturii slovace vol. III); Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Arad, Iulian Negrilă, Dicţionarul scriitorilor arădeni de azi, Editura Mirador 1998; Lubica Bartalská, Sprievodca slovenským zahraničím (Ghidul diasporei slovace), Bratislava; Peter Andruška, Literárna tvorba Slovákov v Dolnej zeme (Creaţia literară a slovacilor în diasporă), Editura Odkaz anul 1994; Dagmar Mária Anoca, Literárne reflexie (Reflecţii literare), Editura Ivan Krasko Nădlac 2002; DSA s.v., DSB s.v.
APRECIERI CRITICE:
„În cadrul poeziei slovacilor din România, se delimitează, datorită unor trăsături ale sale, creaţia lui Pavel Husárik, poetul nostru nonconformist şi revoltat. Nu în sensul că ar fi creat un univers poetic cu totul diferit (deşi unele dintre temele abordate de el sunt singulare în panopticul temelor cultivate de confraţii săi), ci prin faptul că a adoptat o altfel de abordare a temelor devenite tradiţionale în contextul slovac din România, o abordare contaminată de poziţia unui istoric „profesionist„şi a veşnicului nemulţumit. Fie vorbeşte despre problemele sale strict personale, fie când vorbeşte despre omul din câmpia panonică, despre slovacul aflat la intersecţia dintre istoria cea mare cu „mica„istorie, fie propune un spaţiu virtual poetic în care coexistă cu atâta dezinvoltură bătrânul „Ferencjóška„- imaginea populară a împăratului Franz Josif (devenită într-un fel emblematică pentru imaginarul colectiv al slovacilor din câmpia panonică) - şi contrabandiştii de azi (şi de un foarte proaspăt şi viu „ieri„). Autorul nostru e hâtru, plin de umor, dar nu numai. Ironia, satira, persiflarea şi nu o dată chiar cinismul său demitizează, depoetizează, desacralizează acele teme şi motive, care, la alţi autori apar ca „intangibile în sacralitatea lor„. Nu e vorba totuşi de sacrilegiu, ci de trezire la realitatea imediată: ideea asumării condiţiei de strămutat într-un nou mediu de viaţă, ideea unei eroice luări în posesie a spaţiului devenit dintr-o dată „acasă„, ideea persistenţei în noul cămin, precum şi cea a continuităţii spirituale, materiale (de unde, nu-i aşa, şi cea a legitimităţii, a dreptului la...!) dar înainte de toate ideea de obligativitate a respectului şi a contribuţiei la dezvoltarea necontenită a moştenirii (culturale) sunt tratate ironic, înlăturând „nimbul” patetismului.” (Dagmar M ária Anoca, (Poetul revoltat) Pavel Hus á rik – la cinzeci şi cinci de ani, Arca, nr.10-11-12 (259, 260, 261), Arad, 2011, p. 33-41.)
„Aceste poeme sunt fie reflexive, fie apodictice, nu lipsesc din ele motivele panonice nici elemente de critică, proprii îndeosebi poeziei cu tentă publicistică. Nucleul poemelor sale îl constituie notaţii ale stimulilor externi, atmosfera poetică este indusă (şi creată) de un ritm uniform şi, parţial, textul se încheagă datorită rimei.” (Peter Andruška, Súčasní slovenskí spisovatelia z Rumunska [Scriitorii slovaci contemporani din România], Nitra, Universitatea Constantin Filozoful, 2009, p. 121)