POEZIE

Francisc Vinganu (n.1938 – d.2004)
Francisc Vinganu s-a născut la 6 ianuarie 1938 în comuna Vinga din judeţul Arad. Școala primară şi gimnaziul le-a urmat la Vinga, iar liceul, în limba bulgară, la Bucureşti. A fost învăţător la Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 din Curtici. Debutează în 1972 în revista Orizont din Timişoara cu poezia Mulţumire. A colaborat la revistele: Arca, Orizont, Luceafărul, Vatra, Poesis, Observator din Munchen, Luceafărul bulgar, Neuer Banater Zeitung, Nase snahy. Debutează editorial cu volumul: Acolo unde Dionysos (1984) pentru care a primit premiul de debut al Editurii Facla. A mai publicat volumele de versuri: Pasărea Van Gogh, prefaţă de Mircea Mihăieş, Arad, Colecţia revistei Arca, 1995; Blestemat de cocoşi, prefaţă de Cornel Ungureanu, Arad, Editura Mirador, 1999; Coşmar cu Paganini, prefaţă de Gheorghe Mocuţa, Arad, Editura Mirador, 2002; Ah!, ediţie postumă, îngrijită de Gheorghe Mocuţa, Arad, Editura Mirador, 2005; Înghițitorul de tobe (antologie, cu o prefață de Gheorghe Mocuța), Editura Tipo Moldova, 2013.

În anul 2002 i-am propus lui Francisc Vinganu un dialog despre poezie, muze, femeie. Discuția s-a tot amânat... Apoi, într-un final de 2003, m-am întâlnit cu muza poeziei, așa cum numai Francisc Vinganu o poate chema: „Nu te-am văzut/ de alaltă secundă,/ îți dau întâlnire/ în prima pagină,/ vino/ cu litere mari,/ în loc de aureolă/ c-un titlu,/ eu te aștept/ c-un creion ascuțit/ în mână”. (Carmen Neamțu)

Am studiat femeia cu Leonardo

Carmen Neamțu: Vă propun, domnule Francisc Vinganu, să vorbim despre poezie, muze, femei. Cu ce maeștri ați studiat poezia?

Francisc Vinganu: Cu Francisc Vinganu singurul maestru, însoțit de sluga sa, singurătatea.

Dar femeia?

Nu te uimi, dragă Carmen, cu Leonardo da Vinci. Îl exclud pe Picasso, că te-a făcut femeie cubică.

Muza lui Francisc Vinganu cum e, cum și-o imaginează poetul din dvs.?

O pasăre cu trei aripi.

V-ați gândit de ce oare muza e neapărat femeie?

Un fulg, doi fulgi pe fereastra ta, care te privesc, fulgi pe care nu-i cunoști și vrei să-mi spui culoarea lor, în momentul când Eminescu a scris Luceafărul. Pur și simplu din întâmplare. Da, pentru că poezia s-a întâlnit prima dată cu femeia și nu cu bărbatul, care a fost plecat la război.

Și cum vine muza lui Francisc Vinganu? Vine seara, vine la amiază, este cumva matinală?

Muza aceasta frumos blestemată vine spontan, neinvitată, chiar dacă sunt cu un stol de mirese, colorate în verde, ca și iarna ei, vine la un pahar cu vin.

Muza lui Francisc Vinganu este generoasă?

Câteodată are poala și aureola plină de poezie, atunci devin lacom. Alteori mă părăsește și mă simt sec ca o floare de mină.

Uitați ce îi scria Goethe lui Schiler, în 9 august 1797: Cred că poezia este apreciată în lumea largă drept tot atât de incomodă ca și o iubită credincioasă...

Pot să spun și DA, Da că sunt de acord cu Goethe. Dar asta înseamnă să-mi rup coloana vertebrală, verticalitatea. Coloana infinită, vorba lui Brâncuși. Cine îmi poate comenta ideile mele despre biserica natală, despre bradul și brădeasa mea, despre furtuna care se odihnește pe crengile lor. Ca o comparație sunt de acord cu Goethe, numai ca simplă comparație...