LECTURI PARALELE

Ildiko Şerban
poetă, prozatoare, Curtici

Libertatea de a te cuibări în fotoliu[1]

În colecţia Romanul Românesc al Secolului XXI, Editura Limes adaugă în 2021 romanul Anei Luduşan Fata din copaci, volum cu o postfaţa semnată de Ştefan Borbelyi. Reputatul critic scrie pe coperta a IV-a că romanul este „construit pe logica proiecţiilor autobiografice semificţionalizate” şi că „tehnica romanescă se mulează perfect pe intenţia semantică, manuscrisul fiind conceput, în chip mărturisit, ca un roman spart, „fractalic”, care nu evoluează liniar, ci se compune din retroproiecţii şi notaţii convergente, sosite în gândurile protagonistei şi ale naratoarei din varii direcţii.” Iar în postfaţă, după o pertinentă analiză a discursului epic, scrie „E multă fineţe şi luciditate literară în ceea ce face Ana Luduşan atunci când îmbracă tragicul în falduri doar relative. Un scriitor mai neatent, mai grăbit ar fi ratat prin şarjare aici, autoarea Fetei din copaci meritând toate laudele pentru echilibru şi circumspecţie.”

În prezentarea autoarei de la începutul volumului aflu că doamna Ana Luduşan „pe lângă cărţi tehnice şi articole de specialitate a publicat şi Micul Stalin, roman nominalizat la premiul Editurii Univers, la concursul de debut în roman din anul 1998, de un juriu format din Mircea Martin, Ileana Mălăncioiu şi Gabriela Adameşteanu” roman apărut la Editura Seso Hipparion, Cluj-Napoca, 1999, că a mai publicat romanul Zin Zin în 2010, la Editura Institutul European Iaşi şi Maruca la Editura Limes, Cluj-Napoca, 2013 şi că este absolventă a Facultăţii de Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, este lector asociat la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială UBB Cluj, coordonează Liga Apărării Drepturilor Omului (LADO), filiala Cluj, din 1998 şi are doctorat în sociologie.

Fac un efort ca să dau la o parte impresionanta carte de vizită profesională şi literară, intru în lumea Anei Luduşan şi a Fetei din copaci.

Am nevoie doar de foşnetul foilor şi cuvintele care au abilitatea, sau nu, să mă ducă în acel „dincolo de dincolo” în care imaginaţia transformă instant povestea în propriul meu film în care devin personaj, scenarist, regizor, actor, public, durere sau concept. Nici nu realizez când devin „fata din copaci” pentru că pur şi simplu urcând printre crengile poveştii, cerul devine mai „al meu” şi cum spune eroina romanului, Stela,

„două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă şi crescândă admiraţie, cerul înstelat de deasupra mea şi legea morală din mine. Îndrăzneşte să te foloseşti de mintea ta (lat. Sapere aude). Nu-mi daţi sfaturi. Ştiu să greşesc şi singur! – Immanuel Kant, Critica raţiunii pure. Oare îşi aminteşte bine celebrul citat din Kant, prin care filozoful se pune în răspăr cu dogmele Bisericii Catolice şi îl face pe Om răspunzător de propriile alegeri? Ce departe sunt zilele studenţiei şi totuşi ce aproape, respiră adânc şi parcă simte în nări parfumul florilor de tei, teii maiestuoşi din jurul clădirii Universităţii, din strada Kogălniceanu. Clujul anilor ’70, studenţi săraci şi flămânzi după carte, flămânzi după filosofie, flămânzi să devină oameni frumoşi, vorba lui Socrate, dar şi flămânzi de‑adevăratelea. Ce s-a ales de acei tineri, ce s-a ales de capul ei? O bătrână de şaptezeci de ani, izgonită, în copilărie, din satul ei natal, de sărăcia instaurată de regimul comunist, norocoasă să facă şcoală adevărată la Universitatea din Cluj, ghinionistă să pribegească în tranziţie, la marginea societăţii, incapabilă să îşi găsească Calea. Toată viaţa a ciulit la vocea morală din ea, o lege care se întemeia pe viaţa grea, dar cinstită a înaintaşilor ei, pe legea învăţată de la bunica din partea tatei, că un Om frumos este acela care dedică familiei, copiilor, satului, tuturor oamenilor vrednici şi de omenie. Să fii vrednic însemna, după codul moral al bunicii, să trăieşti din propria ta trudă, să nu te caţări în spatele altui om, să fii de omenie însemna să respecţi toţi oamenii, indiferent de neam şi culoare, să îi ajuţi pe cei în nevoi, să dai din puţinul pe care îl ai, acelora care le ghiorţăie maţele de foame sau celor neputincioşi şi bolnavi. Aceste valori i-au ghidat paşii de-a lungul anilor, crede în ele şi acum la bătrâneţe.”

Satul românesc cu traseul dureros al colectivizării este parte şi din amintirile bunicii mele, amintiri pe care le-am internalizat pas cu pas în copilărie când oftatul ei şi lacrima ştearsă rapid însoţea ca o pecete viţelul care pleca la „colectivă”aşa că în mod absolut natural mă scufund în povestea Stelei şi a familiei ei ca în propria-mi cristelniţă , ba mai mult pauzele ei de respiro de la realitate, ca urcatul în copaci sau ascunsul în Peştera Ursului, devin extensii ale propriilor mele „pauze” de la realitate din vremurile încă inocente când căutam esenţa tuturor lucrurilor trecătoare.

Cu măiestrie şi „fractalic” doamna Ana Luduşan mă trece apoi prin fabricile „epocii de aur”, mă surprinde cu îmbrăcatul în mătase al unei clădiri oficiale la vizita „zeilor” comunişti şi mă cert pentru o secundă. Nu ar trebui să fiu surprinsă pentru că ştiu cum a fost, dar atât de bine curge textul, păstrând echilibrul „atunci când îmbracă tragicul în falduri doar relative” cum spunea Ştefan Borbelyi, încât îmi iert ieşirea din curgere şi mă întorc rapid la text. Nu scapă de peniţa autoarei nici un amănunt de pe traseul vieţii unei familii lărgite, totul este aici, iubirea, ura, invidia, altruismul, durerea, empatia visul şi câte altele, într‑un spectacol prozastic care cuprinde două generaţii mutilate de climatul politic şi social, dar şi victoria de a rămâne Om, de a păstra verticalitatea principiilor şi a valorilor morale.

Acestei Fete din copaci de Ana Luduşan, nu numai că nu îi lipseşte nimic, ci este un preaplin de analiză duioasă şi empatică a condiţiei umane, o lecţie de statornicie a bunului ADN, o invitaţie elegantă la introspecţie şi vis. De aceea întoarcerea la rădăcinile din care cresc repetitiv copacii Anei Luduşan, în care ne putem şi noi ascunde, devine un prim pas spre libertatea de a fi un simplu şi împlinit cititor cuibărit în fotoliu.

[1] Ana Luduşan, Fata din copaci, Editura Limes, 2021.