CONTACT

Carmen D. Blaga, Threnos (O floră de sonuri), poem, Ediţie îngrijită de Victor Emanuel Blaga, Prefaţă de Ada D. Cruceanu, Postfaţă de Livius Petru Bercea, Editura Waldpress, 2016

Poemele grave şi elevate ale regretatei eseiste şi traducătoare Carmen Blaga, ne poartă ca o muzică mozartiană spre magia propriei expresii a suferinţei şi a sfârşitului. Aşa cum scrie autorul postfeţei, poezia ei stă sub semnul asimilării şi „valorificării” culturii greceşti antice din mai multe perspective. I-am admirat întotdeauna colegei mele de la Filologie frumuseţea interioară, misterul, cultura profundă, franceza pe care o vorbea perfect şi pasiunea pentru literatură. Talentul ei a izbucnit în cărţile pe care ni le-a lăsat. Studiul despre Urmuz este fundamental. Poemul O floră de sonuri, inspirat de cultura veche, păgână a anticilor, unde apar personaje magice, purtătoare de mesaje ascunse, e un poem al despărţirii, cât se poate de lucid şi grav, dar peste care se lasă în final viziunea amuzată a unui Deus otiosus. Structura interioară a poetei nu a fost afectată de suferinţă şi nu a lăsat loc patetismului sau lamentaţiei. E felul ei demn şi subtil de a se despărţi de lume prin contemplarea fiinţei fragile şi proiectarea ei într-un orizont al naturii originare populată cu efebi şi păstori şi stăpânită de Pan.

„Numele tău/ mi s-a întipărit în palmă/ nici nu ştiu de cînd a apărut/ printre stelele, grilele şi crucile parcelor,/ agăţat de o ramură/ a liniei inimii/ nu ştiu dacă mâine va mai fi acolo,/ dacă nu se va prelinge în vreo stea,/ ori nu se va frînge de vreo cruce// Dumnezeu mă priveşte amuzat/ cu ochii tăi/ şi tace mai departe” … (Epithalamion)

(****)

N.R. Notarea s-a făcut de la (*) la (*****) în funcţie de aprecierea valorică.