CENACLUL „PAVEL DAN”, TIMIŞOARA

Andrei Ene

***
am ajuns undeva unde e ziua mea
acum pot să-mi întind picioarele

am început să văd ţesătura frunzelor
cum sunt cusute între ele

când mă plimb dimineaţa mă uit la ţesătura plantelor
(toate plantele sunt cusute de pământ)
mă gândesc la pomii mei preferaţi
cum se mișcă dintr-o parte în alta

în timp ce trec cu viteză prin ţesătură mi se închid ochii
ţesătura somnului se intersectează cu ţesăturile din mine

când ne atingem mâinile ni se agaţă firele
mă gândesc la trandafiri

***
aici am în jurul meu doar plante verzi. plante verzi în pământ negru
nu-mi dau seama cât e de mare locul ăsta știu doar că acolo unde se termină podeaua încep pereţii
câte unul în fiecare parte
am doar multe plante și mult aer. aerul ne ajută să trăim liniștiţi, pe mine și pe plantele mele
de asemea avem nevoie și de apă. bem în fiecare zi din cel mai transparent pahar

aici sunt doar eu împreună cu plantele mele
printre ele simt că pot să mă gândesc liniștit la lucrurile mele preferate
cum ar fi apa și albăstrimea ei

***
tăcerea are mâinile fine
se mulează în jurul meu
ca un costum de latex

cel mai greu lucru e să fii în beznă totală
și să te chinui
să potrivești un ștecher în priză

dacă nu ţi-e somn poţi să-ţi miroși mâinile
și să te gândești ce fain miroase săpunul
poţi să închizi ochii și să îi apeși cu degetele
dacă nu ţi-e somn poţi să numeri până la infinit

***
ești aici sunt aici
ne ascundem sub piele

nu există nimic mai simplu decât așteptarea
ne umple ca pe baloane

ești aici sunt aici ne vedem din când în când
toată lumea e aici
privirile se apropie din toate direcţiile
ca o încăpere ce se micșorează
puţin câte puţin

privește feţele simte corpurile
dacă te-ntreabă cineva ceva
nu spune nimic

***
ne vom întâlni fără să stabilim nimic
vom merge pe stradă fără să vorbim deloc
vom arunca tot ce avem și
ne vom jucam împreună desculţi

apoi vom împărţi un pahar cu apă de la chiuvetă

ne vom uita la documentare despre univers
și ne vom pune mâinile la ochi
ca să ne ţină de somn

***
într-o bună zi, un om se gândea tare de tot la alt om
mai departe nu se știe ce s-a întâmplat

***
mergând pe stradă, am observat că mi-am pierdut mănușile
iată deci
un moment din viaţa mea

o mașinuţă mică mă depășește în viteză
eu merg pur și simplu și ușor
nu mă grăbesc niciunde merg din ce în ce mai încet
când obosesc scot carneţelul și-mi notez:
mai un pic
mașinuţa se face din ce în ce mai micã și dispare