LECTURI PARALELE

Mircea Popa

O permanenţă literară: Pavel Dan*

Printre scriitorii care au intrat definitiv în zestrea spirituală a Clujului se numără fără-ndoială şi Pavel Dan, ca unul care a fost considerat încă de la debut un vrednic urmaş al lui Liviu Rebreanu, avînd legături durabile cu oraşul de pe Someş, unde a activat în cadrele Asociaţiei Scriitorilor din Ardeal şi Banat şi în cenaclul lui Victor Papilian, făcînd parte, de asemenea, şi din gruparea lui Ion Chinezu de la „Gând românesc”, revistă clujeană care i-a adăpostit cea mai viguroasă parte a creaţiei epice. Participarea sa la concursul literar lansat de ziarul „România nouă” din 1937 i-a adus un prestigios premiu literar, iar răspunsurile pe care le-a dat la chestionarul lansat de Arhiva de Folclor a deschis un capitol nou din viaţa sa, acela de folclorist. Trei reputaţi istorici literari clujeni, Monica Lazăr, Ion Vlad şi Constantin Cubleşan i-au dedicat apreciate exegeze literare, iar periodic, scriitorii clujeni se reunesc la Tritenii de Jos pentru a-i omagia opera. În anii din urmă, această nobilă misiune a fost asumată de Asociaţia „Pavel Dan” din Beclean, care, graţie inimosului Aurel Podaru a dat acum trei ani la iveală ediţia completă a operelor sale (Opere, I-III, Editura „Eikon”, 2012) ca, mai recent, să scoată, în condiţii grafice deosebite, revista „Paveldaniştii”, ca „revistă semestrială editată de Asociaţia Culturală „Pavel Dan”, din care recent au apărut nr. 2-3. Acelaşi neobosit investigator cultural, Aurel Podaru, a dat la iveală zilele acestea o mult-aşteptată Bibliografie Pavel Dan (Editura „Şcoala Ardeleană”, 2016), cu o impresionantă prefaţă de Ion Vlad.

Cunoscător la perfecţie al drumului sinuos spre public al scrisului lui Pavel Dan, acesta trece în revistă cu multă acurateţe momentele mai importante prin care s-a validat opera de nuvelist şi romancier a lui Pavel Dan în posteritate. Sînt amintite astfel eforturile depuse de Florian Potra (1956) şi Cornel Regman din 1965, de a oferi o imagine cît mai cuprinzătoare a operei, prin cuprinderea unor texte inedite, cum a fost cazul cu Jurnalul (Editura „Dacia”, 1975) şi cu Ultimul capitol, schiţe, povestiri, nuvele, fragmente din 1974 ale lui Nicolae Florescu, dimpreună cu eforturile depuse de Petru Poantă şi Victor Cubleşan de a-i conferi o mai amplă susţinere critică, nu străină de gestul Gabrielei Chiciudean de la Alba Iulia, de a-i fi închinat o teză de doctorat. Cu adevărat remarcabil este destinul universal al scriitorului transilvănean, tradus mai întîi în limba turcă, în 1942, aşa cum a semnalat subsemnatul în volumul nostru Identificări, dar şi în limba franceză prin interesul manifestat pentru opera sa de marele creator al teatrului absurd, Eugen Ionescu, încă din 1945. Alte traduceri au apărut în portugheză (Victor Buescu), rusă (A. Costin), germană (J.P.Molin şi Edith Horovits-Silbermann), maghiară (Janos Varro), engleză (Fred Nădăban), spaniolă (Rafael Pisot şi Cristina Sava), ceea ce dovedeşte rezistenţa în timp a operei. Bibliografia de faţă, ca rezultat al unei documentări serioase şi al unui efort restitutiv cu adevărat meritoriu, care adaugă referinţele critice din periodice şi din volumele de critică, precum şi evenimentele dedicate cu ocazia comemorărilor şi aniversărilor, merită pe deplin aprecierile iubitorilor de proză realistă şi fantastic-mitologică.

* Aurel Podaru, Bibliografie Pavel Dan, Editura „Şcoala Ardeleană”, 2016.