POEZIE

Al. Francisc

Restituire

Auzeam în fiecare moment

Cuie argintii care traversau îndelung

Mâinile şi picioarele Domnului

Și tot atunci, mie

Îmi restituiau neîncrederea

De la un capăt la altul.

De ieri

De ieri

Aş fi vrut să aud

C-ai ajuns în braţele mele

Și mă uit împrejur,

Îmi scutur chiar şi mâinile

Dar nu dau de nimeni.

Prea târziu

Era mult prea târziu

Să mai fi zis TATĂL NOSTRU

Și să îmi fi făcut şi o cruce

Aşa c-am lăsat glonţul

Să treacă prin mine

Și poate prin tine.

Schimbare

Toată viaţa

Am stat p-un picior

Și nu m-au lăsat nici măcar să îl schimb

Dar aş vrea să stau şi eu pe două

Sau chiar jos,

Ca tot omu'.

Poeţi

Pe drumul meu

Sunt presăraţi poeţi

Care strigă la mine

Să le ascult versurile

Dar eu,

Le răspund creştineşte

Că nu aud tocmai bine.

Aşteptare

În spatele tău senzual

Mi-au ridicat o spânzurătoare

Și stau şi m-aşteaptă nervoşi

În timp ce tu, detaşată

Îţi faci unghiile

Și-ţi pui gene false,

Știind c-am să vin.

Artă

Nu cu multă vreme în urmă

Am învăţat de la soartă

Cum se scrie o poezie

Dar după o lună sau două

De prisosinţă

Avea să îmi treacă.

Închisoare

Am fost încarcerat

În singura închisoare

De unde nu se mai scăpa niciodată

Sau poate că da,

Către o groapă exterioară

Săpată în grabă.