logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

Revista ARCA, Nr. 1-2-3 / 2016 (310-311-312)

 

 

EVENIMENT

 

„Arca” în „Tekstualia”

logoRevista de cultură „Tekstualia” din Varşovia traduce şi publică integral, în luna iunie a. c., „Arca” , (275 pagini A5, ediţie specială). E un semn de apreciere şi interes din partea prestigioasei publicaţii poloneze de cultură aflată şi ea, precum „Arca”, în proiectul central-european destinat culturii scrise, Review within Review , alături de „Literatur und Kritik” (Salzburg), „Jelenkor” (Pécs), „Romboid” (Bratislava), „Studium” (Cracovia), „Tekstualia” (Varşovia), „Host” (Brno), Apokalipsa” (Liubliana) ş. a. ... mai departe

 

CRONICA LITERARĂ

 

logoVasile Dan

Poza, eschiva, realitatea mimată

Concentrarea unor tineri poeţi asupra propriei biografii, una în plină desfăşurare, precipitate, mai mult închipuite prin forţa lucrurilor decît reale, apoi asupra nonpoeticităţii (nota bene!, căutate cu lumînarea!) zilnice, mărunte, terne, insignifiante vrea să pară ceva premeditat, ceva ce aduce a „program”. Unul polemic. Eventual, minimalist. Uneori, recunosc, le iese. Mai ales atunci cînd reordonarea ei, a biografiei, e astfel făcută încît să vorbească despre o identitate specială, fie şi doar plauzibilă. Una mai mult dorită decît adevărată, ca în jocurile fanteziste de copii, cu poza din recuzită, cu energia inocent violentă, fără teamă, niciodată, de rizibil sau eşec jalnic. Această poză o afişează dezinvolt şi Şerban Axinte în cartea sa ajunsă, iată, la cea de a doua ediţie... mai departe

 

logoVasile Dan

Prospeţime lirică şi senzualitate frustă

Mărturisesc, mai întîi, că nu am citit nimic din sau despre poeta Maria Pilchin pînă la primirea cărţii ei la redacţie. E tînără (n. 1982 în satul Răuţel, raionul Făleşti, o suburbie a oraşului Bălţi). A făcut şcoală în ucrainiană, rusă şi română. Şcoală, se vede asta din ce scrie, bună. A publicat, în română, critică literară, dar şi poezie, mai ales la Chişinău precum şi în cîteva reviste literare de dincoace de Prut, dar care, după cum se ştie, nu prea circulă. Aşa că o descopăr abia acum cu uimire şi încîntare odată cu Poemele pentru Ivan Gogh – titlul însuşi o ingenioasă creaţie semantică şi ortografică a poetei. Maria Pilchin (Pilchin, după soţ, născută Rotaru) scrie o poezie proaspătă, într-o română încîntătoare (poliglotă fiind, jonglează în ea cu polisemia, sinonimia, aliteraţia, omonimia, carambulul), a neliniştii identitare mereu incerte, dar, tocmai prin asta, autentică, fertilă în scris ca orice stare de căutare de sine, de iscodire: „sunt rusoaică la bucureşti\ şi româncă la moscova\ dar în patul tău\ sunt femeia de iubit\ femeia de atins\ femeia de legănat\ femeia de înţeles” (p. 39).... mai departe

 

logoGheorghe Mocuţa

Robert Şerban: poezia competiţiei cu sinele*

Vitalism, directeţe, simplitate

Noul volum al lui Robert Şerban, Puţin sub linie , continuă viziunea minimalist-biografică a unei poezii eliberate de încărcătura tulbure a complicaţiilor meditabunde sau de povara livrescului. Carisma discursului relaxat transcende imediatul şi constituie adevărate comandamente existenţiale. Melancolia trecerii şi petrecerii vieţii e doar o nostalghia ironică provocată de spiritul histrionic al seducătorului de altădată. Vitalismul, directeţea şi simplitatea rămân calităţile discursului său liric. Şi consecvenţa, în cazul ultimelor trei volume. Există o tensiune a lucrurilor spuse în răspăr şi o eliberare melodramatică a energiei vitale, a poftei de trăit\ iubit\ ars etapele care îl îndepărtează de tradiţie şi îl apropie de generaţiile mai noi, care îl încarcă pozitiv. Erotismul anterior lasă loc în acest volum poeziei copilăriei, cu nostalgia autoritarismului mamei şi a complexelor paterne..... mai departe

 

logoRomulus Bucur

Dialogul criticii cu sine însăşi*

Putem începe discuţia (fragmentată, sectorială) asupra cărţii lui Andrei Terian cu sfîrşitul: autoprezentarea de pe coperta a patra (In my beginning is my end , vorba lui T. S. Eliot – e vorba de reluarea unor afirmaţii strategice de la pp. 5-6). Respectiv, sintagma care dă titlul cărţii*, critica de export , „adică acel tip de discurs critic care îşi păstrează o anumită relevanţă dincolo de contextul strict local, regional sau naţional în care a luat naştere”, şi convingerea, afirmată răspicat, transformată în program, că literatura şi critica românească nu doar „ pot fi , ci chiar că ele sunt deja nişte domenii de interes şi de relevanţă academică internaţională”. Un program ambiţios, abordat cu calm şi hotărîre. Cum cartea e alcătuită din părţi iniţial autonome, şi care fiecare în parte poate fi discutată pe larg, voi discuta idei pe care le consider fertile, zone care mă preocupă etc.... mai departe

 

DIALOG

 

Despre diplomaţie, jurnalism şi cultură

interviu realizat de Ciprian Vălcan cu Agustín Gutiérrez Canet, Ambasadorul Mexicului la Bucureşti

Agustín Gutiérrez Canet, Ambasadorul Mexicului în România. S-a născut în Mexico City, pe data de 26 iulie 1951. Este licenţiat în Ştiinţa şi Tehnica Informaţiei din cadrul Universităţii Iberoamericane. Diplomat de carieră, şi-a început activitatea în Serviciului Extern Mexican în 1979. A fost Ambasador al Mexicului în Finlanda (2008-2013), Ambasador al Mexicului în Irlanda (1995-1996), Consul General al Mexicului în Hong Kong (1991-1995), Şef de Cancelarie al Ambasadei Mexicului în Spania (1989-1991) şi Reprezentant supleant al Mexicului la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (1986-1987). În cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Mexicului, a lucrat ca Director General pentru Comunicare Socială (1982-1985) şi Director General Adjunct pentru Presa Străină (1980-1982). În perioada 2003-2005, a fost Coordonator de Informaţii Internaţionale în cadrul Preşedinţiei Republicii.....mai departe

 

ARTE VIZUALE

 

Victor Neumann

Cătălin Bălescu: neobarocul sau ambivalenţele artei româneşti contemporane
Muzeul de Artă Timişoara, 10 martie-10 mai 2016

Creaţiile lui Cătălin Bălescu pot fi percepute ca o discontinuitate sau ca o ruptură în continuitate. În cazul lor descoperim o mitologie a rupturii iniţiatice, acea metaforă religioasă (Pierre Bourdieu), ce mă duce cu gîndul la o cultură nu doar artistică, ci şi literară, religioasă, la o reflecţie filozofică şi pe care autenticul artist o caută de fiecare dată. ....mai departe

 

Ioan Paul Colta

Arheologia Memoriei: Cărţile Pământului

Arheologia Memoriei : Cărţile Pământului a fost cea mai recentă expoziţie găzduită de Muzeul de Artă din Arad, în perioada 12 februarie – 15 martie 2016, al cărei protagonist a fost artistul Vlad Basarab, iar coordonator de proiect Ioan Paul Colta. Vlad Basarab este un artist româno-american ale cărui lucrări sunt definite de arta ceramicii, multimedia, performance şi video. Stabilit în 1995 în Alaska, a absolvit Facultatea de Arte la University of Alaska, Anchorage în 2001 (secţia ceramică), iar în 2013 un masterat la West Virginia University, Morgantown (secţia multimedia). .....mai departe

 

POEZIE

 

Olimpiu Nuşfelean ...mai departe

Ioan Barb ...mai departe

Lucia Cuciureanu ...mai departe

Mihaela Oancea ...mai departe

Geo Galetaru ...mai departe

Miruna Mureşanu ...mai departe

Lazăr Magu ...mai departe

 

 

RESTITUIRI

 

Lucian-Vasile Szabo

Camil Petrescu şi tenţaţiile începutului

Gazetar dependent de... ziar. Camil Petrescu a fost unul dintre scriitorii români cu mari ambiţii jurnalistice. S-a manifestat începând cu anul 1914, dar s-a afirmat după Primul Război Mondial, luând drumul Banatului, pe când Timişoara se afla încă sub ocupaţie sârbească. Era foarte tânăr şi foarte încrezător în menirea lui de ziarist şi de profesor, de puterea lui de îndrumător, de fapt, deşi avea doar 25 de ani! A rămas ancorat în publicistică mulţi ani, fiind un deschizător de drumuri, prin promovarea mai ales a jurnalismului sportiv...mai departe

 

Dumitru Vlăduţ

La Lilieci de Marin Sorescu, în perspectivă lingvistică

Deşi despre generaţia saizecistă, cum observa un critic (Mircea Martin) „se vorbeşte astăzi mai mult la trecut”, existând, ce e drept şi voci critice puternic valorizante ale acesteia precum Adrian Dinu Rachieru, între reprezentanţii ei proeminenţi se pare că după 1990 Marin Sorescu, de la a cărui naştere s-au împlinit în 29 februarie a.c. 80 de ani, a atras în cel mai înalt grad atenţia criticii literare din perspective variate datorită deschiderilor nebănuite ale operei, actualităţii sale acute....mai departe

 

Iulian Negrilă

Constantin Mălinaş (1943-2010)

În cartea Oamenii cetăţii de Dimitrie Bălan se fac referiri la scriitorul Constantin Mălinaş care s-a născut la 21 mai 1943 în Buzău, unde părinţii săi se refugiaseră în urma Dictatului de la Viena.După Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, urmează Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializându-se în biblioteconomie. În 2001 şi-a dat doctoratul la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza Contribuţii la istoria iluminismului românesc din Transilvania. Viaţa şi opera filologică a lui Ioan Corneli (1762-1848)....mai departe

 

Horia Truţă

Aradul începutului de secol XX. Petrecerea costumată a Reuniunii Femeilor Române

Sala mare a Cazinei era bine aranjată şi împodobită atent. Ramurile de brad împletite cu panglici colorate şi baloane, ce atârnau sub plafon şi pe albul pereţilor curăţaţi şi spoiţi în toamnă de pictorul de odăi Guttmann îi dădeau un aspect sărbătoresc. În frontul sălii domina inscripţia Trăiască femeia română sub care era atârnat portretul unei ţărănci strânsă în fota cu tricolor şi caierul pe şold....mai departe

 

 

LECTURI PARALELE

 

logoRadu Ciobanu

Cum ne văd ei

Ce mult mi se pare de atunci, din illo tempore , când, auzindu-mi pentru întâia oară vocea înregistrată pe o bandă de magnetofon cât un geamantan, am trăit un moment straniu! Vocea aceea din afara mea era cu totul alta decât vocea „din cap”, pe care o ştiam dintotdeauna. Vocea aceea mă contraria, îmi era greu să accept că era a mea. Era o voce străină, puţin antipatică, totuşi interesantă. Aşa să „sune” într-adevăr vocea mea, sau ceea ce auzeam era doar o distorsiune tehnică? Mi-am amintit de curând momentul acela, când am trăit ceva asemănător în timp ce citeam două cărţi despre români, scrise de doi autori polonezi. În esenţă dilema era aceeaşi: aşa să fim noi într-adevăr? ....mai departe

 

logoIonel Bota

…„Doctrina” magiei, sânii prinţesei şi melcul rimelat şi visător

Nu întotdeauna scrisul e un deliciu. În ţesătura textului se luptă două forţe creatoare opuse ţelului configurat. Adică urzelii autorului care vrea să trateze des -fiinţarea tuturor lucrurilor care n-au avut puterea să impună voinţa de în -fiinţare a proprietăţilor povestirii. Canoane se contrazic în miezul lor, concepte degenerează în cazuistică searbădă, iepuri şchiopi cară lozincile paradoxului în câmpiile unde mărarul a îngheţat. Doar melcul, indeterminant în trupul poveştii, ne mai ajută să persiflăm concluziile, să periem antagonis­mele şi să visăm în elan infinitezimal la re-întemeierea tuturor esteticilor. Cum am dresat un melc pe sânii tăi este o poveste (inclusă în volumul lui Matei Vişniec, Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză , traducere din franceză de Daniela Magiaru, Bucureşti, Editura „Humanitas”, 2011, 92 p.)...mai departe

 

logoIoan Tuleu

Pavel Vesa – cărţi postume

Părintele dr. Pavel Vesa (1955-2013) a fost cel mai important istoric al ortodoxiei româneşti de pe cuprinsul actualului judeţ Arad. El se înscrie, cu cele 19 lucrări de unic coperta, şi între istoricii arădeni de primă mărime, urmând unor nume de referinţă în istoriografia judeţeană şi naţională-românească precum: Fabian Gabor, Lakatos Otto, Marki Sandor, Gheorghe Ciuhandu, Geza Kovach, Vasile Popeangă, Alexandru Roz, Eugen Glück etc., care au elaborat lucrări de referinţă pentru întreaga istoriografie românească. Părintele Vesa a scris mult, cu o frenezie debordantă, petrecând majoritatea timpului documentându-se şi redactând, comparând şi corectând manuscrisele pentru ca opera sa să reziste vremurilor. Să fi ştiind el că timpul oferit de Cel de Sus, care i-a dat „harul scrierii”, este scurt şi trebuie să se grăbească pentru ca la judecata de apoi să i se spună precum în pilda talanţilor: „Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului”. (Evanghelia după Matei, cap. 25, v. 20) ....mai departe

 

logoAntoniu Martin

Despre convieţuire

Astăzi, când se vorbeşte tot mai mult despre „regionalizare” – e drept, uneori doar în paradigmă demagogică –, despre „subsidiaritate”, „regiune”, „regiuni transfrontaliere” sau „euroregiuni”, cartea coordonată de istoricul timişorean Victor Neumann poate oferi – şi este menirea intelectualilor să facă acest lucru – un vast instrumentar de idei, concepte şi experienţe. Este, cu alte cuvinte, o încercare meritorie de a furniza decizionalilor, indiferent pe ce palier se situează – local, intermediar, sau naţional –o perspectivă coerentă, sprijinită pe argumentul istoriei, asupra a ceea ce a fost, dar mai ales ce poate deveni o regiune cu o identitate bine conturată în Europa de mâine. Volumul, impresionant ca dimensiuni, reuneşte, graţie demersului istoricului Victor Neumann, 15 specialişti în istorie din Timişoara, Caransebeş, Novi Sad, Vârşeţ, Szeged şi Belgrad. Putem aprecia că, programatic, volumul este unul multicultural.....mai departe

 

logoFelix Nicolau

În Italia, porii sufletului se deschid*

Se ştie doar că sentimentul devine profund când nu mai are nevoie să fie exprimat verbal. Sunt mulţi autori care au lucrat cu liniştea, tăcerea, aşa şi cum misticismul marilor religii accentuează tot tăcerile. Volumul Pe cerul gurii (Editura LiterNet, 2015) al Gabrielei Apostol se deschide cu grupajul tăceri de iubire , precedat de un moto din Pablo Neruda: „Colmas la curvatura del silencio” (El Gran Océano ). Tăcerile din iubire au o tonalitate gureşă, totuşi. Poeta a absolvit filologia constănţeană şi trăieşte în Italia, unde a făcut exerciţii de rememorare a patriei materne traducând în italiană câteva poveşti ale lui Slavici. Ştiţi cum sunt scrise acele poveşti? Dacă da, atunci vă amintiţi că băsmuitorul Slavici este un stilist complet diferit de romancierul-novelistul Slavici. Poeta, aşadar, se dovedeşte o excepţională traducătoare mai întâi.....mai departe

 

logoAnca Giura

„Mergem toţi spre frontieră…”

Mi-ar fi cu neputinţă să nu reflectez la forţa terapeutică a literaturii atunci când îl citesc pe Daniel Vighi cu a sa Trilogie Corso, triptic al vieţii bănăţene în comunism, roman excelent povestit pe aproape 600 de pagini. Să ne amintim că literatura actuală ne-a oferit nu puţine reuşite decompensări prin scrierile lui Petru Cimpoeşu, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Gabriela Adameşteanu, Lucian Dan Teodorovici, Ioan Lăcustă, scriitori care au marcat o departajare estetică şi morală faţă de generaţia anterioară. Altminteri, când se face eroarea de a fi tratate prea serios, temele comunismului mi se par pasibile de a reactiva diverse traume în cititori. Aşa că – spre nu a deveni rejectabilă această tematică –, umorul şi ironia mi se par cele mai fezabile vehicule spre receptori, ceea ce a ales ca manieră textuală şi Daniel Vighi de altfel. De trei ori original, o dată prin rafinamentul stilistic, a doua oară prin conţinutul extrem de complex – la limita istoriograficului aş spune –, a treia oară prin umor, Trilogia Corso se recomandă ca un roman teribil, inteligent, notabil. Bref, într-un timp mai degrabă favorabil postărilor decât poveştilor, Trilogia Corso reprezintă o savuroasă cronică tragic-voioasă, fake-barocă dacă vreţi, o frescă a existenţelor minore în comunism şi în postcomunism. Imposibil să nu regăsim un strop din propria biografie în rândurile ei pasionante.....mai departe

 

logoCarmen Neamţu

Fotografii în sepia

Ce ne-am face, Doamne, fără binecuvântata uitare şi ce ne-am face fără memoria a ceea ce trăim intens? Se întreba şi scriitoarea Constanţa Buzea în Jurnalul său, „Creştetul gheţarului” (Editura„Humanitas”, 2009). Hermina Ciorogariu Arjoca, profesoară la Liceul arădean „Elena Ghiba Birta”, propune un caleidoscop livresc. Rotind piesele din amintirile Herminei, prinde viaţă o lume de domni şi doamne, în care respectul, onoarea, politeţea, punctualitatea erau ingrediente nelipsite. Aceasta e marea calitate a volumului* de faţă. E un document despre cum se trăia odată. Într-un stil deloc bătrânicios. Hermina, profesoara de 95 de ani, e protagonista unei lumi pe care ne-am dori-o nu apusă, ci reînviată. S-a născut la Pecica în 1873, iar când a început să-şi scrie amintirile trecuse de 80 de ani şi trăia în plin comunism cu gândul la timpurile de odinioară...mai departe

 

Gheorghe Mocuţa

Roman sentimental

O Madame Bovary din oraşul de pe Mureş. Maria Cioaia face parte din rândul prozatorilor arădeni care şi-au depăşit amatorismul începuturilor literare printr-un exerciţiu constant al scrisului şi sunt asimilaţi într-o şcoală de proză; o mişcare a literelor şi energiilor locale, în direcţia sincronizării cu proza naţională: Dorel Sibii, Lia Alb, Vasile Folea, Elisabeta Chişa, Horia Simon ş.a. Ea a publicat până acum două romane de luat în seamă, În amurg şi Vacanţă sub semnul eclipsei , două cărţi de călătorie şi una de impresii şi amintiri...mai departe

 

logoHoria Ungureanu

Nechemat în uitare

Scriitorul Alexandru Moraru se află cu acest volum (dacă am socotit bine) la a zecea carte de proză, una care îi confirmă (dacă mai era nevoie) înzestrarea literară. coperta dotat cu „un remarcabil simţ al concretului, având priză la real”, prozatorul îşi etalează şi în acest volum capacitatea de a construi conflicte şi personaje, de a „înscena” situaţii care să îl surprindă pe cititor. Alexandru Moraru nu oferă „portrete de-a gata”, psihologii dinainte stabilite, ci ele, psihologiile, sunt date, de regulă, de comportamente, gesturi sau chiar ticuri verbale. Demne de remarcat în acest volum sunt ştiinţa autorului de a introduce surpriza în text, precum şi perfecta dozare a stărilor de indecizie, de „înaintare ” şi de recul pe care le trăiesc personajele când sunt puse în situaţia de a lua o hotărâre, de a trece la fapte....mai departe

 

logoFlorin Dochia

Codruţ Radi – Celălalt, hotar cu mine „Alchimist scornindu-şi aur…”

În urmă cu mai bine de 12 decenii, bine înarmat cu ştiinţa literaturii vremii sale şi promotor nedezminţit al aceleia viitoare, Stephane Mallarmé afirma că „poeţii nu mai cântă în strană”, în sensul că au ales să se exprime individual, pe sine, şi nu în(tr-un) cor, cu toţi ceilalţi şi sub imperiul unei false „comuniuni”. Schimbarea a avut loc foarte repede, azi nu mai putem concepe că ar putea fi altfel. Şi nu numai ceea ce are de spus poetul este de sorginte personală, ci şi forma în care revarsă spunerea sa tinde să fie personală, originală, deosebită de a celorlalţi, chiar à rebours sau evident comentativă. Pe urmele zicerii mallarméene a mers dintotdeauna Codruţ Radi, poet de pe cursul superior la Văii Prahovei, sinaiot de origine, dedat plăcerilor lirice iscate din constrângerea formelor fixe, a încorsetărilor voluntare, a rigorii formale care să ascundă emoţia, să o ambiguizeze, dar şi exploatator al unui lexic eminamente romantic, încărcat cu o solemnitate de litanie magică, punând în valoare incantaţia originară a poeziei. Creator de artă (este şi un sensibil grafician!) neliniştit, scormonitor după expresivităţi rare, se dovedeşte şi un experimentator bine dotat cu unelte fine pentru a se juca sprinten cu limbajul, parcă în conformitate cu îndemnurile valéryene de „fabricare” poetică....mai departe

 

 

logoLivius Petru Bercea

Energiile liniştii interioare

Constantin Novăcescu a alcătuit substanţa volumului de debut (Ca o pleoapă de înger , editura „Anthropos”, Timişoara) din poemele „arestate” de către fosta securitate într-un dosar de urmărit de prin anii '70 ai veacului trecut. Recent, au apărut, aproape concomitent, volumele de poezie Somnium Constantini şi Semnătura focului (ambele la editura „Hestia”). Am descoperit un cu totul alt poet, mai „matur” în expresie decât la debut, fără apel la experimente, sigur pe imagine, păstrând puţine locuri comune din volumul de la început şi cu textul organizat altfel decât în poezia de tinereţe. Poezia lui Constantin Novăcescu are calitatea de a sublima trăiri, stări, sentimente într-o expresie atât de concentrată încât dă senzaţia că lectorul s-ar aşeza la o masă asezonată cu cele mai rafinate şi mai puternice arome. Întregul demers liric pare a se rândui în jurul unor repere fundamentale pentru sistemul de valori al poetului, nu foarte extins, dar „afişat” cu grijă şi permiţând foarte puţine abateri sau ieşiri din matca unei imaginaţii care rămâne ancorată în ceea ce poetul consideră esenţial pentru insul uman: apartenenţa la un cosmos non-agresiv, guvernat de o raţiune superioară şi impregnat de o lumină difuz-ireală....mai departe

 

 

logoConstantin Butunoi

Noaptea poetică

Cu cele peste treizeci de volume, dintre care şapte sunt antologii, poetul Octavian Doclin se impune drept unul dintre cei mai prolifici autori. De la debut (1972), produs în linie, am spune tradiţionalistă, poezia sa a trecut prin mai multe etape păstrând amprenta proprie într-o modalitate personală. Viteza cu care i-au apărut volumele, ritmicitatea lor de metronom, nu l-au împiedecat să aibă sub observaţie o paletă largă de motive. Purtat de inspiraţie, utilizând o expresie poetică libertină şi imprevizibilă, a evoluat pe căi care îi desemnează originalitatea creaţiei. În noul său volum intitulat Baletul de noapte , Editura „Gordion”, Timişoara, 2015, structurat pe şase cicluri, recunoaştem principalele repere ale orizontului său poetic.....mai departe

 

 

logoRadu-Ilarion Munteanu

Otilia fără enigme

Otilia Ţigănaş e medic de familie în comuna Hăşmaş, cu şase sate, din apropierea Aradului. Şi prozatoare. A mai practicat şi jurnalismul. Ca gazdă de emisiune TV local. În conversaţia colocvială pe facebook nu-şi ascunde doza reziduală de accent bănăţenesc. Nici nu pare s-o accentueze. Nu ştiu cum ar scrie în presă, probabil şi-ar filtra accentul, cum am văzut că fac jurnaliştii timişoreni. Editura „Galaxia Gutenberg” din Târgu Lăpuş, aparţinând preotului Silviu Hodiş, a colaborat mereu cu Festivalul internaţional Ars Maris de la Reghin, câtă vreme acesta a funcţionat. Afară de albumele anuale, editura a publicat şi lucrările literare premiate la ediţiile Festivalului. Otilia Ţigănaş este unul dintre beneficiari, prin volumul Femeia cu şapte pălării . Până aici, un motiv de atenţie asupra scriitoarei. Dar iată că volumul cunoaşte o a doua ediţie. După ce prima însemnase materializarea premiului, atenţie, pentru debut. La ediţia din 2011. Înseamnă că prima ediţie a avut succes. Inclusiv în plan comercial. Ceea ce nu mai e un fapt banal. Ascensiunea scriitoarei îi confirmă substanţa, o decantează din pletora de veleitari, chiar de talentele efemere.....mai departe

 

logoLucia Cuciureanu

„aici zac cu toţii. de dromader nu se mai ştie nimic.”

Tudor Creţu este doctor în literatură comparată, ma nager al Bibliotecii Judeţene Timiş, realizator de emisiuni TV şi de proiecte culturale (între ele, festivalul naţional de literatură LitVest), editor (între altele a iniţiat, îngrijit şi prefaţat integrala poetică Ion Monoran). Născut în 1980, este unul dintre cei mai activi reprezentanţi ai generaţiei sale. A publicat cinci volume de poezie (ne anunţă în preambul că mai are unul în lucru), trei romane, două cărţi de critică şi fragmente dintr-un jurnal. Volumul de faţă reuneşte poeme, în versuri şi în proză, din mai multe cărţi anterioare, inclusiv din Fragmente continue . Textele din Studio sunt dispuse în ordine invers cronologică, în timp ce live propune o reaşezare a Fragmentelor continue. Critica literară nu are timp pentru live . Nici măcar pentru Studio live* . Probabil din cauza volumului mare, dens (sunt peste 160 de pagini), dar, poate, şi din cauza complexităţii scriiturii. Este o carte multi-gen, oarecum ciudată. La apropierea prin lectură, mi-am adus aminte de următoarea revelaţie 1 scrisă de Adrian Popescu: „Dacă operele de artă ar putea fi clasificate după un criteriu entomologic, ar exista două modele (tipologii) fundamentale: 1. modelul stupului şi 2. modelul muşuroiului. Modelul stupului […] ar fi efortul edificării unei opere, a unei vieţi exemplare, autoconstrucţia de sine......mai departe

 

 

Mircea M. Pop

Secvenţe literare germane

33 autori români într-o carte. Este meritul universitarei Elsa Lüder, văduva regretatului prof. univ. dr. Paul Miron (1926-2008) de la Universitatea din Freiburg, de a edita o antologie de proză clasică şi modernă cu titlul Invitaţie în România[1] în care autorii sunt incluşi în ordine alfabetică. Volumul a apărut la editura berlineză „Noack & Block”, editură care se arată interesată de literatura din România, întrucât aici au apărut câteva cărţi ale lui Hans Bergel, precum şi ultimele două traduceri din creaţia Anei Blandiana...mai departe

 

 

PRE-TEXTE

 

Constantin Dehelean

Tot despre libertate

Umanitatea europeană post-romană va fi spulberată în următorul „mileniu întunecat”, încă nebănuit, şi se va reseta nefiresc şi accidental, dacă am lua în considerare tradiţia clasică antică. Omenirea nu se opreşte, însă, din curgerea ei firească. Regulile şi „legile” antichităţii vor produce un nou incipit.Noile drumuri vor începe cu scări şi cu proporţii altfel măsurate. Barbarii năvălesc din nord. Orientul începe să se trezească. Roma, cu creştinismul ei incipient, îşi dublează nevoia de resurse, înghiţind, uneori pe nerăsuflate, numeroase fire care, în timp, vor forma un nou ghem. Acest ghem alcătuieşte un conglomerat de energii autodistrugătoare şi regeneratoare în acelaşi timp. ...mai departe

 

 

ACCENT LIRIC


logoVasile Dan

„Porumbiţa de lut”*

Ana Pop Sîrbu are o carieră literară atipică. Să nu spun ciudată. După debutul poetic timpuriu, din studenţia clujeană (Echinox, 1-2 din 1970), după cel editorial (1984, la un deceniu şi jumătate de la cel revuistic, Primăvara casei, ed . „Facla”, 1984), a urmat un hiatus şi mai lung, de aproape 27 de ani, pînă la o nouă carte (în 2011, Îngerul din zid, Editura „Brumar”). Ceea ce s-a întîmplat în continuare este iarăşi ciudat, dacă nu măcar greu de explicat altfel decît prin, eventual, evenimente, care în fond nu ne privesc, biografice: poeta s-a dezlănţuit pur şi simplu pornind într-o cursă contracronometru, una a tuturor recuperărilor, a timpului pierdut. Au urmat, metronomic, una după alta, alte cinci, şase cărţi. Un singur lucru, nu a făcut poeta: să-şi schimbe total poezia, reinventîndu-se, înregimentîndu-se obedient în rîndurile noii mode lirice, nonmetaforice şi minim expresive, nud biografice şi, cel mult, ironic anecdotice. Aşa că atunci cînd, în 2011 i-am descoperit cartea Îngerul din zid m-am descoperit oarecum pe mine însumi şi adolescenţa mea literară clujeană, de la Arizona, de la Steaua, de la Cenaclul Echinox din Sala cinci a Facultăţii de filologie. Poezia Anei Pop Sîrbu conserva un aer proaspăt, primenitor de atunci, din acea dimineaţă a noii poezii clujene ce se anunţa. Poate că Ana Pop Sîrbu a pierdut trenul generaţiei (promoţiei) sale, dar nu şi-a pierdut, compensator, propria poezie, propriul ei sunet inconfundabil....mai departe

 

GLOSE

logoRomulus Bucur

Vremile şi omul

Mărturisesc o atitudine mai degrabă ostilă faţă de perioada interbelică. Aceasta datorită pe de o parte diabolizării ei în vremea comunismului, care nu avea cum să nu lase urme, pe de alta, datorită angelizării ei prezente, în scrisul unora care nu aveau cum s-o cunoască decît din relatările unor părinţi, bunici, rude sau prieteni de familie îndeobşte nostalgici, or, această nostalgie e de regulă însoţită de ştergerea asperităţilor, sau din literatură, adică nu de la prima mînă. Am avut şi eu acces la astfel de surse, dar se pare că amintirile lor nu erau atît de plăcute, iar din literatură am preferat relatările mai puţin complezente şi detaliile care mi s-au părut mai obiective, adică nu cele care să suscite o interpretare pozitivă sau elogioasă. În aceste condiţii, o carte intitulată, în stilul sfătos al epocii, Îndreptar pentru tineret nu prea avea şanse să-mi stîrnească interesul dacă n-ar fi avut nişte mari atuuri. În primul rînd, numele şi renumele autorului, despre care am mai scris, chiar în paginile acestei reviste (Ştiinţă şi conştiinţă , „Arca”, nr. 4-6 \ 2002). În al doilea rînd, garanţia de seriozitate profesională a îngrijitoarei ediţiei, Sanda Golopenţia (asociată aici cu Ruxandra Guţu Pelazza). În al treilea rînd, după cele de mai sus, e cam greu să rezişti tentaţiei de a deschide cartea şi, după ce ai făcut-o, s-o laşi din mînă, şi, mai ales, să nu cazi pe gînduri....mai departe

 

 

CONTACT

 

Luca Piţu , Dialoghisiri la ceas de taină, o sumă de experimente conversaţionale plasate, toate, sub ocrotirea zeului sporovăirilor dezinteresate, Editura „Opera Magna”, 2014...mai departe

Dan Damaschin , „Cercul Literar de la Sibiu\ Cluj”. Glosse\ Restituiri\ Corespondenţe, Editura „Ecou Transilvan”, 2014...mai departe

Friedrich Michael , Dan Damaschin, între viziunea unităţii şi adâncirea de sine, Editura „Timpul”, Iaşi, 2014...mai departe

Andreea H. Hedeş, Aritmii, Editura „Neuma”, Cluj, 2015 ....mai departe

Dumitru Tâlvescu, Altfel, poemele , Editura „Emia”, Deva, 2014.. mai departe

Dumitru Tâlvescu, Altfel, poemele , Editura „Emia”, Deva, 2014...mai departe