BIBLIOTHECA UNIVERSALIS

Giuseppe Ungaretti


S-a născut în anul 1888 la Alexandria (Egipt). Studiază în oraşul natal, apoi la Paris, unde cunoaşte numeroşi reprezentanţi ai avangardei literare şi artistice, printre care Apollinaire, De Chirico, Braque, Modigliani, Picasso. În 1915 se înrolează în armata italiană şi este trimis pe frontul din Cars unde scrie poemele adunate în 1916 în volumul „Il porto sepolto”. După război publică „L’Allegria di Naufragi, „Il sentimento del tempo”, „Il Dolore”, „La Terra promessa”, reeditări, traduceri, volumul de proze „Il povero nella Città”. În 1960 iese „Il Taccuino del Vecchio” volum antologic care cuprinde poeme şi proză. Moare în iunie 1970.

Variaţiuni pe tema trandafirului


I.
Tinereţe,
Ecou mincinos,
Violent şi scurt,
Dorinţă, şi-apoi imediat
Doar amintiri.

Rupe zeflemitorul perete,
Lasă-i inimii să aleagă destinul.

Nu-ţi fie frică,
Ai deja un sprijin,
Toiagul său vechi
Pe care se sprijinea,
Dăruit cu trandafirii.

2.
Mă aşteptai răbdătoare
Predestinată iubire,
Te urmam rătăcită
De întâia-mi durere.

O mie de căderi
Alergând după imaginea visată.

Doar sângele îmi învelea picioarele,
Ochii se stingeau,
Mâinile consumate
Se închideau în zadar,
Inima mea pierea.
Mângâierea ta stăruitoare
A îndepărtat întunecimile,
Lacrimile îndelung oprite
Izbucniră ferice.

Iubirea ta făcu să-nmugurească
Pe spinii îmblânziţi o floare roşie
Pe care mâinilor tale o încredinţez.

Însă deja din zare faci semn de adio
Cu mâna ta plină de sânge.
A înţepat-o trandafirul dăruit
Care hrănit se duce de plâns.

Mâna ta salută
Înmănuşatăde sânge.

3.
Dureroasă urmărire
A imaginii iubite.

Deşteptare în zori
În realitatea visului
A unei inimii care murea
Într-o chinuitoare aşteptare.

E o plăcută renaştere
Între braţe îndrăgostite
După nelinişta rătăcire.

Lumina fugise
Muriră culorile.
Doar amintirilor li se cuvine
Acum să trăiască.

Gândul îl întristează.

4.
Aşteptare predestinată
A unui vis urmărit,
La setea însetată
Suiş de Calvar.

Prin zvâcnet de iubire grijulie,

Apoi, înverzit iar în zarea pârjolită
Atrasă de atâta gingaşă mângâiere
O inimă moartă şi-a regăsit bătaia.

5.
Dureroasă urmărire
A imaginii iubite.

Deşteptare în zori
În realitate de vis
A unei inimi agonizând în aşteptare.

Plăcut e să renaşti
În braţele iubirii.

Dar mâna aceea care a reaprins o inimă
Stinge visul acum
Făcând semn de adio.

Mână udată de picături de sânge.
Sânge care-i doar de ghimpi de trandafir,
De trandafir împuns de acelaşi ghimpe
Dacă plânge de iubire.

Variazioni sul tema della rosa


I.
Gioventù,
Eco bugiarda,
Violenta e breve,
Desiderio, poi subito
Solo ricordi.

Rompi l’ironica parete,
Lascia al cuore la scelta del destino.

Non temere,
Possiedi già un sostegno,
Quel suo vecchio bastone
Sul quale si appoggiava,
Donato con le rose.

2.
Mi aspettavi paziente
Predestinato amore,
T’inseguivo sperduta
Dal mio primo dolore.

Nel rincorrere l’immagine sognata
Mille cadute.

Mi vestiva le membra solo il sangue,
Si spegnevano gli occhi,
Le mani consumate
Si chiudevano invano,
Periva il cuore.
La tenace tua carezza
Allontanò le tenebre,
Le lacrime frenate a lungo
Sgorgarono felici.

Il tuo amore fece germogliare
Sulle spine domate un fiore rosso
Che affido alle tue mani.

Ma già dall’orizzonte accenni addio
Con la tua mano tutta insanguinata.
L’ha punta la rosa donata
Che nutrendo si va di pianto.

Inguantata di sangue
Saluta la tua mano.

3.
Dolorosa rincorsa
Dell’immagine amata.

Mattutino risveglio
Nella realtà del sogno
Di un cuore che moriva
In torturante attesa.

Dolce è rinascere
Tra innamorate braccia
Dopo il vagare inquieto.

Fuggì la luce,
Morirono i colori.
Il vivere ora spetta
Solo ai ricordi.

Macerano il pensiero.

4.
Predestinata attesa
D’un inseguito sogno,
Alla sete assetata
Ascesa di Calvario.

Per palpiti di protettore amore,

Poi, all’orizzonte brullo rinverdito,
Da tanta tenera carezza attratto
Un cuore morto ha ritrovato il battito.

5.
Dolorosa rincorsa
Dell’immagine amata.

Mattutino risveglio
In realtà di sogno
D’un cuore agonizzante nell’attesa.

Dolce il rinascere
Tra braccia d’amore.

Ma quella mano che riaccese un cuore
Spegne ora il sogno
Accennando addio.

Mano bagnata da gocce di sangue.
Sangue che è solo di spina di rosa,
Rosa punta dalla stessa spina
Se piange d’amore.

În româneşte de
Ştefan Damian