CENACLUL „PAVEL DAN”, TIMIŞOARA
Mariana Gunţă
***
lângă pat
cineva dansează
cu bastonul străbunicului
plapuma îşi trage faţa peste mine
adorm
într-un rânjet ciudat
incoerent
***
stela trebuia să primească un măr
o dată pe săptămână
i-am dat vreo şase
mă gândeam să nu păţească ceva
mi-a mulţumit şi m-a recunoscut de-atunci încolo
(când stela a lovit odată în poartă
când şi-a recunoscut mama pe drum
când nu şi-a păstrat niciun mânz
când a vrut să galopeze sălbatic când stela a fost dusă la abator)
duminica se schimbă în bătaia de degete
aici
ascult nodulii copţi ai căştilor
***
în brad
nu mai bat clopoţei fermecaţi
de când nu
mai există moş crăciun
răsucesc draperii atinse de păianjeni
şi regatul lor este cu mult peste al nostru
(între timp aprind aragazul
pe ochiul care merge mai bine)
***
aici e cald şi plăcut
şi mirosul de gutui este mai puternic
decât altădată
de la scaun şi până la uşă
trec poveşti cu furculiţa şi bobul de mazăre
cu leopardul şi antilopa
mai multă amorţeală
calc pe oriunde se poate călca
iar cum aici e cald şi plăcut
desfac din borcane câteva fire
le trec prin urechea acului
parcă friptura este o pânză de calitate
pe care fermentează culori
***
în oraș se cade în genunchi
de rinocer
spuma iese
din piepturile noastre
împinse forţat
în asfalt
***
guri mari de euforie
împodobesc schimbatul în pijamale
privesc articulaţiile cum se adulmecă
una pe alta
sunt un nerv coagulat
retezat şi luat cu făraşul
înapoi în pat
***
mă întorc pe
partea stângă în pat
ca să dau faţă în vis
cu fantoma care
nu-mi dă drumul de mână
de când dorm