logo

Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, fondată în februarie 1990 la Arad.

Redactor-şef fondator: Vasile Dan.

logo

 

LECTURI PARALELE

 

Romulus Bucur

 

 

Avantajul (poetic al) bilingvismului*

 

logoCînd deschizi această carte, te întrebi ce-o fi vrut să spună autorul. Curînd te prinzi că n-a vrut să spună ceva. A vrut să spună. Punct. Ceea ce, incidental, îl implică şi pe ceva. De unde, de pildă, o precipitare a spunerii: sintaxă condensată, cuvinte de aseme nea condensate ori o juxtapunere de planuri „privirea ta să îndrăznească voci/ ca o detracare tectonică/ vocea actorului şerpuind prin sală// ecoul/ celălalt ecou/ precum liniştea pânzei de păianjen/ să-ţi înalţe sub carne un zbor”.

De unde formule goale, recunoscute ca atare, pretext de legitimare a unui conţinut comun şi, în acelaşi timp, de şocare, de provocare a cititorului: „o ţin tot aşa// ochii tăi/ încălţaţi cu/ somn moale// trupurile noastre/ nodurile lipsei/ de dincolo// sunt atâtea inerţii în oraşul ăsta/ de-ţi vine a scoate poeţi din/ seminţele de dovleac// eu nu spun nimic” (tot aşa, nu spun nimic ).

Cred că o parte din farmecul acestui volum vine din bilingvismul iniţial al poetului. Ca un copil, ai la îndemînă o mulţime de noi jucării, cuvintele, pe care le poţi întoarce pe toate feţele, le poţi ciocni între ele ca să vezi dacă sar sau nu scîntei, le poţi compara, şi numărul operaţiilor pe care le poţi face asupra lor e limitat doar de limitele imaginaţiei. Avem, deci, o deosebită plăcere a cuvinte lor: dezonorificare, „spui catastif o norariu tacrir”; „apoi pierd pluralul pe sub cămaşă/ pierd gameţii aşa cum îi ştiam/ şi tot ce bîigui/ e un început trist de poem/ cât o revendicare// avantajul poeziei e fraged/ ca un joker pe care nu ştii dacă-l posezi/ un mântuitor all in/ dacă-n viaţă o faci lată/ fiartă/ sau de oaie”. Ori imagini insolite (şi riscate) „gust de fracţie umedă”, rebeliuni timide în faţa unor clişee lingvistice „clar de soare”, jocuri de cuvinte (nu întotdeauna izbutite), bunăoară, cel din titlul volumului, uneori bazate pe traduceri „pe fb/ plouă cu pisici şi câini/ ar spune englezul/ rece şi bonom”.

Cuvintele se atrag de asemenea prin jocul rimelor: „distanţa dintre noi frizează chimia precum/ din flaconul bürger de doi litri golit un vacuum./ dau două beri goale pentru una plină cântă dan/ în ton mundan./ soarele ne arde aprig azi. cazi. în pupila ta văd zemoase verbe./ sucul e stors de verde. merde”. Un joc care continuă la nivelul conţinutului printr-unul al avansurilor şi retragerilor, cu o ingenioasă manevrare a planurilor „fuma noţiuni sub streşini negre/ noţiuni livide şi străvezii// frânt de drumuri/ venisem la ea/ cu o coală a patru/ nescrisă// ne-am aşezat/ îi făceam ocheade lui dumnezeu/ ţigara e o autoironie/ ce te scapă din situaţii jenante/ i-am spus// m-am jurat/ dar n-a fost să fie/ mi-a răspuns// dar ocheadele?// dezonorificări// şi-am fumat două zile/ cât două nopţi/ şi ne-am jucat de-a coincidenţa/ pe hîrtia unui poem/ nescris” (ea ), şi unde fantasmele livreşti se combină cu reminiscenţele urbane (orădene): „ca-ntr-un şir al canonicilor”. Tot aşa, cîteodată tonul poemului e simpatic: „te iubesc şi-ţi spun/ cîinii se-nşală/ criticul literar se-nşală/ sfinţii se-nşală/ e nevoie doar de linişte”.

Discursul poetic se desfăşoară coerent (în limitele coerenţei asumate de către poet) în poeme cu un schelet narativ, cum ar fi răscoala din paişpe, tristan apoi poetul pd, disjunctă.

Un fragment din cel de-al doilea poem amintit mai sus sper să convingă pe toată lumea că Mihók Tamás e un poet de urmărit şi a cărui evoluţie ne va oferi surprize: „el va fi precursorul/ tristan tzara el va fi cel care va observa că viaţa e un metro paişpe din paris/ sau dacă nu el/ un admirator de-al lui/ să zicem un postdecembrist/ şi după ce îşi va consuma ideile/ înaltele idei/ tristan tzara va înflori trecutul/ îşi va calibra versul în cadenţe de minge/ îşi va coase privirea pe orbita cerului transparent de surd/ spunându-i/ ne-i plasat ascuţit în sânul unei mari poveri/ vom dada la o parte ierni vom dada la o parte veri/ iar pe bâlbâiala lui vor călca mulţi// când muzeele adorm/ tristan va dispărea pe un pegasus/ iar poetul/ postdecembristul poet/va strânge vapori de timp pălării şi traume/ măşti şi poveşti”.

 

 

* Mihók Tamás, Winrar de tot, „TracusArte”, 2015.