POEZIE

Anna Kalianková

tineri

tineri

rebeli şi renegaţi

doi frumoşi singuri

într-o mulţime de oameni

tot ne întrebăm

ce vom păţi

că ne iubim?

vom fi condamnaţi la moarte

prin nemurire

şi închişi în rai?

ziua îndrăgostiţilor

ţi-am făcut un cadou din mine

tu la rândul tău

mi-ai făcut un cadou din tine

şi tot aşa ne-am făcut cadouri toată ziua

până când am devenit

un punct

din mai multe puncte

cu propria gravitaţie

viaţa de azi

viaţa de azi

nu este un drum şerpuit sau drept

cu mărăcini şi pietre

şi cu intersecţii nesemnalizate

viaţa de azi

este o autostradă

cu gropi

fără bandă de refugiu

cu ieşiri şi intrări

suprapuse

şi prost semnalizate

murim

murim

când cădem

ca o colivie de cristal

şi sufletul devine

un papagal liber

dar mut

când apusul...

când văd apusul

în momentul acela

trec rapid pe sub soare

să văd răsăritul cu tine

ţinându-te de umăr

iubita mea

pe cealaltă parte

a globului

restaurantul chinezesc

în restaurantul chinezesc

putem să ne servim direct la masă

de pe o bandă rulantă

cu creveţi în forma inimioarelor

cu ceai cu aroma sărutului

cu iubirea sub formă de sushi

cu fericirea îmbuteliată în sticle reciclate...

şi totul cu bani puţini

seara

când duios am ridicat trandafirul

ce ţi-a căzut în baltă

iubito

ţi-am sărutat mâna înflăcărat

iar inelul de pe degetul tău

s-a ars

şi cenuşa sa

mi-a acoperit pantofii lucioşi

în acea seară penibilă

luna se sufoca

vidată

noaptea

când stăteam rezemaţi

sub bolta

porţii lui Brâncuşi

eu de un stâlp

tu de celălalt

auzeam

mirosul tuturor săruturilor dulci

din lume

iar în noaptea aceea fastuoasă

stelele se ciocneau cu voie bună

între ele

unele de altele

pline cu şampanie

cu o cireşică

înfiptă pe o rază

transparenţă

de atâtea ori

ne-am întâlnit pe marginea prăpastiei

aceasta ridicându-se

de fiecare dată tot mai sus

până când norii nu treceau prin noi

uitându-ne peste umăr

foarte atenţi

noi puteam vedea

animalele sălbatice de cristal

păscând din sculpturi de gheaţă

lăsând excrementele pe zăpadă

strada noastră

strada noastră

din aceleaşi piese de puzzle

se asamblează de fiecare dată altfel

numai balta din mijlocul drumului

nu se schimbă

asemenea unui om

care şi-ar reînnoi intestinele

dar conţinutul lor nu şi nu

balta aceea rezistă

de parcă seceta nici n-ar conta

şi angajaţilor primăriei

încă nu le-a venit ideea

s-o impoziteze

regulament

a venit iarna

şi luna a îngheţat

în apele lacului

de aceea s-a interzis

pescuitul la copcă

luceafărul afacerist

luceafăr

tu

luceafăr

cu tine am avut deja o neînţelegere

acuma două secole în urmă

iar acuma ai venit cu o propunere de afaceri

să deschidem o spălătorie nocturnă

afaceri deci

numai afaceri

eu propun nişte uscătorii pentru creiere

pentru că spălătorii sunt destule...

imaculat cu pată albastră

ce bine mă simt

în acest castel din gheaţă

cu turnuri înalte

înfipte în zăpezi adânci

nu mai cânta la pianul de fildeş doamnă

pentru că emoţia

şarpelui nou născut

din ferestre cu ramele din sticlă

deschise spre puritate

îmi suge pieptul din interior

vino să bem vodcă cu gheaţă

şi să mâncăm ciocolată albă

vino să alunecăm

prin blănuri dalbe

îmbătaţi de mirosul crinilor

vulpea polară

a mârâit deja de două ori

în cuşca ei din ţurţuri

iar tu doamnă cu părul perlat

eşti transparentă

şi eu văd cum inima ta albastră

îţi pompează timpul lichid prin vene

sfeşnicele de argint

cu lumânări incolore stingându-se

aprind romantismul

pe îngheţata cu frişcă

urme albastre

imaginea nedeformată

contemplam

imaginea clădirii din piatră

pe suprafaţa bălţii

a trecut o maşină în viteză

imaginea se scurgea

nedeformată

de pe faţa mea

şi hainele mele

uscate

patinoarul ideal

norii plini cu zăpadă

s-au îndesat pe pământ

iar noi

am început să patinăm

pe cerul senin

primăvara

seara poiana

s-a oglindit

în cer

dimineaţa cerul

s-a oglindit

în poiană

contra ioan matiuţ

ieri în cădere am trecut pe lângă mine

de aceea m-am oprit puţin

azi mai cad