POEZIE
Tineri poeți de la Cenaclul „Pavel Dan” din Timișoara (îndrumător Eugen Bunaru)
Studiază jurnalismul la Universitatea de Vest din Timișoara. A publicat poezie în revistele Banat, Orizont şi pe diverse platforme literare. A mai publicat un roman de factură fantasy, Morbid, Bucureşti, 2023. Lecturi în cenaclu, în cluburi timișorene și la Arad, la întâlnirea, din 17 iunie, cu membri ai Filialei arădene a U.S.R. Este prezent în Antologia ,, Pavel Dan” 65 – Carapacea de aur, Tracus Arte, 2023. ,,Pentru mine, scrisul are multe semnificații. Câteodată e un simplu urlet, poate de spaimă, de nervi, de revoltă, de degradare sau chiar de fericire. (...) În general sunt eu, ceea ce simt eu, ceea ce văd eu și ceea ce vreau să văd.”
Vlad Ciurescu
Noir
Cămașa se încinge
E neagră
Lentilele se închid
Sunt gri
Ascunde culorile
Albușul fierbe
Ore/ zile/ ani
Putregaiul colorat animă prospețimea
Monocromă
Munții de beton sunt albi/ gri/ negri
Luna este sângerie
Vor să fii ALB
Sau NEGRU
Dar ești ROZ, MOV
Poate ROȘU
Non-culorile limitează
Mister și moarte?
Puritate și viață?
Ești altceva
Ceva ce nimeni nu poate fi
O abominație între toate
Nuanțele/ Varsă culorile din tine
Ulterior în mintea ei
Ochelarii peste roșu
Mov și roz în peisaj
Vizual?
Audio?
Ce limbaj e ăsta?
Plan amors
Broaște și râme
Un microfon și o cameră
Tentaculul ce mârâie
La semisoare
E roz
E mov
Fața fără piele se holbează
La cea albastră
Paltonul peste coaste
Blugii peste oase
Carpienele au strabism
Afli ceva de la acea coadă
Cum e să tremuri
Să te strecori sub picioare
Drept sau strâmb
Holurile mișcă geana
Aripi de ceară
Dedal cobește
Icar nu cade
Steaua râde
Pământul lăcrimează
Perfect
Apă bocnă peste unghii dilatate
Ferestre către minți anoste
Aberații imortale
Cântă-le surzilor
Ai decis să desenezi orbilor
Ochi mijiți critici abuzivi
Hohote și acuzații
Neîncrederea e cheia
Către lumea fără nume
Să faci ce vrei tu
Să asculți la orice ușă
Să privești obsesiv
Nu mai scrie cu mâna
Vizibilitatea e o așchie
Te străpunge/infectează
Nu o vezi dar e acolo
Se hrănește subit din tine
Să o scoți e imposibil
Să visezi e o artă
Nebunia e o artă
Mintea poate e minciună
Refuză vizibilitatea/ remarcarea/ onorarea
Un ideal de a trăi
Cu rabie într-o râpă
Spumegi, râzi, visezi întruna
Turbarea e subestimată